ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 13.04.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Târgoviște
ÎNSCRIS: 02.05.10
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
JUN-2014
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 AD. + - COPII

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 14 MIN

Insula Kastellorizo, mica Grecie din estul extrem sau locul de unde răsare soarele în Grecia

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Povestea unei frumoase excursii

Plănuind pentru toamnă o vacanţă mult aşteptată în Turcia pe malul Egeei, într-o zonă în care am mai vrut să mergem dar n-am apucat, m-am gândit ce insulă grecească ar fi în apropierea ţărmului turcesc şi, mai ales, dacă am putea trece într-o excursie de-o zi din Turcia în Grecia. Tot documentându-mă asupra acestui subiect, m-a făcut să-mi amintesc de inedita experienţă dar mai ales, aventuroasa excursie din 2014 pe care am făcut-o din oraşul turc, Kaş, din regiunea Antalya, în micuţa insulă Kastellorizo sau Megisti (denumirea veche greacă), sau Meis cum îi spun turcii, pământ elen ce se află la doar 3 km de ţărm, în largul apelor egeene.

Îmi plac provocările, acesta e un lucru cert, iar ideea unei excursii în Megisti mi-a încolţit imediat ce văzuserăm ofertele agenţiilor locale din Kalkan, oraşul în care noi am avut atunci cazarea. Şi nu pentru că nu prea erau obiective de vizitat, dimpotrivă acea zonă abundă în istorie, peisaje, vestigii, însă ideea de a „trece” în Grecia şi de a vedea mica insulă, ultimul colţ locuit al acesteia, ne stârnise un real sentiment de emulaţie, mi se părea incitantă. Marea problemă era că nu credeam că avem voie, dat fiind faptul că noi veniserăm cu auto propriu, iar paşaportul şoferului (soţului) primise, pe lângă, viza de intrare în Turcia şi o ştampilă (în formă de maşină!) pe care era trecută data limită (şase luni de la intrare) până la care acel autovehicul putea circula în Turcia. Din ceea ce ştiam noi, primitorul acelei ştampile nu avea voie să părăsească teritoriul Turciei fără autoturismul cu care intrase în ţara semilunei. Deşi experienţele din anii 2008,2009 şi 2010 ne spuseseră că nu se putea, apoi, în următorii trei ani nemaiîncercând, auziserăm în ultima vreme pe ici, pe colo că lucrurile s-ar mai fi schimbat. Singura cale de afla era să ne interesăm la firmele organizatoare de excursii, şi înadins am folosit pluralul, deoarece am primit aproape tot atâtea răspunsuri posibile, pe câte agenţii consultaserăm: ba că „nu avem voie”, ba că „da, de ce nu? ”, ba că „nu ştiu, mai întrebaţi”, ba că „ce vă trebuie în Grecia, că şi în Turcia e frumos”. Până la urmă un angajat amabil din cale-afară, dă un telefon la sediul firmei-mamă organizatoare din Kaş, care a răspuns că se poate, dar în anumite condiţii pentru noi, drept pentru care ne invită a doua zi de dimineaţă la o discuţie faţă în faţă.

A doua zi, la sediul agenţiei ne-a primit însuşi şeful care ne-a povestit în ce constă pentru noi excursia în Meis: trebuia să aducem maşina în portul din Kaş, să ne dăm acordul scris s-o lăsăm acolo pe timpul excursiei (aproape o zi), să completăm un act de custodie la autoritatea portuară din Kaş prin care le predam auto propriu, prin notarea numărului de kilometri de la bord, copie de pe cartea verde a maşinii, copii de pe paşapoarte, urmând ca la întoarcere să ne prezentăm la biroul portuar pentru a confirma revenirea noastră şi faptul că totul era în regulă. Fără să stăm prea mult pe gânduri, bucuroşi că puteam face excursia, ne învoim pentru a doua zi şi achităm preţul (150 lire turceşti pentru două persoane). Apoi şeful agenţiei ne-a condus la biroul vamal unde am fost poftiţi respectuos să completăm actele, iar conducătorul acestuia era o doamnă corpolentă, foarte amabilă, care ne-a întrebat chestii de rutină şi ne-a spus că ne aşteaptă a doua zi mai devreme cam cu o oră de plecarea oficială pentru a face formalităţile propriu-zise. Totul a decurs normal de ambele părţi, am fost trataţi cu respect şi, la fel, noi i-am respectat în aceeaşi notă, mulţumind că nu ne-au refuzat, aşa cum ne aşteptam.

În fine, a venit ziua excursiei, noi aveam un pic de emoţii legate de cum va decurge călătoria, cu atâţia factori implicaţi. Lăsăm maşina în parcarea din port, mergem cu actele la autoritatea portuară/vamă unde eram aşteptaţi. Un salariat ne însoţeşte până la maşină, notează kilometrii înregistraţi la bord, se uită sumar prin ea, dar fără a cotrobăi (oricum o golisem de toate inutilităţile care mai erau prin ea), întrebăm dacă o mutăm de-acolo în vreun loc unde ar fi dorit, ne răspunde că e ok aşa, ne luăm la revedere, el ne urează „Călătorie plăcută! ” Apoi, repede la vas că se apropia ora plecării. Vasul era un ferry-boat micuţ şi cam uzat, iar insula Meis se observă uşor de pe malul turcesc, cu ochiul liber, dată fiind distanţa mică ce o desparte de continent. Călătoria a durat puţin, cam jumătate de oră, dar a fost o reală încântare, pe micul vas întâlnindu-ne oameni de pe aproape toate continentele, având în esenţă aceeaşi pasiune comună, aceea de a vedea şi a cunoaşte permanent locuri noi.

Pe cer soarele se mai ascundea din când în când în spatele unor nori buclucaşi din care s-au stors şi câteva picături de ploaie la un moment dat. Pe drum, ne-au însoţit pescăruşi ce dădeau ture deasupra capetelor noastre în speranţa că vor căpăta ceva de mâncare, în timp ce vasul depăşea micile caiace conduse la dublu, de câte doi ocupanţi, din ce am văzut în acea vacanţă, un sport foarte practicat în acea zonă.

Despre traseu pot să mai spun că acesta reprezintă o probă serioasă de înot la competiţia anuală ce se ţine în a doua jumătate a lunii iunie, întreaga distanţă pe care se concurează fiind de şapte kilometri. Interesant este că se organizează pe categorii, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, şi că traseul asistat, dealtfel, se desfăşoară oarecum în zig-zag, dat fiind că distanţa directă e cam jumătate.

Îmi găsisem un loc bun la prova de unde trăiam şi sorbeam din plin fiecare clipă petrecută pe vas, făcând poze din când în când, căci nu vroiam să pierd nici măcar o secundă dintr-o croazieră aşa scurtă. Odată sosiţi în portul din Kastellorizo, suntem întâmpinaţi cu salutul „Kalimera” şi poftiţi la punctul de trecere a frontierei pentru controlul paşapoartelor. Acesta, ca şi free-shop-ul erau organizate fiecare, în câte un container. Ne-am dat seama atunci că păşiserăm într-o lume de dimensiuni reduse.

Într-un articol mai vechi, despre oraşul Kaş, am scris câte ceva şi despre Kastellorizo, însă m-am gândit că cine ar căuta informaţii sau fotografii despre această insulă, ar face-o la „Grecia”, secţiunea dedicată „Dodecanezelor”, şi nicidecum la un articol despre un oraş din Turcia, aşa că, asumându-mi stângăcia din trecut de a fi amestecat cele două locuri din ţări diferite în acelaşi review, am scris acest articol dedicat în exclusivitate micului petic de pământ de la estul extrem al Greciei insulare şi modului în care am ajuns acolo.

Povestea insulei de la capătul estic al Greciei şi ce am văzut noi acolo

Greu de crezut, dar mica insulă de la capătul estic al Greciei are trei nume: unul în greacă, Megisti, altul în turcă, Meis şi, în fine, altul în italiană, Kastellorizo, pare-se cel mai cunoscut. Toate, evident, sunt strict legate de perioadele de stăpânire prin care a trecut.

Deşi insula în sine are numai 9,2 kmp, numele său grecesc, Megisti, vine de la „mega”, adică „cel mai mare”, fiindcă în micimea sa=)), insula este cea mai mare dintre cele din apropiere cu care formează un arhipelag de 11,98 kmp, al cărei centru este. Încă din antichitate, de când fusese colonizată de grecii dorieni, a purtat acest nume iar, ea a trecut succesiv sub dominaţia tuturor cuceritorilor în calea cărora stătuse. Din acest punct de vedere a avut un destin asemănător cu cel al Ciprului de care o despart 280 km spre est. Au urmat romanii în mâinile cărora a încăput în 130 D. C. şi apoi în ale Imperiului Bizantin care a preluat-o în anul 350 deţinând-o aproape o mie de ani până ce Cavalerii Ioaniţi din Ordinul Ospitalierilor au posedat-o din 1306. Doar pentru vreme scurtă, căci au urmat egiptenii în 1440, însă şi aceştia au fost izgoniţi de otomanii lui Soliman Magnificul care s-au instalat pe insulă în 1552. Nici turcii n-au rezistat prea mult, deşi au avut grijă să ridice multe moschei şi să redenumească insula în Meis. Ei au fost daţi la o parte de veneţieni în 1659 care au deţinut-o aproape trei sute de ani, până în 1916 când Franţa a ocupat-o timp de patru ani. Veneţienii au botezat-o Kastellorizo (castelul roşu) , nume ce a consacrat-o, i-au imprimat în toate clădirile stilul arhitectonic recunoscut în toate ţinuturile greceşti care au stat sub influenţa lor, au ajutat-o să se dezvolte în special prin comerţ, cunoscând apogeul înfloririi sale economice şi demografice la sfârşitul secolului al XIX-lea când avea aproape 15.000 de locuitori. Astăzi mai sunt doar câteva sute, în pliantul primit scria că puţin peste 300, alte surse zic cam 400-500 de suflete.

În 1920, un tratat de pace o atribuie italienilor care o vor avea în custodie până în anul 1943, parte din Isole Italiane dell’Egeo, alături de alte insuliţe din zonă. Atunci când Italia a capitulat în faţa Aliaţilor (1943), insula a rămas sub ocupaţia lor pentru restul războiului, urmând ca cinci ani să fie sub dominaţie britanică, iar din 1948 a revenit patriei-mamă, Grecia. O istorie ca un mozaic de stăpâniri a avut această mică insulă, şi pentru că trecerea de o dominaţie la alta a măcinat-o şi slăbit-o din ce în ce mai mult, la care s-au adăugat evenimentele greco-turce din acea perioadă, după război foarte mulţi locuitori ai săi au emigrat în Australia formând acolo o însemnată comunitate ortodoxă.

Astăzi, ca şi în trecut, din punct de vedere administrativ, ţine de Rodos, insulă de care o despart 125 km la vest. Am văzut şi noi un ferry rapid în port care făcea cursa zilnică între cele două insule, şi care părea un uriaş pe lângă vasul nostru de croazieră, mititel ca o glumă. Insula Kastellorizo a fost adusă în atenţia publicului odată cu filmul “Mediterraneo” turnat aici în 1991 şi premiat cu Oscarul pentru “Cel mai bun film străin”.

Meis are un relief deluros cu coline ce nu depăşesc 300 m, din păcate nu are plaje, turiştii stând la soare, din câte am văzut, la ponton şi îmbăindu-se în mare coborând pe scări metalice. În schimb, se mândreşte cu aşa-numita Peşteră-Albastră (Blue Cave) , locul unde marea a sculptat în calcarul ţărmului timp de milioane de ani, rezultând o grotă de formă spectaculoasă. Are un excelent port despre care se spunea că este cel mai bun port natural din estul Mediteranei şi multe biserici, e adevărat şi numeroase case goale, o bună parte dintre ele în ruină, în urma părăsirii acestora de localnicii ce au luat drumul Australiei. Toate activităţile insulei se desfăşoară, de fapt, în jurul portului, considerat a fi motorul vieţii din insulă, parte din localitatea omonimă, unică. Acolo există sediul poliţiei, o şcoală, biserici (Agios Georgios, cea mai semnificativă), moscheie, bancomat, magazine, multe taverne, o mică piaţă, poştă, câteva hoteluri, duty-free, biroul de informaţii turistice. Drumurile insulei sunt puţine, ele duc către aeroportul civil construit în 1987 ce a uşurat contactele insulei cu lumea exterioară, sau spre bisericile de pe dealuri sau către situl antic Kastrelli. Stema insulei are trei elemente întrepătrunse: o inimă ce simbolizează iubirea, o cruce care semnifică credinţa şi o ancoră ce duce cu gândul la speranţă.

Am intrat şi noi în câteva magazinaşe de unde am cumpărat magneţi de la “capătul lumii elene” şi apoi am dat roată portului de la un capăt la altul sub privirile insistente ale proprietarilor de taverne ce îmbiau turiştii să se aşeze la ei la terasă. Aşa am păţit şi noi, numai că pe noi auzindu-ne vorbind româneşte, un grec în vârstă, ne-a interpelat imediat fiindcă recunoscuse limba. Asta pentru că avea trei angajaţi români, o doamnă şi doi tineri. A chemat-o de îndată pe doamna ce s-a arătat bucuroasă întrucât nu văzuse conaţionali pe-acolo. Apoi au venit şi tinerii, dornici să vadă ce români ochise patronul lor. Sincer, nici noi nu ne aşteptaserăm să găsim picior de român pe-acolo şi la întrebarea mea cum ajunseseră acolo mi-au răspuns că doar cu ferry-boat-ul, întâi de la Atena, apoi din Rodos. =)) Ne-au invitat la ei la tavernă la masa de prânz şi am acceptat cu plăcere având ocazia să mai sporovăim. Erau bucuroşi că pot vorbi cu de-ai lor, noi i-am întrebat cum e să trăieşti într-o insulă foarte mică şi destul de izolată. Ne-au răspuns că zilele treceau uşor muncind de dimineaţă până seara, dar serile erau prea liniştite, “Este insula în care nu se întâmplă nimic! ”, spuneau ei.

După prânzul copios, cu kalamari şi midii, ne-am luat la revedere de la români şi am pornit-o pe aleile din spatele portului cu gândul să urcăm la ruinele castelului ce veghează asupra portului dintr-un vârf de deal. Casele colorate, cu ferestre înalte, cu arhitectură veneţiană erau aruncate ici, colo pe coline sau de-o parte şi de alta a aleii pietruite fără parapeţi. După multe trepte săpate în stâncă, poteca duce mai întâi către singurul mormânt lycian din Grecia, căci în partea anatoliană, în antichitate, civilizaţia lyciană a reprezentat un episod glorios din istoria acelor meleaguri. Am dat, inclusiv de muzeul local de istorie pe care l-am găsit, din păcate, închis.

Apoi, tot urcând având drept destinaţie finală steagul grecesc din vârful vestigiilor castelului ridicat în timpul dominaţiei Cavalerilor Ioaniţi şi întărit de veneţieni, am ajuns sus, inclusiv după ce am escaladat o scară metalică. Lângă castel se află şi biserica Sfinţilor Nicolae şi Dimitrie, la fel construită din cărămidă roşie, ca şi cetatea. Panorama surprinsă de-acolo asupra portului este foarte frumoasă, iar printre ruinele fortăreţei ce servea acum câteva secole ca bastion de apărare împotriva cotropitorilor, am întâlnit un bărbat înalt, de vârstă medie ce a intrat în vorbă cu noi. Ne-a întrebat de unde suntem şi după ce i-am răspuns, la întrebarea întoarsă, ne-a povestit emoţionat că e din Australia, şi că venise să cunoască locurile natale ale bunicilor săi care emigraseră în ţara de la antipozi, părinţii lui şi el născându-se acolo. Mândru, cu glasul tremurând ne-a arătat în depărtare, peste port, o casă dărăpănată ce fusese a bunicilor săi care nu mai erau în viaţă. Venise pentru prima dată să-şi vadă originile, după ce schimbase patru avioane şi un ferry-boat din Rodos ca să ajungă aici. Ne-am despărţit vizibil mişcaţi, după ce reuşise să ne transmită şi nouă din starea sa de emoţie.

Pe nesimţite, venise după-amiaza şi odată cu ea, ora de plecare a vasului către Kaş. În port ne-am strâns din nou toţi turiştii ce ne cunoscuserăm de dimineaţă. Staff-ul vasului turcesc din Kaş era preocupat să achiziţioneze pe ultima sută de metri din duty-free alcool mai ieftin decât în ţara lor, ca şi noi dealtfel.

Concluzie

Această excursie, în afara faptului că rămâne memorabilă ţinând cont de întâmplările şi împrejurările în care s-a petrecut, a fost una dintre cele mai frumoase, graţie unor oameni amabili care nu ne-au tăiat avântul, ştiută fiind rigiditatea în ceea ce priveşte relaţiile turco-elene. Acum nu ştiu cum mai stau lucrurile (însă sper să aflu), pentru că în 2015 şi 2016 nu am fost pe litoralul turcesc, însă în 2014 pot să afirm cu mândrie că AmFostAcolo, în cea mai estică insulă grecească locuită, ţinutul unde soarele, atunci când răsare, poate fi zărit pentru prima dată în Grecia!

Sursă de informare:

Pliantul excursiei

https://www.greeceguide. co. uk/greek-islands/kastelorizo.php

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube


[fb]
---
Trimis de irinad in 13.04.17 21:59:11
Validat / Publicat: 14.04.17 08:38:03
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.

VIZUALIZĂRI: 6522 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

32 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P03 Biserica Agios Georgios din portul Megisiti
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 75900 PMA (din 59 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

32 ecouri scrise, până acum

webmaster95 [14.04.17 05:10:44] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 05:40:16] »

@webmaster95: Mulţumesc!

webmaster26 [14.04.17 07:54:45] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Excursii opționale din Kas, KAS" (nou creată pe sait)

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 08:21:57] »

@webmaster26: Cred că totuşi era mai potrivit în rubrica despre Kastellorizo, existentă deja, fiindcă cine va fi interesat de insulă, n-o va căuta niciodată la"Turcia", ci va încerca la " Grecia", mai cu seamă că există secțiune.

webmaster [14.04.17 08:36:20] »

Cel mai important criteriu este cel PRACTIC.

În practică, situația e următoarea:

1. cine știe deja despre această insulă, știe că este o excursie / vizită accesibilă (predominant) „din Turcia”.

2. cine nu a aflat încă de ea:

- e mult mai util a o descoperi „din” secțiunea KAS-KALKAN, ”de aici” e cel mai util a descoperi că, fiind în zonă, are posibilitatea de face o excursie în această insulă.

- cine ar găsi-o studiind posibile destinații de vacanță în secțiunea GRECIA -- tot în KAS-KALKAN va ajunge, într-un final. Pentru că de aici e cel mai accesibilă.

--

Insula aparține de Grecia, într-adevăr, dar din rațiunile pratice detaliate mai sus, prefer să o „găzduim”, din punct de vedere turistico-practic, în secțiunea KAS, ca rubrică distinctă.

Astfel că am mutat review-ul, la reorganizare, în rubrica "O zi în insula (greacă!) Kastellorizo / Megisti / Meis, KAS" (deja existentă pe sait)

webmaster [14.04.17 08:39:04] »

Articol selectat ca fiind „de interes turistic crescut” (din punct de vedere al politicii saitului! )

— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

--

Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

elviramvio [14.04.17 08:49:35] »

@irinad:

Interesant si foarte frumos articol.

mishu [14.04.17 08:51:39] »

@irinad: Deocamdata doar am citit articolul, pozele urmeaza sa le vad, insa voiam sa scriu neaparat ecoul. Atat de frumos mi s-a parut acest articol incat cred ca am sa-l mai citesc inca o data.

Ai pus atata caldura in ceea ce ai povestit (inclusiv in povestea cu formalitatile vamale) ca a fost o reala placere sa citesc articolul si sa-mi para rau ca s-a terminat.

Felicitari, votat cu foarte mare drag, merg la poze.

crismis [14.04.17 09:03:21] »

@irinad: Mi-e dor, dor, dor...

maryka [14.04.17 09:33:26] »

Ce frumos! Şi ce mult aduce cu insula Symi la prima vedere. Deja ziua de azi va fi mult mai frumoasă văzând aceste poze. Ce excursie interesantă! Cum ar spune un copil, vreau şi eu!

ANILU [14.04.17 11:26:55] »

@irinad: Foarte frumoasă excursia pe mica insulă grecească, ca de altfel toate insulele greceşti.

Tot în vara lui 2014, noi am fost în vacanţă pe insula Kos. Ştiam că este aproape de turci şi special ne-am luat paşapoartele cu noi pentru a merge în excursie.

Aşa că noi am făcut excursia în sensul invers ca voi, din Kos la Bodrum în Turcia dar cu cataramanul. A fost spectaculos.

Mi-a plăcut plimbarea pe cea mai estică insuliţă grecească.

Superbe poze, mai ales poza 20.

Toate cele bune.

abancor [14.04.17 11:30:44] »

Oau! Mă bucur să citesc articolul ăsta, e chiar o raritate! Puțină lume ajunge acolo, ca dovadă că articolul tău e primul pe site, deși Grecia e foarte populară printre AFA-iști.

Am auzit de Kastellorizo tot dintr-un film, Uranya (imdb.com/title/tt0863041), film grecesc amuzat și duios, cu atmosferă nostalgică, despre adolescență, viață rurală, dragoste, prietenie și dizidență , căci se petrece în vremea dictaturii de la finele anilor 60, pe undeva prin Grecia. Iar Kastellorizo funcționa pe post de sperietoare, echivalentul grecesc al „unde se agață harta în cui” sau „Vințu de Jos” al lui Caragiu. Un politruc îl amenința pe polițistul satului că, dacă nu e mai vigilent în ceva chestiuni politice, ajunge să fie mutat în Kastellorizo, unde deja fusese mutat învățătorul satului, tot din motive politice.

Am căutat repede pe hartă și am văzut de ce era neliniștit polițistul la amenințarea transferului forțat. Motivul pentru care insula e interesantă cred că e amplasarea ei geografică, deși aproape de continent, totuși foarte izolată și greu accesibilă dinspre Grecia. Cred că nimeni nu se așteaptă să găsească limita estică a Greciei în colțișorul ăsta.

Nu știu unde se mai poate vedea filmul, cine știe grecește îl găsește pe youtube. La minutul 1:00:40 e scena în care polițistului i se arată pe o hartă unde zboară dacă nu-și face datoria: la Kastellorizo.

Mika [14.04.17 11:56:16] »

@irinad: Foarte frumos. Mi s-a facut tare dor de Grecia unde nu am mai fost de sase ani!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 13:06:57] »

@webmaster: Mulțumesc pentru titulatură, mă onorează când o primesc! În privința locului articolului, a fost doar o părere, sunt sigură că-l veți încadra unde trebuie!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 13:09:51] »

@elviramvio: Mulțumesc mult, draga mea, mă bucur că ti-a plăcut!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 13:13:22] »

@crismis: Şi mie, şi mie, şi mie... nespus! Abia aştept vacanța!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 13:25:10] »

@maryka: Aşa este, numai că insula Symi este ceva mai mare, nu doar "o glumă" precum Meis. Dar e interesantă şi inedită, o bucățică de pământ elen atât de aproape de țărmul Turciei.

Pozele sunt frumoase (observi ce modestă sunt, glumesc!) pentru că peisajele sunt idilice, parcă desprinse din ilustratele din cataloage.

Mulțumesc mult, şi-ți spun un secret: şi eu mai vreau. Sper să reiterez experiența anul acesta cu altă insulă, desigur!

ioana74 [14.04.17 13:29:22] »

@irinad: Frumos, frumos, frumos articol. Te felicit ca ai reusit sa pui piciorul pe aceasta minunatie atat de putin cunoscuta. Poza 39 mi-a mers la suflet, imi aminteste de Hydra...

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 13:42:22] »

@ANILU: Ah, deci şi voi ați prins gustul acestor excursii "inter-țări". Şi noi am făcut excursia aceea, dar plecând din Bodrum către Kos, însă cu un vas clasic, mai lent, în 2010. Atunci a fost cea mai bună ocazie să luăm alcool mai ieftin din Kos ca şi din Meis.

Bougainvillea era superbă peste tot, însă în oraşele turceşti Kaş şi Kalkan de pe continent, parcă era şi mai frumoasă. Mă bucur că fotografiile ți-au fost pe plac.

O zi bună şi toate cele bune, mulțumesc de vizită!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 13:50:01] »

@abancor: Oh, credeam că din filmul Mediterraneo ai auzit de Kastellorizo. După ce m-am întors din acea vacanță, am căutat filmul şi l-am văzut. Mi-a plăcut şi mi-a plăcut să recunosc multe locuri din preajma portului.

Sunt convinsă că insula putea fi o amenințare gen: "Lasă că te trimit unde se agață harta-n cui! " pentru mulți greci. Izolarea e foarte greu de suportat. Însă, ecoul tău m-a emoționat de- a binelea, şi pentru asta îți multumesc frumos.

Mă bucur mult să constat că o insulită poate atrage atenția şi poate să producă bucurie!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 14:03:39] »

@Mika: Mulțumesc pentru aprecieri, dorul de Grecia e periculos: nu trece până nu revezi patria zeilor! Îți spun din propria experienta, ar fi bine să treci la fapte!

Sper că stii de glumă! O zi frumoasă!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 14:15:49] »

@mishu: Draga mea, ecoul tău m-a miscat profund, nu mă asteptam să primesc atâtea cuvinte frumoase, de aceea te-am lăsat mai pe urmă, că nu ştiam ce să-ți spun. Eu n-am facut decât sa povestesc cum au decurs lucrurile, restul a venit de la sine. Am mai adăugat şi ceva informații tehnice pentru o înțelegere mai exactă. Însă sunt foarte plăcut surprinsă să văd ce bine a prins acest articol despre un petic de pământ!

Sper că ți-au plăcut si pozele, pe acestea le-am făcut eu în mare parte!

Te îmbrățişez cu drag!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 14:25:24] »

@ioana74: Mulțumesc mult, da e o mică performanță, însă am mai găsit picior de român pe-acolo!

Ai dreptate, clădirile din port aduc cu imaginile din Hydra, sunt în acelaşi stil, doar că în Hydra erau mai multe.

Mă bucur că ai venit în vizită la mine şi te-am plimbat prin Kastellorizo!

O zi frumoasă îți doresc!

Scriu de pe telefon, aşa că, dacă am mai făcut greşeli, vă rog să mă înțelegeți, nu văd bine literele!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mihai18 [14.04.17 15:15:39] »

Abancor are dreptate. Subiectul reviewului dv. este o raritate pe AFA și-l apreciez.

Am văzut și P-40. Doamne, ce căutați acolo, atât de sus unde-i un loc riscant? Unde vă este centura de siguranță, coarda de alpinism? Sunteți neastâmpărată.

Citesc de ceva vreme reviewurile dv. Constat că ați luat Turcia și Grecia în lung și în lat. Mai știu că vă plac „pietrele” (expresia vă aparține).

Pentru că sunt născut cel puțin cu un an înaintea dv. mai ascultați-mă și pe mine. Întoarceți busola și luați cap compas Vest - Nord Vest. Spre exemplu Praga unde veți avea plăcerea să pășiți pe unicul pod din piatră funcțional din Europa, mult preferat de turiști. Este Charles Bridge și are o vechime de cca. 500 ani.

Pe Yahoo am trimis lui Mishu un mesaj cât un review. Am explicat și Krisstinnei cum este drumul cu mașina. Încercați. Dacă tot veți merge la Praga, Viena-i aproape.

În prezent în aceste destinații este liniște.

Adresa mea pe Yahoo o aveți, dar nu o folosiți. Dacă nu o mai aveți, o cunosc Elvira, Mishu, Aurici și alții, de încredere.

Cu mine nu folosiți PM. Eu nu mă mai ating de PM de când m-am „îngălbenit” cu Rest. La Strada” de pe Aleksandrovka 77. Am până acum 21 de PM-uri necitite și așa vor rămâne.

Vă urez un Paște fericit.

mishu [14.04.17 15:26:17] »

@irinad: Binenteles ca mi-au placut si pozele, nu aveau cum sa nu-mi placa.

Denisa13 [14.04.17 17:03:29] »

Felicirari pentru experienta si pentru modul frumos prin care m-ai purtat si pe mine acolo.

Recunosc ca am deschis de trei ori azi articolul pana am reusit sa-l citesc pana la final, ocupata fiind cu prajiturile. Am vrut initial sa aman citirea pentru mai tarziu dar n-am rezistat.

Pozele sunt deosebite, citind articolul ma asteptam la altceva dar am fost placut surprinsa.

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 18:11:36] »

@Mihai18: Şi eu vă urez sărbători pascale fericire! Am reținut ideea cu vestul Europei, aşa cum am reținut şi ideea cu yahoo. Vă spun încă o dată că mi-a părut extrem de rău în legătură cu ceea ce s-a întâmplat după review-ul despre " La Strada".

De aici înainte vom comunica pe yahoo. Cum vă scriu de pe telefon acum, vom socializa mai mult pe e-mail de aici înainte.

Mulțumesc pentru vorbele frumoase, aşa este, sunt cam neastampărată!

Toate cele bune!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [14.04.17 20:27:20] »

@Denisa13: Imi pare bine să ştiu că "te-am luat" cu mine în excursie in Meis. E o insulă în care se ajunge mai greu fizic, dar atunci când te laşi purtat de poveşti, nimic nu e imposibil. Dacă ți-ai schimbat şi părerea după ce ai văzut pozele, înseamnă că ți-au fost pe plac!

Am avut ocazia să gust din prăjiturile tale, cred că iar ai făcut bunătăți...

O seară frumoasă îți doresc!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
calatorul [26.04.17 21:56:24] »

@irinad: Si iata cum ajungem din vestul extem in estul extrem al insulelor grecesti, cu aceeasi dezinvoltura si impetuozitate ca de fiecare data. Ce sa mai spun, foarte frumoasa incercare si calatorii frumoase in continuare.

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [26.04.17 22:47:17] »

@calatorul: Mă faci din nou să zâmbesc, dar ai punctat foarte bine, de la ecoul cu privire la Kefalonia, la ecoul cu privire la Kastellorizo, e chiar Grecia de le vest, la est. Nu m-am gândit că am traversat Elada aşa repede, dar aşa s-a întâmplat!

Da, a fost minunat, în altă ordine de idei, din câte îmi amintesc (sper să nu mă înşel) şi tu ai fost în această parte a Turciei, numită Coasta de Turcoaz şi ţi-a plăcut!

Mulţumesc pentru cuvintele tale frumoase!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
calatorul [27.04.17 18:25:21] »

@irinad: Multumesc pentru raspuns, sunt impresionat de o asa memorie si atentie, adevarat am fost pe Coasta de Turcoaz a turcilor. Si da iarasi, mi/a placut, este un loc minunat, despre care am reusit sa scriu pe AFA, unde sunt inca restantier cu alte vacante, nu harnic asa ca altii, dar ma apuc eu de scris.

irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [27.04.17 20:35:24] »

@calatorul: Te aşteptăm cu articole, sper să-ţi fi dat imboldul de a scrie din nou pe sait. Şi eu îţi mulţumesc din nou pentru ecou!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
10 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ANILU, calatorul, crismis, elviramvio, ioana74, irinad, maryka, Mihai18, Mika, mishu

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.11984086036682 sec
    ecranul dvs: 1 x 1