Coasta de Turcoaz

TIPĂREȘTE

Continui in acest episod relatarea din rewiev-ul Turcia de la nord la sud, despre periplul pe coasta de vest a Turciei, de la capatul de nord al Anatoliei din Canakkale, pe malul Marii Marmara, la stramtoarea Dardanele, si pana la Fethiye in capatul de sud-vest al Anatoliei, pe tarmul marii Mediterane.

Am plecat din Kusadasi cu masina noastra, nu pe soseaua ocolita care coboara spre Marmaris si Bodrum, ci pe cea mare, spre Aydin si Iatagan, la fel de buna ca si pe distanta Izmir – Kusadasi, cu 2 benzi pe sensuri despartite, unde lumea circula cu o viteza medie de 100 kmh, reducand doar la trecerea prin micile localitati strabatute. Nu am intalnit niciun echipaj de politie si nu am avut nicio problema la deplasare, dar am fost prudent stiind ca politia turca este destul de categorica si hotarata in aplicarea penalitatilor.

Pana in capatul sud-vestic al Anatoliei, la Fethiye, am facut cam o jumatate de zi in lipsa autostrazii, drumul fiind mai putin interesant ca cel din nord, pe marginea marii, dar destul de liber si bine intretinut. Am remarcat in schimb cum toropeala lui iulie topea asfaltul soselei, care uneori se lipea de anvelope si stropea pragurile masinilor grabite.

Fethiye este o statiune maricica pe coasta de sud a Turciei, mai veche decat noile asezari turistice rasarite in stil all-inclusive, care ofera toate tipurile de distractii turistilor, de la plaja, baie si port la restaurante, baruri si cluburi cu tot felul de bunatati. Localitatea este asezata pe marginea unui golf urias si inconjoara marea pe toate laturile sale, spatiul din mijloc fiind presarat pe alocuri cu insulite mai mari sau mai mici, unele populate cu resorturi turistice altele pustii.

Am ales pentru cazare un complex de apartamente la cateva sute de metri de plaja, in nordul insulei, zona exclusiv turistica dar mai putin aglomerata si cu cateva zone inca in curs de amenajare. Nu am avut niciun fel de probleme sau nemultumiri cu locatia, dimpotriva.

Am fost primiti cu prietenie si cazati imediat intr-un apartament pe 2 etaje, cu 3 dormitoare, 1 living cu bucatarie si terasa, 2 bai si alte 2 balcoane la etaj. Totul era aproape nou, de la plasma cat un perete la masinile de spalat rufe si vase din holuri, pe care le-am si folosit, caci eram deja in Turcia de o saptamana si mai stateam inca 2. Si pretul cazarii a fost unul ok, chiar mi s-a parut ca turcul ne-a oferit un apartament prea mare pentru rezervarea noastra facuta pe booking.com.

Am colindat in primele 2 zile toata zona si am descoperit variate oferte, de la plaja mai mare sau mai mica, cu umbrele de plastic sau de stuf, si cu sezlongurile inchiriate pe bani sau contra unei consumatii minimale, pe care le-am si preferat. Am gasit si cateva terase interesante, imi amintesc de una numta Yakamoz la care am gasit mancaruri minunate, de la gustoasa pide turceasca la meniuri surprinzatoare, pe care nu le/am mai regasit in Istanbul de exemplu, desi se numeau la fel in lista de mancaruri. Am avut inspiratele ocazii de a asculta, aproape mereu, cantece traditionale turcesti interpretate de cate 2 solisti, vocal sau instrumental, atat de captivant ca daca inchideai ochii te puteai trezi la bairamul vreunui pasha sau sultan. Am regasit alti interpreti si la alte cateva terase din centrul statiunii, unde am lungit cina pana tarziu, ca sa nu pierdem minunata interpretare audio.

La terasa noastra favorita mancam afara, pe tarmul apei, unde seara admiram apusul soarelui dupa umbrele insulelor de la orizont, in culori rosu visiniu inconfundabile.

Odata obisnuiti cu golful cald si insorit din Fethiye, ne-am propus si cateva excursii prin preajma, care au meritat timpul, drumul si efortul facut.

Prima alegere a fost plaja Olu Deniz (de gasit pe google/maps), in traducere laguna albastra, aflata la cca. 30 km spre sud, unde am gasit o intreaga statiune crescuta pe marginea unui parc natural, unde am platit taxa de intrare pentru a ajunge pe plaja uriasa a unei mari calde dar adanci. Am si ramas sa mancam in zona alte preparate turcesti specifice, care mi/au placut grozav.

A doua excursie am facut-o la plaja Careta-careta, recomandata de gazdele noastre, ceva mai departe pe acelasi drum, cam la 1 ora jumate de mers din Fethiye. Am descoperit o zona minunata, cu un acces spre plaja tot printr-o rezervatie naturala, dar fara taxa de intrare, unde am platit doar umbrela si sezlongurile, asezate cu grija de salvamari, caci locul este numit astfel deoarece aici isi depun ouale broastele testoase din zona. Se si vedeau pe nisip urmele pasilor mici ale vietatilor marine, si eram insistent sfatuiti sa nu instalam singuri umbrele ca sa nu distrugem cuiburile cu oua. Mai mult chiar, plaja se inchidea la ora 7 a serii, pentru a fi golita in asteptarea sosirii altor testoase in noaptea urmatoare.

Am facut si o plimbare cu un vaporas ales dintre zecile ancorate in portul statiunii si ne-am inteles repede la pret, pentru o zi pe vapor cu o masa inclusa. Ne-au plimbat prin tot golful si am oprit in diverse locuri pentru a face o baie in apa limpede si calda, vaporul oferea turistilor dornici ochelari de scufundat si labe de scafandru pentru inot, si asistenta unor tineri salvamari. Singura surpriza a fost ca barcazul asta era cam micut, doar cu 1 punte, si cand a iesit in marea larga ne-a leganat binisor, tangajul punand pe burta cam o treime din turisti.

Si pentru ca eram la capatul de apus al celebrei Coaste de turcoaz, asa cum este numit litoralul sudic al Turciei pana la Antalya, ne-am hotarat sa-l parcurgem cu masina. O calatorie uimitoare, inceputa pe o sosea ce strabate paduri inverzite si racoroase de pini care coborau pana in mare, si apoi de-a lungul unor tarmuri stancoase marginite de o mare exact turcoaz.

Ne-am continuat drumul, cu cateva pauze pentru a proba albastrele plaje din zona, pana la Kas, vechi oras hittit care mai pastreaza ruinele unor monumente de acum 3000 de ani. Si statiunea de azi este frumoasa, cu niste case traditionale si bazaruri insirate de-a lungul trotuarelor, cu o mie si una de lucruri de tot felul, de la haine si mancare la obiecte amestecate.

Datorita timpului petrecut cu plimbarea si masa de pranz ne-am continuat drumul pe tarmul marii doar pana la Finike, unde drumul parasea tarmul si, vazand ca se face tarziu ne-am intors, bucurosi sa revedem din cealalta perspectiva panorama coplesitoare a marii care astepta apusul soarelui. A fost o calatorie pe care o recomand oricui, printr-una dintre cele mai frumoase zone ale Turciei, pe care fotografiile nu o infatiseaza la adevarata ei valoare.

Soseaua foarte buna desi cu o singura banda de mers, dar larga si cu un asfalt perfect, nu a ridicat probleme de niciun fel, singura preocupare fiind pretul mare al benzinei turcesti, care intre timp a ajuns si la noi la fel. Mi-am propus sa revin in aceasta parte a Anatoliei, in zona din jurul Antalyei, unde va propun, atunci cand veti ajunge, sa nu va izolati in resortul all/inclusive, ci sa calatoriti de-a lungul acestei coaste de turcoaz.

Pastrez restul calatoriei spre Marmaris, Bodrum si Istanbul, pentru un ultim episod al drumului prin Turcia, de data asta de la sud la nord.

---

VIZUALIZĂRI: 4524 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI