Nepasarea umana

TIPĂREȘTE

In 1993 cand am vizitat prima data Anatolia de Est am luat o excursie optionala de 1 zi la Pamukkale printr-o agentie locala din Kussadassi , agentie cu care am mai colaborat excelent de cateva ori in anii care au urmat. Din pacate ghizii turci incearca cat pot de mult sa diminueze originea si istoria Helenica a acestor locuri, dupa ei aici a inflorit civilizatia est anatoliana care nu are legatura cu vechii greci! Prin umare nu am beneficiat de explicatii pertinente in ceea ce priveste ruinele orasului Hieropolis, un antic "oras balnear" celebru pentru apele sale termale. Ca o prima impresie acest sit arheologic este uluitor prin dimensiune si amalgamul de vestigii raspandite pe o arie impresionanta. Ce am retinut sunt multitudinea de bai (15 la numar), cele mai multe din perioada romana si cimitirele cu impresionanta colectie de sarcofage, si cred ca nu exagerez cand vorbesc de sute. Ulterior am citit cate ceva despre acest oras dar sunt prea multe lucruri de spus pentru un siplu review ca acesta.

Dar sa revin la Pamukkale, exista in lume doar cateva fenomene naturale precum acesta in speta este vorba de un izvor termal a carui apa este bogata in carbonat de calciu cam 400 mg la litru, prin evaporarea apei, carbonatul de calciu se depune ca un strat alb formand incet incet tot felul de forme si mai ales acele "travertine" mici piscine sau ochiuri de apa, si daca ne gandim ca acest lucru se intampla pe o suprafata de aproximativ 2, 5 km patrati efectul rezultat este uluitor, imaginativa o culme care pare inzapezita, impanzita cu travertine in a caror apa se oglindeste cerul albastru si soarele stralucitor al Anatoliei, colorind apa in culori bleu deschis si turquaz. In acel an am putut sa strabat toate acele pante uluitor de albe, m-am racorit linga peretii albi de calcar cu forme pe care le zaresti doar in pesterile de la noi pe care se prelingeau firicele de apa, a fost incredibil si nu -mi venea sa mai plec de acolo!

In urma unui cutremur in sec 4 AD s-a format si o piscina care a fost acoperita si in care contra sumei de 5 dolari puteai sa faci baie 5 minute, apa de aici contine sulf si fier fiind folosita in tratarea bolilor cardiovasculare si a reumatismului, are o temperatura curinsa intre 37 si 52 grade depinde de zonele din care tasnesc izvoarele, ce este foarte frumos este ca inoti printre coloane antice prabusite.

Zece ani mai tarziu in 2003 am revenit aici. Eram foarte nerabdator si cred ca i-am exasperat pe prietenii cu care eram tot povestindu-le despre frumusetea acestui loc, dar cand am ajuns am avut o strangere de inima! Intre timp s-au construit foarte multe hoteluri termale astfel debitul apei a scazut dramatic, nemaifiind alimentat cu apa multe zone au capatat o tenta maronie. Vizita s-a desfasurat de-a lungul unei poteci de 200/250 metri de unde puteai sa admiri cam o treime din ceea ce vazusem prima data. Am plecat deziluzionat, prietenii mei chiar mi-au reprosat ca am facut atata drum si nu a meritat efortul.

Nu stiu ce sa spun, am aflat ca se incearca limitarea distrugerilor, ca s-au mai inchis din acele hoteluri de tratament, sunt sceptic insa, am ramas insa cu amintirea Castelului de Bumbac asa cum l-a daruit natura si uneori ma visez contopindu-ma cu tot acel alb stralucitor!

---

VIZUALIZĂRI: 2003 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI