Biserica Sfântul Nicolae din Myra

TIPĂREȘTE

Povesteam despe sejurul nostru din acest an la hotelul Akka Alinda, într-un review pe care îl puteţi citi aici

Ziceam acolo că am fost şi într-o excursie la Kekova şi Myra (în prezent Demre), că am avut ghid de limba rusă deşi solicitasem repartizarea într-un autocar cu ghid de limba engleză.

Iniţial n-am vrut să mai relatez nimic despre Biserica Sf. Nicolae din Myra, pentru că review-urile pe care le-am citit mi s-au părut interesante şi complete, nemai(prea)având ce să adaugi la acestea.

Apoi, am găsit unele inadvertenţe referitoare la subiect şi atunci m-am decis să vin şi eu cu unele completări, poate chiar clarificări (dacă nu cumva încurc lucrurile mai tare), atâta timp cât, în fond şi la urma urmei, AmFostAcolo…

Astfel, am identificat unele contradicţii referitoare la care ţar al Rusiei a cumpărat şi renovat o parte a bisericii: în review-urile de pe site este vorba despre ţarul Alexandru al II-lea, în 1862 sau 1863. Pe pagina wikipedia.org însă, dar şi pe alte site-uri care au preluat informaţia, este prezentat ţarul Nicolae I, care ar fi cumpărat tot în 1862 sau 1863 biserica. O simplă verificare a genealogiei ţarilor ruşi ne indică faptul că ţarul Nicolae I a murit în 2 martie1855, fiind urmat la domnie, în acelaşi an, de fiul său Alexandru al II-lea. Deci în 1862, sau 1863, era cam greu pentru bietul ţar Nicolae I, deşi purta numele sfântului, să cumpere, să renoveze sau chiar să viziteze biserica.

Tot aşa, un review de pe AmFostAcolo, urmat de o serie de ecouri, cu referire la Sfântul Nicolae, iniţiază o polemică privind la faptul că biserica în cauză este lăcaş de cult sau muzeu, că în limba turcă Noel Baba îl reprezintă pe Sfântul Nicolae sau pe Moş Crăciun etc.

Eu voi adăuga pozele cu faţa şi verso-ul biletului de intrare unde se observă că NOEL BABA MÜZESI este tradus în engleză ST. NICHOLAS MUSEUM, deci cred că este corect spus că discutăm despre un muzeu al Sfântului Nicolae – Noel Baba, în limba turcă.

Şi acum despre vizita în sine…

În acel autocar cu ghid de limba rusă, am avut norocul să avem o domnişoară turcoaică, prietenă a unui director de la firma BEKO (da, da firma aceea cu electrocasnicele…) care era însoţită de un ghid personal. Amândoi vorbeau limba engleză, aşa că i-am rugat să ne mai explice şi nouă câte ceva din ceea ce vedem. Ea, foarte amabilă, a fost de acord şi ne-a mai “împrumutat” ghidul. Ba ne-a făcut şi nişte poze observând cum ne chinuim, eu şi nevastă-mea, să ne facem cică, nişte selfie-uri. În plus avea şi ceva cunoştinţe de istorie, am ajuns chiar şi la discuţii despre dominaţia şi influenţa otomanilor asupra ţărilor române. La capitolul influenţe otomane, am căzut de acord că sarmaua, musacaua, baclavaua, halvaua şi ...rahatul de la ei le avem. Am rămas destul de mirat: şi frumoasă, şi deşteaptă, şi amabilă, şi vorbăreaţă, în altă limbă decât turcă sau rusă. Nevastă-mea a zis că o laud cam mult…

Ghidul, la rândul lui era specializat numai pe Myra, Simena şi Kekova; vara însoţeşte turişti prin această zonă iar iarna face pe monitorul de ski în Zakopane, soţia lui fiind poloneză. Cu ski-ul ne-am potrivit tare bine că şi eu m-am mai ocupat cu monitoria şi în plus – coincidenţă – în iarna aceasta fuseserăm amândoi, la diferenţă de trei săptămâni, la ski în Madonna di Campiglio.

Şi astfel, ajungând noi la Demre, pe vreo 40 grade Celsius, am vizitat rapid amfiteatrul, am fotografiat mormintele din situl arheologic, şi am fugit de căldură spre umbra binefăcătoare a Bisericii Sfântului Nicolae.

Acolo în zonă, tot comerţul se sprijină pe umerii bietului sfânt Nicolae. Bannere de informare, magazine de profil (icoane, obiecte de cult, cărţi, hărţi, căni, linguriţe şi multe altele). Turci călare pe tine: vino în magazinul meu, la mine e cel mai ieftin etc.

Dar când intri în curtea bisericii toate astea rămân în urmă. Un loc sfânt, al unui sfânt, pe urmele căruia păşeşti cu respect şi cu smerenie.

Mormântul sfântului, acoperit cu o placă sculptată, este protejat printr-un perete transparent de plexiglas. Este perfect vizibil dar nu poate fi atins. Fiind un sfânt venerat al slavilor, mulţi dintre “colegii” de autocar se rugau, unii chiar cu lacrimi în ochi, la mormântul sfântului. Unele doamne aduseseră obiecte de îmbrăcăminte pe care le atingeau de acel geam. Am rămas foarte impresionat.

Apoi “ghidul de împrumut” ne-a mai prezentat câteva chestiuni interesante:

Frescele ascunse sute de ani, sau distruse parţial, sunt din ce în ce mai mult puse în valoare. Printre ele, ghidul ne-a atras atenţia asupra uneia dintre puţinele reprezentări (sau chiar singura) în care Isus este de două ori pictat în aceeaşi imagine: într-o parte oferă pâinea şi în altă parte oferă vinul celor 12 apostoli. (vezi fotografia ataşată).

Apoi o altă frescă având ca subiect conciliul de la Niceea, din anul 325, în care participanţii sunt împărţiţi în mod sugestiv de o parte şi de alta a crucii. La acest conciliu, blândul şi bunul sfânt Nicolae l-a pălmuit pe episcopul Arie din Alexandria pentru că nu recunoştea descendenţa divină a lui Isus Hristos. (vezi fotografia ataşată)

Pentru acest gest, împăratul Constantin cel Mare l-a aruncat pe sfânt în temniţă.

La fel de interesantă ni s-a părut şi crucea cu ancoră, care semnifică faptul că Sfântul Nicolae este şi protectorul marinarilor. (vezi fotografia ataşată)

Săpăturile arheologice de lângă biserică se desfăşoară continuu, descoperindu-se permanent vestigii. Situl arheologic se adânceşte şi se extinde pe orizontală tot mai mult. Interesul turcilor rezidă mai ales în faptul că anual, vin în vizită sau pelerinaj la acest obiectiv, în jur de 400.000 de persoane. Cazarea, masa, suvenirurile şi alte cumpărături ale acestora reprezintă un venit consistent pentru comunitatea locală, a cărei singură alternativă este agricultura.

Tot ghidul ne-a mai spus că de câţiva ani, autorităţile locale turce permit şi desfăşurarea în biserică a 1-2 slujbe pe an, la celebrarea naşterii şi morţii Sfântului Nicolae.

În curtea bisericii mai există şi o foarte impunătoare statuie a sfântului, la picioarele căruia toată lumea se fotografiază, iar unii chiar aştern sărutări.

La ieşire, am contribuit şi noi la bunăstarea localnicilor, achiziţionând o grămadă de suveniruri, sucuri, cafele, bere şi alte alea. Ne-am îndreptat spre autocar, mulţumind Sfântului Nicolae pentru această frumoasă excursie.

---

VIZUALIZĂRI: 2278 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI