Croazieră pe Bosfor

TIPĂREȘTE

În seara în care am ajuns în Istanbul, am ieşit să facem câţiva paşi de acomodare în jurul hotelului.

Nici la 50m de acesta, ochii ne-au căzut pe două afişe mari puse în uşa unei dughene care se voia agenţie de călătorii. Pe unul scria˝ 20 euro turul Bosforului în patru ore cu o oprire˝ iar pe celălalt ˝10 euro turul Bosforului în două ore, fără oprire˝. Ne-am gândit că oprirea e timp pierdut aşa că am cumpărat bilete pentru a doua zi dimineaţa la ora zece treizeci pentru turul de două ore.

Agentul ne-a întrebat unde stăm şi ne-a rugat că a doua zi dimineaţa să fim în holul hotelului la zece fără un sfert. Am acceptat cu oarecare strângere de inimă după ce trecusem prin atâtea peripeţii cu cazarea. Ne gândeam ca dimineaţa următoare să aşteptăm zece minute şi apoi să mergem la agenţie să-i cerem socoteală şi banii înapoi.

A doua zi dimineaţa când am coborât ne aştepta un puşti de 15-16 ani care ne-a preluat şi ne-a condus la un microbuz staţionat pe bdul Kennedy la vreo zece minute de mers de la hotel. Microbuzul s-a umplut în câteva minute cu turişti de diverse naţionalităţi şi a mers vreo doi kilometri până la piciorul podului Galata din Cornul de Aur. De aici ne-a preluat un ajutor de căpitan care ne-a îmbarcat pe unul din multele vaporaşe ancorate la ţărm în aşteptarea clienţilor.

Puntea era acoperită dar nu avea geamuri aşa că turiştii s-au aşezat pe băncuţe dealungul laturilor şi a uneia mai lungi în mijlocul vaporaşului. Dintr-un ochi mi-am dat seama că banca din centru, deşi apărată de soare nu favorizează fotografiatul, poate doar să pozez pălării de soare şi spate (adică spinări) aşa că ne-am aşezat pe o băncuţă laterală. Nici aşa nu a fost foarte bine pentru că din cauza vântului şi a mării destul de agitate nu puteam să trec dintr-o parte în alta să fotografiez ambele maluri fără să mă rostogolesc pe punte.

În timpul croazierii un turc cu fes ne îmbia cu ceai sau cafele contra cost. Fix la zece şi jumătate vaporaşul a pornit în croazieră.

Bosforul, aşa cum ştim cu toţii este o strâmtoare care leagă marea Neagră de marea Marmara. El s-a format în urma unor cataclisme antedeluviene când pragul de pământ care despărţea lacul Pontic de Marea Mediterană s-a prăbuşit şi apele lacului au inundat valea transformându-se în strâmtoarea Bosfor şi mai departe în Dardanele. Lacul a devenit Pontus Euxinus, respectiv Marea Neagră care s-a format cu 7000 de ani înaintea erei noastre.

Bosforul are o lungime de 30 km, o lăţime cuprinsă între 3,7 km partea dinspre Marea Neagră şi 750m partea dintre cetatea Rumeli şi ruinele Anadolu iar adâncimea apei este între 30 şi 125m. Prin Bosfor trec anual 55000 nave care transportă mărfuri la şi de la ţările limitrofe Mării Negre sau mai sus în Europa pe Dunăre. Bosforul delimitează partea europeană a Istanbulului respectiv a Turciei de cea asiatică. În partea europeană, Bosforul face un cot, un estuar lung de 7.5 km, lat de 750m şi cu o adâncime a apelor de 35m. Acest estuar se numeşte Cornul de Aur şi desparte vechiul oraş Constantinopole situat în sudul golfului de oraşul nou şi modern care include şi piaţa Taxim, situat în partea de nord.

Noi, stând în centrul vechi şi vizitându-l numai pe acesta, nu am avut habar de mişcările care se petreceau la câţiva kilometri în piaţa Taxim. Am preferat să vizităm numai oraşul vechi.

Acesta a fost întemeiat cu cca. un mileniu înaintea erei noastre. Încă de la început a beneficiat de prosperitate datorită comerţului pe mare şi a construcţiei de nave. Byzantionului grecesc îi urmează în anul 330 d. Hr. Constntinopolul, moment în care începe adevărata înflorire a oraşului. Bizantinii au construit în jurul oraşului ziduri puternice de apărare, deasemeni au montat la gura Cornului de Aur un lanţ gros şi au construit turnul Galata ambele menite să oprească invaziile de pe mare. Un oraş de dimensiunile Istanbulului care are practic 20 mil. locuitori are nevoie de o reţea de transport eficientă. În Cornul de Aur sunt trei poduri care leagă cele două părţi ale Istanbulului european: în amonte podul Halic (în forma actuală din1996), apoi podul Ataturk pe care l-am putut fotografia la urcarea mea pe vaporaş. Podul Ataturk a fost construit în 1936-38 pe locul unui alt pod care lega cele două maluri ale Cornului de Aur. Are o lungime de aproape 500 m. şi nu oferă numic spectaculos în construcţia sa. Podul Galata construit în 1453 este cel mai vechi pod din Istanbul şi leagă cartierul Sirkeci în care am locuit noi de Eminonu în care se găseşte palatul Imperial Dolmabahce.

În 1502 Baiazid al II lea i-a cerut lui Leonardo da Vinci să facă un proiect pentru acest pod dar concepţia originală şi de avantgardă a artistului nu a fost înţeleasă de sultan. Abia acum câţiva ani s-a aprobat construirea în viitor a unui pod la o înălţime de 24 m deasupra apelor, conform proiectului Da Vinci. A urmat în timp construcţia mai multor poduri Galata, până la cel actual din 1994 care străjuieşte intrarea în Cornul de Aur. Podul are o lungime de 500m şi 40 m. lăţime. Etajul superior al podului este destinat circulaţiei rutiere şi a tramvaiului şi mai puţin pietonale iar cel inferior trecătorilor care găsesc aici cafenele, restaurante şi locuri de pescuit.

Primele imagini pe care le-am reţinut în această croazieră au fost restaurantele şi cafenelele de sub podul Galata cât şi impunătorul turn aflat pe malul celălalt. ]b]Turnul Galata, impunător prin dimensiunile construcţie, având înălţimea de 62 m., a fost construit de colonişti genovezi în anul1350 cu scopul de a proteja cartierul Galata de invaziile de pe mare. El a fost închisoare sub imperiul otoman şi mai târziu punct de observaţie.

Am trecut cu vaporaşul prin dreptul Moscheii Noi construită inainte de 1600 la cerinţa mamei sultanului Mehmet al III lea, Valide Sultan Safie, o veneţiană energică despre care se spune că a fost spioană. Datorită intrigilor de palat construcţia a fost abandonată şi reluată abia după 70 de ani la iniţiativa mamei lui Mehmed al IV lea. În acele vremuri femeile şi în special mamele aveau o mare influenţă asupra sultanilor Depăşind Mimar Sinan University înfiinţată în 1880 şi care astăzi reuneşte facultăţi cu profil de arte am ajuns la palatul Dolmabahce, reşedinţa imperială a ultimilor sultani dar şi locul în care a murit Kemal Ataturk.

A fost construit între anii 1840-1855 de sultanul Abdulmecid, a costat echivalentul a 35 t. aur şi rivalizează ca frumuseţe şi opulenţă cu palatul Versailles. Are 285 de camere, 43 holuri dar despre toate acestea voi scrie un review separat pentru că am avut şansa să pot fotografia în interior. Probabil că ghida turcoaică era preocupată de ce se întâmplă în piaţa Taxim aflată destul de aproape de palat, aşa că turiştii pe- ve pe- neve au mai făcut căte o fotografie fără blitz. Four Seasons Hotel este un fost palat transformat în hotel în care camerele costă între 700 şi 6000 eu/ noapte. Cea de 700 eu, nu-mi place (vulpea care nu ajunge la struguri zice că sunt acri) pentru că are vedere spre curtea interioară. Poţi servi cafeaua sau cocteilul privind Bosforul de pe terasa apărată de soare de umbreluţele albe.

Palatul Ciragan a fost construit de sultanul Abdulaziz în anii 1863-1876. Sultanul a decedat la puţin timp după terminarea construcţiei şi palatul a fost luat de fratele său Murat al Vlea. Acesta a fost detronat şi închis în palat timp de 27 ani până a murit. A fost restaurat în 1990 după un mare incendiu devenind hotel de 5 stele.

Scoala Superioară Kabatas fondată în 1908 a educat cele mai proeminente personalităţi din Turcia. După 1990 au fost admise şi fete la această şcoală. După ce a depăşit scoala, vaporaşul nostru a trecut pe sub podul Bosfor numit primul pod peste Bosfor. În forma actuală a fost terminat în 1973. El leagă partea europeană de cea asiatică a Istanbulului, respectiv a Turciei (atenţie! Podul Galata leagă părţile europene ale oraşului trecând peste Cornul de Aur şi nu Europa de Asia, cum am crezut). Podul Bosfor este în întregime suspendat cu cabluri de oţel şi ancorat în stâlpi de oţel. Are 1500 m lungime, lăţime 40 m şi distanţă până la nivelul mării 64 m. Înălţimea turnurilor de control este de 105m. În momentul construcţiei era al patrulea pod ca lungime din lume.

Fortăreaţa Rumell a fost construită de turci în 1452 pe malul european, în oglindă cu fortăreaţa Anadolu de pe malul asiatic, în vederea asediului Constantinopolului din 1453. Au lucrat 10000 de oameni timp de patru luni. Aceste două fortăreţe sunt exemple al arhitecturii militare turceşti. Al doilea pod peste Bosfor este podul Fatih Sultan Mehmet sau Podul Cuceritorului în memoria lui Mahomed al II lea care a cucerit Constantinopolul în 1453. A fost construit în anul 1988 şi este amplasat la numai 5 km nord de podul Bosfor. El leagă deasemeni cartiere ale Istanbulului european de cel asiatic preluând o mare parte din trafic inclusiv al autostrăzii Edirne- Ankara. Are câte patru benzi de rulare plus una de rezervă pe sens şi e străbătut zilnic de 150000 vehicule accesul pietonilor fiind interzis. Caracteristicile sale, - lungime, lăţime, înălţime- sunt apropiate de ale podului Bosfor. În vederea uşurării şi fluenţei transportului, anul acesta va fi inaugurat tunelul Marmaray care va traversa Bosforul la o adâncime de 60 m. Capacitatea sa de transport va fi de 75000 pasageri pe oră. Tot anul acesta a demarat construcţia unui alt pod suspendat care se va numi Selim şi care va fi situat mai la nord, spre Marea Neagră. Va fi dat în exploatare în 2015 şi va costa 60 mld. dol.

In dreptul podului Fatih vaporaşul s-a întors, apropiindu-se de malul asiatic al Bosforului. Cu excepţia a câtorva palate, vilele şi clădirile sunt mai modeste decât pe malul european. Aici am reţinut silueta palatului Kucuksu, un edificiu în stil rococco construit de sultanul Abdulmecid I şi utilizat ca reşedinţă de vară. Palatul construit în 1856 are două etaje cu câte un hol mare înconjurat de patru camere în colţuri. Înalta Scoală Militară, cea mai veche pe acest profil din Turcia, după cum îi spune numele pregăteşte ofiţeri de carieră. Are aspectul unei cazărmi. Palatul Beylerbeyl este aşezat la piciorul podului Bosfor (mai bine zis podul Bosfor îi ia faţa). Palatul construit în stil european de sultanul Abdulaziz în 1865 are 24 de camere şi 6 saloane şi era folosit pentru recepţii. După detronarea din 1909, sultanul Abdulhamit a fost ţinut prizonier în acest palat timp de nouă ani, până la deces. Din trecerea în revistă a palatelor, şcolilor şi hotelurilor de pe malurile Bosforului, am observat că majoritatea au fost construite în a doua jumătate a sec. XIX reprezentând un semn al bogăţiilor acumulate de imperiul otoman dar şi o dovadă a puternicăii nfluenţe occidentale, în special cea franceză. Ultimul obiectiv pe care l-am văzut în această croazieră a fost Turnul Fecioarei situat pe insula cu acelaş nume şi care reprezintă punctul de demarcaţie dintre Bosfor şi Marea Marmara. Insula a fost un punct strategic din vechime, cunoscându-se că în anii 500 î. Hr aici funcţiona un punct vamal şi că bizantinii au construit un mic castel. Farul din insulă are o înălţime de 30m. De la acest castel şi până în dreptul actualului pod Galata se întindea lanţul care oprea atacurile venite dinspre mare.

Călătoria noastră se apropia de final. În memoria mea dar şi a aparatului de fotografiat au rămas imaginile de neegalat ale minaretelor, palatelor, podurilor şi fortificaţiilor oglindite în apele Bosforului.

Graţie afa, scriind acest review am reeditat frumoasa croazieră de pe Bosfor pe care oricând aş repeta-o.

---

VIZUALIZĂRI: 9319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI