De la - 60 m adâncime, la 23 m înălţime, sau din Marmaray la Kız Kulesi (Turnul Fecioarei)

TIPĂREȘTE

De cum am ajuns în Istanbul, am pornit cu gândul să ne plimbăm pe jos până în piaţa Sultanahmet, un drum de circa 15 minute, în aşa fel încât să luăm pulsul marelui oraş respirând aerul aglomeratei metropole şi să admirăm parcul cu fântâna ce despart Ayasofia de Moscheea Albastră. De acolo, ne propuseserăm să luăm tramvaiul T1 două staţii până la Sirkeci de unde urma să ne înfiinţăm la metroul de mare adâncime ce ne ducea pe sub Bosfor, până pe malul asiatic, la Üsküdar, unde aveam să trecem în revistă câteva moschei şi, neapărat, să facem o mică croazieră pe apă spre Kız Kulesi sau Turnul Fecioarei sau Turnul lui Leandru, cum i se mai spune.

În tramvaiul T1, cel mai utilizat din Istanbul, se anunţă întotdeauna la apropierea de staţia Sikeci că de-aici se poate face legătura cu Marmaray, cel ce realizează legătura cu continentul vecin, Asia. De ştiut că acelaşi indispensabil Istanbulkart, cartela aproape universală în metropolă, te duce la preţul obişnuit al unei călătorii între cele două continente. Dar ce este Marmaray?

Marmaray

Marmaray este un tunel subacvatic construit din tuburi asamblate, imersate, rezistente la incendiu (că tot este de actualiate protecţia împotriva incendiilor) pe sub strâmtoarea Bosfor ce leagă pe o distanţă de 1,4 km Europa de Asia între punctele Sirkeci şi Üsküdar, el reprezintă, în opinia mea, un ambiţios proiect al tehnologiei moderne de care statul turc este foarte mândru. Adâncimea la care s-a realizat construcţia este de 60 m, din care 55 m pe sub apă şi 5 m sub fundul mării. Numele său provine de la cel al Mării Marmara, la care s-a adăugat cuvântul turcesc ray care înseamnă şină şi a fost inaugurat în 29 octombrie 2013, cu mare fast, de ziua naţională a Turciei. De fapt el a constituit un motiv în plus de infrastrucută modernă, alături de construirea unui al treilea pod peste Bosfor, cu care Turcia s-a prezentat ca şi candidată la organizarea Jocurilor Olimpice din 2016 pe care, însă, a pierdut-o.

Construirea sa a început în anul 2004 şi a fost gândit să facă parte dintr-o reţea de transport mai extinsă care să lege Halkali de pe partea europeană a metropolei de oraşul Gebze, de pe partea asiatică. Astăzi este operaţional în cinci staţii Kazlıçeşme Yenikapı, Sirkeci pe malul european şi Üsküdar, Ayrılık Çeşmesi pe ţărmul asiatic, urmând ca în viitor să respecte proiectul iniţial de încă 11 staţii în Europa şi încă 27 în Asia, pe măsura ce va fi gata. Aceste informaţii apar pe orice hartă de hârtie a mijloacelor de transport în comun din Istanbul, şi cum avusesem grijă să iau câteva, aveam surse.

După câteva date tehnice, să vă spun că aveam ceva fluturaşi în stomac la gândul că vom trece pe sub pământ în Anatolia, e inutil, pentru că, deşi, el nu este un obiectiv turistic în adevăratul sens al cuvântului, cu siguranţă merită un interes aparte gîndindu-ne nu numai la utilitatea sa covârşitoare, ci şi la grandoarea proiectului dus la îndeplinire, cel puţin în partea sa cea mai dificilă, traversarea pe sub Bosfor, mai ales că lucrările au fost întârziate de descoperirea, cu prilejul săpăturilor, a numeroase artefacte, obiecte, rămăşiţe antice.

Odată ce-am intrat în staţia de la Sirkeci, am coborât cu liftul până la nivelul -9, într-un timp remarcabil, am fi putut, alternativ, şi pe scările rulante dar, făcând ceva mai mult, până la staţia propriu-zisă de unde urma să luăm trenul. Pot să vă spun doar că durata traversării efective, adică a parcurgerii distanţei dintre Sirkeci şi Üsküdar este de 3 minute, mai mult se face până la tren şi-napoi, până la suprafaţă în Asia. E uimitor unde s-a ajuns cu tehnologia, gândindu-ne la evoluţia uriaşă parcursă de-a lungul timpului: de la traversarea cu bărcile şi vasele cu pânze în antichitate şi Evul Mediu, la cele uşor modernizate cu motor din secolul trecut, la marile poduri din secolul al XX-lea ce fac mai uşoară relaţia dintre cele două continente Europa şi Asia.

Deci, e de reţinut, se fac, în esenţă, doar trei minute din Europa până-n Asia şi asta reprezintă rodul unei minuni extraordinare a tehnicii moderne!

Pe [/malul asiatic], nu atât de spectaculos ca cel european, după părerea mea, până la plimbarea cu barca până la Kız Kulesi, aveam în plan să trecem în revistă şi câteva moschei renumite precum:Yeni Valide Sultan Camii, Mihrimah Sultan Camii, Şemsi Paşa Camii, Rumi Mehmet Paşa situate în proximitatea staţiei Üsküdar a Marmaray-ului. Noi admirăm moscheile strict din punct de vedere arhitectonic, neavând nici un fel de aplecare şi admiraţie religioasă în sensul acesta, deci zăbovirea prea mult la ele nu face parte din programul nostru de vizitare. Aşa că : văzut, plăcut, fotografiat şi plecat către Kız Kulesi!

Kız Kulesi (Maiden's Tower în engleză)

În drum spre locul de îmbarcare spre Kız Kulesi am trecut pe lângă o salbă de terase înşirate cu faţa la mare către ţărmul european, unde, aşezaţi pe pernele confortabile drept scaune, cu un ceai în faţă vă simţiţi ca paşalele, lenevind mângâiaţi de soarele blând al toamnei. Am încercat şi noi senzaţia la întoarcerea din turn. Ajunşi la punctul de îmbarcare aşteptăm un pic să vină mica ambarcaţiune ce asigură transportul până la Kız Kulesi, timp în care achităm tichetele de 20 lire turceşti/persoană.

Kız Kulesi reprezintă unul dintre simbolurile de netăgădiut ale Istanbulului, ca şi Turnul Galata, Moscheea Albastră, Ayasofia, Moscheea Suleymanyie, ea apare emblematic în clipurile publicitare ale multor firme turceşti de renume, inclusiv Pegasus, ca şi în multe dintre filmele turceşti, si nu numai, mai vechi sau mai noi, imaginile camerelor de filmat oprindu-se ostentativ asupra sa, nu fără motiv. Dar ce este Kız Kulesi?

Kız Kulesi este o construcţie superbă în formă de turn, drept pentru care mai este cunoscută sub numele de [/Turnul Fecioarei] sau [/Turnul lui Leandru], potrivit legendelor care s-au născut în jurul său. El se află pe o mică insulă la 200 m de ţărmul asiatic ce poartă numele de Salacak în acea porţiune, atât de mică, că nu mai are loc altceva în afara turnului, anexelor sale şi a debarcaderului aferent. De fapt, această insuliţă, fost platou stâncos, a luat naştere prin alunecarea ţărmului în urma unui cutremur ce a determinat afundarea acestei bucăţi de pământ din continentul asiatic, adâncimea apei în zonă nefiind considerabilă, lucru ce se poate sesiza cu ochiul liber prin nuanţa diferită a apei, ceea ce împiedică vasele mai mari să circule între insulă şi continentul asiatic.

Din antichitate, de pe la anul 411 Î. C. datează urme dovedite arheologic ale unui fort construit în acest loc de generalul atenian Alkibiades pentru a scruta împrejurimile. Mai târziu, în 110 D. C., împăratul bizantin Manuel Comnenos a ridicat un turn de apărare din piatră placat cu lemn care avea şi rol comercial şi de observaţie. În stadiul acesta, turnul a funcţionat chiar şi după cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani în 1453, când turnul a fost distrus şi-n locul său a fost ridicat un alt turn de lemn ce a ars într-un incendiu în anul 1719. A fost reconstruit din piatră, din nou, în forma aproximativă pe care o ştim şi astăzi de către arhitectul-şef de atunci al oraşului. În timp a cunoscut mai multe lucrări de reconstrucţie, restaurare şi chiar modernizare, de pildă un far uriaş a fost adăugat turnului în 1857, și în 1920, lumina electrică a pătruns şi-n turn transformându-l în locul feeric, mai ales pe timpul nopţii, pe care-l ştim cu toţii.

Trebuie să menţionez că turnul are trei legende care-l guvernează, două mai cunoscute de la care a împrumutat câte o denumire: al lui Leandru şi al Fecioarei, dar şi una mai puţin ştiută: al lui Battalgazi.

Legenda cea mai veche referitoare la clădire ar fi cea a turnului lui Leandru, eroul din mitologia greacă. Acesta s-a înecat încercând să ajungă înot la iubita sa, Hero, preoteasă în Sestos, ce era închisă în turn. Cu ajutorul unui felinar ea indica în fiecare noapte iubitului său, Leandru, calea de urmat prin apele ostile. Tânărul cuprins de iubire parcurgea distanţa de la mal la insuliţă înotând. Într-o zi furtuna a stins flacăra felinarului, iar Leandru a pierdut direcţia şi s-a înecat. Legenda a dat turnului numele lui Leandru, cel sacrificat pe altarul dragostei.

În turcă, acest turn din secolul al XVIII-lea este numit „Turnul fecioarei”, după o prinţesă bizantină prizonieră aici pentru că i s-a prezis la naştere că va muri muşcată de un şarpe. De aceea, în scopul de a o proteja, împăratul bizantin şi-a închis fiica în turnul din mijlocul apelor, spre care accesul era foarte minuţios controlat. Dar un şarpe s-a strecurat într-un coş cu fructe trimis de iubitul prinţesei, cadou la împlinirea de către aceasta a unei fragede vârste, iar prezicerea ursitoarelor s-a transformat în realitate. Ca învăţătură, trebuie înţeles că nimeni nu poate scăpa de propriul destin.

Turcii nu s-au lăsat mai prejos şi au mai alăturat turnului o altă legendă, cea a lui Battalgazi, un viteaz cu acest nume care se îndrăgosteşte de fiica lui Tekfur, un conducător creştin al unui oraş, aflat de-acum sub stăpânire otomană. Cu toate acestea, el nu a fost de acord cu dragostea celor doi, căci se pare că şi fiică-sa se îndrăgostise de turc, închizând-o pe aceasta în turnul bine păzit de oştenii săi pentru a împiedica întâlnirea acestora. Dar, Battalgazi atacă turnul ajutat de alţi luptători şi o răpeşte pe fată cu care se urcă pe calul său năzdrăvan şi fuge în lume să-şi trăiască fericirea. Se spune că există o expresie în turcă, "cel care a luat calul şi a plecat din Üsküdar", care vine de la această legendă. Recunosc că, dacă primele două sunt arhicunoscute şi prezentate în toate ghidurile scrise de turism, pe aceasta am aflat-o în turn, de pe explicaţiile ce însoţesc una dintre picturile de pe pereţii interiori ai turnului. Pe-afară, lipite de intrare sunt expuse panouri cu istoria turnului din cele mai vechi timpuri şi până-n prezent, iar de jur-împrejur alte panouri explicative cu descrierea turnului şi a Bosforului, că nu mai e nevoie de alte surse de informare pentru a înţelege tot despre turn.

Orice ar fi, acest turn, parcă miniatural, nu prea falnic, căci are numai 23 m înălţime (până-n sus, în vârful steagului Turciei, atinge 40 m) ce răsare romantic din apele Bosforului a îndeplinit, de-a lungul timpului, mai multe funcţii: a fost far, centru de control al traficului din strâmtoare, centru de colectare a taxelor vamale ce le-aveau de plătit navele, centru de carantină pe timp de holeră, închisoare folosită de bizantini, dar şi de otomani. Un interes aparte a fost arătat turnului atunci când au avut loc tratate de pace sau război între otomanii ce erau în expansiune şi bizantinii ce se împotriveau din răsputeri acestora, după cum ştim, în zadar, până la urmă.

Astăzi are doar rol turistic, un rol pe care-l îndeplineşte cu succes, judecând după numărul turiştilor ce vin să-l viziteze. Şi noi am fost unii dintre aceştia ajungând la turn cu micul vas ce ne-a dus acolo, făcând naveta la interval de 15 minute, după ce se umplea de turişti. I-am dat roată de câteva ori, admirând priveliştea ce se aşternea, atât spre partea asiatică, cât şi spre, mai îndepărtatul, mal european. Apoi am intrat, găsind la parter un elegant restaurant ce avea clienţi din plin, apoi ne-am îndreptat spre scările ce ne asigurau accesul sus, în locul de panoramă. Între etaje am fost plăcut surprinsă să găsesc special amenajate spaţii mai largi în care erau bine reprezentate pe machetă, în spatele unei vitrine şi grafic cele trei legende, chiar şi audio, unele dintre sunetele emise fiind un pic înfricoşătoare. La ultimul nivel, cel de la care se ieşea afară, este găzduit un bar de fiţe, cu preţuri piperate, dar dacă ţi se face sete de la căldură şi de la urcat atâtea scări “te bagi” la o bere sau un suc!

De sus totul capătă o dimensiune specială, o apreciere altfel asupra celor două continente, dar în acestea constă farmecul turnului ce asigură imagini de neuitat către cele două ţărmuri, de aceea, nu-l rataţi nicidecum, dacă plănuiţi o excursie la Istanbul, mai ales acum când totul a devenit mult mai accesibil datorită recentului şi modernului Marmaray!

---

VIZUALIZĂRI: 8748 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI