Mausoleul Aya Sofya - sarcofagele sultanilor

TIPĂREȘTE

Unul din primele obiective pe care am pornit sa le vizitam in Istanbul a fost Catedrala Sf. Sofia (Ayasofya). Stiam ca e una din cele mai mari si mai impresionante cladiri din lume, care a fost timp de 900 de ani Scaunul Episcopal al Patriarhului Ortodox de Constantinopol pana cand a fost cucerita de Mohammed al II-lea in 1453. Acesta a fost atat de impresionat de frumusetea ei incat a transformat-o in moschee imperiala. Chiar daca nu era crestin, se spune ca Mohammed a avut respectul cuvenit pentru acest lacas de cult si la intrarea in biserica, in semn de umilinta fata acestei frumuseti, si-a pus o mana de pamant pe cap iar la vederea unui soldat ca sparge pardoseala de marmura, l-a fulgerat rapid cu sabia. Dupa ce Biserica Sf. Sofia a jucat si rolul moscheei imperiale timp de inca 500 de ani, a fost transformata in muzeu.

Urmand sensul indicatorului, am luat-o la stanga si langa o taraba cu suveniruri, pe dreapta, am vazut imediat “Ayasofya Muzesi”. Am intrat inauntru, nu ne-a cerut nimeni nici o taxa si ne-am indreptat spre prima intrare, unde era lume multa. La intrare toata lumea se descalta, ne-am pus si noi frumos pantofii la intrare si am intrat! Am fost convinsa ca nu am intrat unde trebuia! In fata, pe un covor rosu, asternut in tot interiorul, erau frumos aranjate mai multe sarcofage! Erau aliniate dupa marime, imbracate cu un material textil catifelat de culoare verde si imprejmuite cu un gardulet de lemn. Unele din ele aveau la cap un turban alb, si langa altele am vazut un vas care cred ca este o urna de cenusa.

Am iesit afara si m-am uitat din nou ce scrie. Da, am intrat bine, e Ayasofya, dar nu catedrala – muzeu, cea pe care o cautam, ci “Padisah turbeleri”, care am aflat apoi ca inseamna Mausoleul Sultanilor si sunt cladiri anexe ale catedralei. De aici nu se permite accesul in catedrala. Ne-am intors asadar sa vedem ce mai putem vedea.

In incinta muzeului sunt mai multe mausolee, primul este al lui Mehmed al III-lea. Mehmed al III-lea a fost fiul lui Murad al III-lea, sultan al Imperiului Otoman. Nu s-a ocupat prea mult de treburile tarii, lasand mai totul in grija mamei lui. Armata lui a invins imperiul habsburgic in 1596, iar el a fost foarte cunoscut si pentru ca si-a ucis cei 19 frati si se spune ca si-a ucis si peste 20 de surori pentru a-si asigura tronul. Arhitectura constructiei e specifica, coloane inalte de marmura sustin arcadele atragatoare, iar intrarea, in bolta, are deasupra niste caligrafii si un desen deosebit, ca o jumatate de floare, cu marginile aurite. Interiorul are la randul sau picturi si caligrafii deosebite, realizate in sec. XVII. Aici sunt ingropati Sultanul Mehmed III, mama lui, Murad al III-lea si copiii lui, in total 26 sarcofage.

Un alt mausoleu este al Sultanului Selim al II-lea, a fost primul mausoleu construit de la Sf. Sofia, al Sultanului Selim al II-lea, in sec. XVI. Din cate am inteles, caligrafiile interioare si exterioare sunt deosebite, ele avand o valoare foarte mare, dar ce inseamna ele? Nu se specifica nicaieri. Aici sunt ingropati Sultanul Selim al II-lea, cu familia lui, copiii lui Murad al III-lea si altii.

Selim al II-lea, fiu al lui Soliman Magnificul, a fost sultan al Imperiului Otoman din 1566 pana in 1574. Se spune ca a avut o viata plina de desfrau.

Mausoleul Printeselor a fost construit la sfarsitul sec. XVI. El e mai simplu, nu sunt mostre de caligrafie iar peretii au picturi dar nu atat de multe. Aici sunt doar 5 sarcofage, 4 fii si o fiica al lui Murad al III-lea.

Atat Mausoleul lui Sultan Selim II, cat si Mausoleul Printeselor, au fost construite de catre arhitecul Mimar Sinan, un arhitect foarte renumit care a trait in perioada cea mai infloritoare a Imperiului Otoman. El a ridicat peste 360 de constructii, din care moschei, mici moschei, spitale, scoli, apeducte arcuite in oras, etc. El a fost si arhitectul sef al Palatului Topkapi.

Ultimul mausoleu este al Sultanului Mustafa I si al lui Ibrahim. El a fost trasnformat in mausoleu din vechiul baptisteriu al Bisericii Sf. Sofia. Dupa cucerirea Istanbulului, el a fost folosit pentru pastrarea uleiului lampant pentru moschee si a fost transformat in mausoleu dupa in 1639, dupa moartea lui Sultan Mustafa I si Sultanul Ibrahim. Mustafa I, fost sultan al Imperiului Otoman, a fost inchis in timpul domniei fratelui sau intr-o camera ca intr-o inchisoare, timp de 14 ani. A avut un caracter nevrotic si nu a avut reale calitati de lider. Ibrahim a fost un mare Vizir numit de Soliman magnificul si bun prieten cu acesta. A fost executat iar proprietatile lui confiscate. Palatul lui a fost transformat in Muzeu de arta turceasca si islamica.

Toate mausoleele au diferite sarcofage asezate pe acel covor rosu, difera picturile interioare si exterioare, dar toate au o arhitectura atragatoare, specifica, cu coloane inalte, arcade, picturi si unele din ele cu caligrafii atat pe pereti, cat si pe cupola.

Din pacate, am plecat de acolo cu multe neclaritati, deoarece singurele explicatii erau mici detalii in legatura cu anii constructiei, numele tuturor celor ingropati acolo si numarul sarcofagelor. Fiind un obiectiv atat de vizitat, as fi fost curioasa sa aflu amanunte despre picturi, despre acele caligrafii, eventual ce semnifica ele. Chiar si despre personalitati sau despre ritualul ingroparii cred ca ar fi fost cate ceva de spus, dar nu am aflat mai nimic. Eu am cautat cateva informatii si am scris 2-3 cuvinte despre sultani pentru a avea o mica idee despre personalitatea lor. Din loc in loc sunt si banuti in interiorul carora din nou scrie ceva, dar nu stim ce. Multe cupole au picturi si la randul lor au acele scrieri, dar fara sa stim ce inseamna. Cu toate ca nu am inteles foarte multe, constructiile si picturile sunt demne de admirat.

Am iesit de aici, prietenii nostri ne asteptau la intrare, ei au fost intorsi din drum deoarece nu aveau tinuta adecvata (fetele aveau pantaloni scurti) si am luat-o pe prima straduta la dreapta si am ajuns la catedrala.

Intrarea este de 20 lire/persoana, dar cum noi nu aveam lire iar in apropiere nu am gasit nici o casa de schimb valutar, am renuntat sa mai intram. In plus, era posibil sa nu putem intra nici aici cu totii din cauza tinutei, asa ca am lasat aceasta vizita pentru alta ocazie.

Ne-am multumit cu admirarea grandioasei constructii din exterior. Ridicata pe vremea Imparatului Iustinian, de catre doi mari constructori, Anthemis din Trales si Isidor din Milet in 5 ani, a fost atat de frumoasa, incat la terminarea constructiei, Iustinian ar fi exclamat: ‘’O, Solomone, te-am intrecut! ’’ Este unul din cele mai bune exemple de arhitectura bizantina! Am privit cupola, care impreuna cu tavanul au fost poleite cu aur. Se spune ca exista inca multe orgolii in legatura cu aceasta cladire, de aceea multe din picturile interioare acoperite dupa ce catedrala a fost transformata in moschee, nu au fost descoperite in totalitate.

Se spune ca atunci cand Constantinopolul a fost cucerit si paganii au intrat in biserica, preotul care tinea o slujba a disparut in zid, tinand in mana Sfanta Impartasanie. In continuare, se spune ca daca Biserica va fi redata crestinilor, preotul se va intoarce si va continua slujba de unde a lasat-o.

Am lasat catedrala in urma hotarati sa o vizitam cand mai revenim in Istanbul. Eu zic ca merita a vizita acest mausoleum pentru a vedea o parte din ritualul inmormantarii sultanilor, pentru a admira picturile si arhitectura, cu atat mai mult cu cat intrarea este libera.

---

VIZUALIZĂRI: 5698 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI