Zeus Cave, festivalul nuanţelor de albastru

TIPĂREȘTE

sau

Periplu turcesc - Episodul 2

Cu câteva săptămâni înainte de plecarea în Turcia, am început studiul pentru întocmirea listei „must see”, în încercarea de a avea temele făcute. Privirea mi-a căzut de câteva ori peste diverse menţiuni referitoare la o mică peşteră lângă Guzelcamli care ar avea legături cu Zeus „tatăl zeilor şi al oamenilor”, însă zecile de „Zeus Cave” înşiruite pe tot teritoriul civilizaţiei elenistice, 99% din ele absolut banale, m-au făcut să nu o trec pe listă. Totuşi, dată fiind apropierea de plaja Icmeler Koyu din Milli Park, loc unde avea să ajungem de două ori în timpul vacanţei noastre, ne-am hotărât să o vizităm chiar dacă nu aveam prea mari aşteptări.

Zeus Cave se află la ieşirea din Guzelcamli spre Milli Park, pe partea stângă, la 25 de kilometri de Kusadasi – coordonate GPS: latitudine 37.71162235291862 şi longitudine 27.21986711025238. Pentru cei cazaţi în Kusadasi se poate ajunge aici cu maşina personală, taxi – cea mai bună ofertă care ni s-a făcut a fost de 10 lire turceşti de persoană sau cu dolmusurile 7,50 lire turceşti de persoană, variantă preferată şi de noi de fiecare dată.

Există mai multe legende asociate peşterii, una dintre ele menţionează peştera ca fiind locul unde Zeus venea să înoate alături de frumoasele localnice, ascuns fiind de privirile zeiţei Hera, soţia lui. O altă legendă, şi cea mai răspândită, spune că, Zeus se ascundea aici de fratele lui, Poseidon, zeul mărilor când, în urma certurilor dintre cei doi, Poseidon provoca furtuni pe mare şi făcea să crească nivelul apelor, Zeus preferând în acele momente apele calme de aici.

Peştera este de fapt o mică grotă formată în peretele unui versant stâncos în care s-au adunat în urma infiltraţiilor ape din izvoare carstice şi apă de mare sărată rezultând de aici o apă cu gust asemănător celei minerale carbogazoase, rece vara şi călduţe iarna, extrem de limpede, cu nuanţe superbe de albastru.

Noi am vizitat peştera la orele prânzului, cei aproximativ 900 – 1000 de metri de la Plaja Icmeler Koyu până aici făcându-i pe o căldură sufocantă, aşa că răcoarea din peşteră a fost o adevărată mană cerească. Pe de altă parte am avut şi noroc să avem peştera la dispoziţie mai bine de 15 minute doar pentru noi, ocazie de a face multe poze netulburaţi, iar pentru mine ocazie de a mă răcori în apele ei. Deşi recunosc, că a fost mai mult ceva asemănător unei congelări instantanee, în urma căreia am rămas fără suflare preţ de câteva secunde, temperatura apei nedepăşind 10 – 12 grade, la mal totuşi apa a fost ceva mai acceptabilă, dar nu cu mult. De altfel nici pe localnici nu i-am văzut rezistând mai mult de 3 – 5 minute.

Adâncimea apei ajunge până la 10 metri, iar lungimea ei ajungând până la 50 de metri. Oficial peştera este declarată ca fiind extrem de periculoasă, iar intratul în apă este interzis, noi aflând însă acest lucru doar la întoarcere, când ne-am oprit să citim panoul informativ aflat la intrare.

La intrarea în peşteră veţi fi nevoiţi să escaladaţi câteva stânci, îi sfătuiesc pe cei care vin aici să fie foarte atenţi în peşteră, pe jos este extrem de alunecos, iar bucăţi ascuţite de stancă sunt peste tot. Am văzut turişti/localnici la un pas de a-şi spăla telefoanele mobile sau camerele foto sau chiar pe ei involuntar. În general peştera e vizitată de localnici care vin să se răcorească în apele ei vara, am întâlnit şi câţiva turişti străini, dar foarte puţini.

Tot la intrarea în peşteră se află un „copac al dorinţelor”, localnicii leagă aici bucăţi de haine sperând astfel că le vor fi împlinite dorinţele.

Chiar dacă mulţi turişti nu au fost încântaţi de ce au văzut/întâlnit aici, eu personal consider că a meritat excursia şi aş reveni oricând cu plăcere, nu pentru legendele care circulă, ci pentru frumuseţea ei.

---

VIZUALIZĂRI: 3346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI