Istanbul – Constantinopol sau Stambul

TIPĂREȘTE

Ar putea fi oare mai frumos un circuit in Turcia daca ar incepe altfel decat cu Istanbul? Eu cred ca nu, cel putin pentru romani. Istanbul este cel mai mare oras al Turciei si singura asezare din lume extinsa pe doua continente. Numit Constantinopol sau Stambul, iar din 1930 Istanbul, este principalul centru financiar, comercial si cultural al tarii.

Asadar, plecand la ora 6.00 din Bucuresti spre Giurgiu-Ruse, la ora 7.30 paraseam Romania pentru 12 zile. Cu asteptari la vama si cu popasuri pentru masa si relaxare, la ora 18.00 traversaseram Bulgaria, trecuseram in Turcia si ne indreptam spre Istanbul. Cum sosirea la hotel a fost la 21.30, nu ne-a mai ramas timp decat pentru cazare si pregatirile pentru a doua zi.

Dimineata, dupa schimbul valutar (la hotel, 1 euro = 1,74 lire), am pornit - pietonal si cu mijloace de transport in comun – in explorarea orasului.

Moscheea Albastra – una dintre cele mai importante atractii ale orasului Istanbul, este singura moschee din Turcia care are sase minarete. Sultanul Ahmet I a vrut sa zideasca un edificiu grandios care sa intreaca in maretie si faima Ayasofya. Orice ghid nu omite sa aminteasca in prezentarea lui ca Moscheea Albastra a iscat controverse la vremea respectiva (1609-1616) din cauza numarului de minarete. Moscheea de la Mecca (considerata de islam cea mai sfanta din lume) avea atunci tot sase minarete. Conflictul s-a stins numai dupa adaugarea inca unui minaret moscheii din Mecca.

Moscheea Albastra, de mari dimensiuni, impresioneaza si poate fi reperata de la distanta. Se numeste "Moscheea Albastra" datorita celor 20.000 de placi de faianta albastra cu motive abstracte si vegetale (flori, copaci) folosite la decorarea interiorului.

Intrarea principala este in partea de vest, dar pentru vizitatori, atunci cand nu este program de rugaciune, este folosita intrarea de la nord. Am asteptat in rand ordonat momentul intrarii. Accesul este gratuit, singura conditie fiind tinuta. In interior se intra descaltat (am vazut musulmani spalandu-si picioarele afara, la cismele speciale, dotate cu scaune). Noi ne-am lasat incaltamitea pe niste rafturi, fara vreo ordine anume. Era atat de multa incat ne-am intrebat daca o vom mai gasi la iesire. N-au fost surprize.

Fata de grandoarea exterioara, interiorul - doar un spatiu liber, foarte intins, m-a dezamagit. In afara coloanelor si a motivelor arabesti din partea superioara, in interior nu se afla nimic. Sub talpi am simtit mangaierea fina a covoarelor curate si de buna calitate.

Biserica Sfanta Sofia. Situata in apropiere de Moscheea Albastra, Hagia Sophia sau Ayasofya, muzeu din anul 1935, a fost centrul vietii religioase a Imperiului Roman de Rasarit timp de 916 ani si moschee – dupa ocupatia turca – timp de 482 de ani.

In sec. XVI, in timpul ocupatiei otomane, decoratiunile crestine ale bisericii (mozaic si fresca) au fost acoperite cu tencuiala si s-au construit patru minarete. Cu biletul de 20 de lire in mana, am patruns in biserica-muzeu. Este atat de impresionanta aceasta constructie... In opinia mea nici biserica ortodoxa, nici moschee, Ayasofya este un amestec de stiluri care impresioneaza prin grandoare si prin trecutul tumultuos. Prima biserica construita de Constantin cel Mare in 325 d. H. a suferit multe transformari si adaugiri, a trecut prin mai multe incendii si cutremure, a fost devastata si refacuta, rezultatul fiind ceea ce urma sa vedem si noi.

In mijlocul navei centrale acoperita cu o cupola uriasa, te simti mic si fara insemnatate. Biserica mai are doua nave laterale, iar la etaj galerii care inconjoara nava centrala pe trei laturi. Impresioneaza numarul mare de coloane. Pentru satisfacerea curiozitatii turistului, acestea au fost numarate si ni s-a spus ca sunt 107 in total (40 la parter si 67 la galeriile de la etaj). Galeriile de la etaj sunt decorate cu foarte frumoase mozaicuri bizantine: Iisus incadrat de imparatul Constantin al IX-lea si imparateasa Zoe, Fecioara Maria cu Pruncul incadrata de Ioan al II-lea si imparateasa Irina, tabloul Deisis cu Iisus, Fecioara Maria si Sf. Ioan Botezatorul si inca multe altele.

Am admirat mozaicurile aurite si delicatetea executiei lor si pentru ca nu puteam fotografia in interior, la plecare am cumparat (10 euro) un album cu cele mai frumase imagini.

Palatul Topkapi – simbol al Imperiului Otoman, a fost resedinta sultanilor turci aproape patru secole. Mahomed al II-lea a dispus construirea palatului imediat dupa cucerirea Constantinopolului in anul 1453. In jurul palatului a fost ridicat un zid cu trei porti principale si cateva mai mici. Amplasat intre Cornul de Aur si Marea Marmara, palatul ofera o frumoasa perspectiva asupra stramtorii Bosfor.

Am intrat (20 lire) pe poarta principala situata langa Ayasofya si cu harta in mana, am vizitat singuri cele patru curti interioare, cu porti si gradini cu spatii largi pe iarba carora localnicii se asezasera… turceste.

In interior sunt adunate multe exponate: portelanuri chinezesti si japoneze, argintarii, picturi, ceasuri, bijuterii, costume de epoca, mobilier. Am vazut sala divanului, camera tronului precum si camera de servire a micului dejun.

Din Palatul Topkapi m-a impresionat sala armelor. Platose, camasi de zale, scuturi de diferite marimi si forme, coifuri, sabii si uniforme, arme incrustate cu pietre pretioase, in general tot ceea ce tine de inzestrarea ostirilor otomane de acum cateva secole. Am remarcat inaltimea mica a manechinelor care etalau aceste armuri. Cu aceasta ocazie am aflat ca navalitorii musulmani ai pamanturilor Moldovei erau mici de statura, dar multi si bine inarmati.

Intr-o vitrina, langa un biletel pe care scria SWORD OF STEFAN (RUMAN) 15 TH CENTURY, am vazut sabia lui Stefan cel Mare capturata de turci pe campul de batalie. Mi-am amintit ca in anul 2004, la comemorarea domnitorului la 500 de ani de la moarte, turcii au trimis Romaniei o copie a acestei sabii, copie pe care o vazusem la Putna in muzeul manastirii. Oare ar fi fost prea dificil sa trimita originalul? In sala imensa a muzeului, printre atatea si atatea exponate, sabia lui Stefan abia se vedea. Eu insami treceam pe langa ea fara s-o observ, desi stiam ca este acolo, voiam s-o vad si chiar o cautam.

Palatul Topkapi impresionaza prin opulenta, maretie si pretiozitatea cu care este decorat. Toate cladirile sunt placate - la exterior si interior - cu faianta cu mult albastru si auriu. Deosebit de frumoase si luxoase sunt cele 300 de incaperi care alcatuiesc haremul. Draperiile, tapiteriile, covoarele in care predomina rosu si auriu, impresioneaza pe oricine.

Incepand cu anul 1853 resedinta sultanului a fost mutata la Palatul Dolmabahçe, la Topkapi ramanand doar haremul, locuinta femeilor.

Desigur, n-am vizitat decat o mica parte din imensul Palat Topkapi pentru ca – desi aveam timp suficient – nu ne mai tineau picioarele.

In finalul programului zilei era trecuta o vizita individuala la Marele Bazar aflat la doar 15 minute de Ayasofya. Eram insa atat de obosita incat Marele Bazar, una din cele mai mari piete acoperite din lume, cu mii de magazine, cunoscut pentru bijuterii, aur, ceramica pictata manual, covoare, broderii si pielarie, n-a prezentat pentru mine niciun interes.

A doua zi dimineata, imbarcati in autocar, ne pregateam sa plecam spre Ankara. Nu inainte insa de a face un popas pentru a vizita Palatul Dolmabahçe situat in cartierul Besiktas, pe coasta europeana a stramtorii Bosfor. Palatul a fost centrul administrativ al Imperiului Otoman in perioada 1856-1922, resedinta a sase sultani.

Cel mai mare palat din Turcia, a fost construit pe locul unui golf al Bosforului care a fost inaltat si transformat in gradina imperiala. Palatul Dolmabahçe, modern, etaleaza mult aur si cristal, in timp ce Palatul Topkapi este renumit pentru decorurile de faianta albastru si auriu.

La Topkapi turistii viziteaza singuri orice incapere, in timp ce la Dolmabahçe interiorul nu se poate vizita decat cu ghid local, in grupuri.

Am patruns ordonat (cu bilet de 20 lire) si condusi de ghid pe trasee stabilite, am vazut splendide sali de receptie, de muzica, biblioteci, mobilier, tapiterii, draperii, candelabre, covoare, decoratiuni, imense plafoane aurite. Ghidul vorbea de cifre – suprafete, greutati - pe care am refuzat sa le retin. Aici totul este magnific, opulent, o desfatare pentru privire. Am vazut cel mai mare candelabru din lume confectionat din cristal de Boemia, cadou din partea Reginei Victoria, multe alte piese de cristal si chiar o balustrada de scara facuta din cristal.

Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Turciei moderne, si-a stabilit resedinta de vara la Palatul Dolmabahçe. Atatürk si-a petrecut ultimele zile din viata in acest palat, murind la 10 noiembrie 1938, la ora 09.05, ceasul incaperii fiind oprit la aceasta ora. Desi camera este parte din muzeu si ar fi putut fi vizitata, din nu stiu ce considerente, nu am fost condusi si acolo.

Cu vizita la Palatul Dolmabahçe am incheiat periplul nostru prin Istanbul. Traversand Podul Bosforului, am trecut in parta asiatica a Turciei si am continuat spre Ankara.

In incheiere as vrea sa va mai spun ca multa vreme n-am vrut sa vizitez Istanbulul pentru ca asociam acest oras cu goana dupa marfa a comerciantilor nostri de taraba si ma ingrozeam la gandul ca as putea calatori in autocare burdusite de marfuri si bine rascolite de vamesi. In timp lucrurile s-au asezat pe un fagas normal, iar Istanbulul este un loc pe care l-as recomanda oricui. Chiar daca nu sunteti pasionati de cumparaturi, pentru culoarea locala, pentru atmosfera pastrata de secole si pentru stilul turcesc de targuiala, merita facuta si o vizita la bazar, bineinteles daca nu sunteti prea obositi, asa cum am fost eu.

De asemenea n-ar trebui sa ratati Bosforul, stramtoarea care permite comunicatia dintre marea Mediterana si Marea Neagra prin Marea Egee si Marea Marmara. Veti privi Asia din Europa, iar imaginea stramtorii cu cartierele de pe ambele maluri, precum si cele doua legaturi rutiere dintre partea europeana si cea asiatica (Podul Bosfor si Podul Fatih Sultan Mehmed sau Podul Cuceritorului) vor fi de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 2560 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI