Lux si eleganta

TIPĂREȘTE

A doua parte a concediului 2016 am ales sa o petrecem la Rixos. Alegerea era definitiva si irevocabila inca din noiembrie 2015, acest resort picandu-mi efectiv cu tronc.

Am achizitionat sejurul la targul de turism din februarie. 5 nopti in Alanya la Lumos delux resort si, in continuare 5 nopti la Rixos la pretul de 2600 euro, 2 adulti un copil de 11 ani cu transport inclus si transferul intre hoteluri privat.

Dupa cele 5 zile petrecute la Lumos, pe 10 iulie, bulversati oarecum de serviciile de acolo, am pornit in jurul orei 13 spre Belek. Drumul este destul de lung dar placut.

Intrarea in resort poate trece cu usurinta neobservata mascata fiind de foarte multa verdeata. Dealtfel toata zona abunda de vegetatie, vecinii Rixosului: Gloria Verde Resort (asa cum sugereaza si numele), Gloria Golf Club fiind alte resorturi cu foarte multa verdeata. Probabil trecerea de la Lumos (un hotel cat un ibric) la imensitatea celor 40 hectare ale Rixosului a fost brusca si impresionanta. Intrarea in hotel, simpla si de bun gust.

Scapati de grija bagajelor inainte de a ne lua ramas bun de la turcul simpatic care ne-a transportat, inarmati cu un cartonas de identificare (pentru bagajele care au ajuns in camera imediat dupa cazare) am purces spre receptie convinsi ca ne va lua ceva timp pana vom ajunge. Imensa, eleganta, stilata.

Am predat pasapoartele, voucherele si am completat fisa de cazare. Am fost invitati sa servim o sampanie, suc (frech de portocale), cafea sau sa mergem la snack bar (mai tarziu am vazut ce inseamna snack bar la Rixos).

Nu ne-am departat prea mult de receptie de teama de a nu ne rataci :), ne-am „infipt” pe canapele comode de langa primul bar intalnit, ne-am inarmat fiecare cu ceva de omarat timpul si de stins setea. Domnisoarele ce asigurau serviciile la acest bar (mai tarziu ne-am convins ca tot personalul angajat este la fel) pareau alimentate cu duracell. Pe terasa barului nu aveai nici o sansa sa fumezi doua tigari si sa le stingi in aceeasi scrumiera. De jur imprejurul terasei erau jardiniere cu diverse flori, cele mai multe muscate care te invaluiau intr-un miros sublim.

Hotelul principal este in forma literei U. Partea centrala este dedicata receptiei, barurilor, zonei de cumparaturi, Sali de cinema, sala de jocuri, etc, camerele fiind pozitionate pe cele doua laturi. Ametiti de imensitatea spatiului si un pic speriati de „cum ne vom descurca in gigantul asta”, am intrat in posesia cheii de la camera. Am gasit camera usor multumita indicatoarelor.

Camera mare, 37 mp. Un pat matrimonial imens si o canapea extensibila, o masuta, birou, televizorul in oglinda (prima reactie a copilului la intrarea in camera NU AVEM TELEVIZOR!!!), baia mare cu spatii individuale de dus si WC inchise cu usi de sticla mata, echipata cu tot ce ai nevoie (gel de dus, sampon, balsam, crema de corp, pieptene de unica folosinta, periute si pasta de dinti, sapun de maini). Baia era separata de camera cu doua panouri glisante care culisau si se imbinau la coltul interior.

Minibarul-maxibar – bere efes la doza, cola, cola zero, cola light, doua ceaiuri la doza, cappy de doua feluri, apa minerala, apa plata, alune, sticksuri, chipsuri, serviciuu de ceai si cafea.

Balconul suficienta de spatios (venind de la o terasa cu doua sezloguri, jacuzzi cu suprafata de peste 20mp nu m-a atras). Din fericire balconul nostru era exact deasupra ‚peretelui plangator” si se putea urmarii dansul din fiecare seara al fantanii colorate, dansatoare.

Curiosi si nerabdatori am aruncat ceva pe noi si am plecat in explorare.

Am decis sa vedem plaja, pentru inceput. Ne-am dotat cu prosoape de la „autoservirea” de prosoape, am trecut tantosi de piscina si am urmat calea marcata (trotuare din lemn) spre mare. Era trecut de ora 16 si erau sezlonguri libere doldora chiar si in linia intai. Acoperite cu huse viu colorate, o umbrela la doua sezlonguri. La intrarea in apa o bariera de pietricele de cca 1,5m latime nu foarte deranjante. Nisipul de pe plaja si de la intrarea in mare foarte fin si usor de vanturat de valurile nu puternice. Daca treci de zona batuta de valuri apa se limpezeste incredibil fara a depasii adancimea de siguranta. Cat am stat la Rixos dimineata marea a fost foarte calma pentru ca, dupa-amiaza sa se infurie un pic, atat cat face bine si, spre deliciul pustiului, sa faca valuri numai bune pentru distractie.

Restaurante: Principal Turqouise, 7 „a la carte”, snack bar. Restaurantul principal Turqouise – imens - visul oricarui gurmand. Asa cum ii povesteam unui prieten, daca savurai doua baclavale (cu fistic musai) si un cataif pana la iesirea din restaurant consumai suficiente calorii sa scapi de grija kilogramelor in plus. Separat pe zone (turcesc, peste, italienesc, zona salatelor si branzeturilor, chinezesc, dietetic) cu mesele amenajate in ton cu zona, fara zgomotul obisnuit de tacamuri si farfurii mutate si uneori sparte, muzica la volum perfect ales si foarte multe mese. In toate zonele mancarea se facea pe masura ce se consuma (nu se aducea se gatea). Nu cred ca cineva, indiferent cat de pretentios este poate spune ca nu are ce sa manance la Rixos. Placute electronice de identificare a mancarurilor in mai multe limbi (nu romana :) ). Printre mese alergau (la propriu), zambitori si amabili, ospatarii care-ti aduceau la masa bauturile dorite.

Am o aplicatie pe telefon care-mi masoara pasii si ma trage de ureghi daca nu fac miscare suficient. La Rixos am primit medalii in fiecare zi. Cei drept am refuzat sa utilizam masinutele elctrice care bantuie resortul cu scopul de a te transporta unde doresti (gurmanzi fiind si eu si sotul ne-a fost teama ca va trebui sa schimbam garderoba in Turcia) si am optat pentru mersul pe jos. Din camera pana la restaurant faceam 1300 pasi :). Basca mersul la plaja, la Troyaqua... In medie reuseam sa depasim 8 km zilnic dar fara a simti ca am facut un efort.

Piscina mare cu sezlonguri dispuse perimetral si (al doilea si al treilea rand) pe spatiul verde, adancimea de 1,4m. In partea oarecum centrala, langa pasarela ce mergea spre plaja, trona Lotus bar. Bauturile (cele incercate) de buna calitate. Inghetata la cornet pe toata perioada in care era deschis barul, amestecuri de alune, cafea (americana, expreso si turceasca) de foarte buna calitate.

Patiseria era amplasata in interiorul hotelului pe faimoasa strada franceza. O strada pavata cu balcoane false, cu magazine - superba.

Troyaqua situat la ceva distanta de hotel, mai aproape de vilele exclusiviste mare si liber. Colaci la discretie, un bar fara bauturi alcoolice (tinand cont de inaltimea topoganelor cam cat un bloc de 4 etaja am inteles de ce nu se serveste alcool), piscina cu valuri si multe obiecte romane „aruncate” peste tot.

Ar trebui sa scriu, probabil, tot 5 zile pentru a reusi sa va descriu tot ce se poate face la Rixos dar cel mai bine e sa descoperiti singuri. Daca aveam convingerea ca 10 nopti intr-un hotel sunt prea multe cred ca acest resort necesita cel putin o luna pentru a se lasa descoperit.

Pentru ca este perioada toxiinfectiilor alimentare cred ca va trebui sa mai mentionez ceva. In penultima noastra zi de sedere au avut un control al alimentelor. Ridicau probe din masinile de facut gheata si din lazile frigorifice amplasate pe plaja in care erau numai doze si sticle. Mi-ar face mare placere sa vad si la noi in tara asa control riguros.

---

VIZUALIZĂRI: 4329 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI