4 stele? Merita mai mult

TIPĂREȘTE

Spre deosebire de celelalte "compuneri" ale mele de aici de pe site, acum am mai putine peripetii de povestit. Poate si pentru ca n-am mai avut divergente de opinie cu nici un GPS malefic.

Am plecat in Tunisia sub un impuls de moment si fara sa stiu prea bine ce am sa gasesc, fiind prima iesire intr-o tara musulmana. Pot spune cu toata sinceritatea ca a fost un sejur excelent.

Am plecat seara cu avionul din Bucuresti si am ajuns fara incidente pe aeroportul de destinatie. Iau sotia si copilul si tropaim cuminti si ordonat in urma celorlalti pasageri spre iesirea din avion. In momentul cand a scos capul, sotia s-a oprit si se uita in jur cu ochii mai mari decat piticul. A trebuit sa-i amintesc faptul ca mai exista si alti pasageri care asteapta in spate si care doresc probabil sa ajunga si ei la hotel. Deblocam ambuteiajul, facem formalitatile vamale si suntem preluati de ghizii diferitelor agentii care ne-au indrumat spre autocarele potrivite. Ajungem si la hotel dupa un drum destul de lung si dupa cateva minute primim si camera. Mare, cu gresie pe jos si cu baia impartita in doua incaperi: una cu toaleta si una cu cada si chiuveta. Totul curat si dichisit.

Pe la 6:30 dimineata ma trezesc buimac in cautarea unei perfuzii cu cafea. Intrucat restul trupei dormea si ar fi fost un gest sinucigas sa fac zgomot iesind normal pe usa, aleg varianta de rezerva si evadez pe terasa, camera fiind situata la parter. In drumul spre restaurant vad o groaza de oameni fara somn care roboteau in toate colturile... curatau piscina, nivelau plaja, indreptau florile care nu stateau cum trebuie sau spalau aleile. Ajuns la restaurant unde misuna un alt detasament de somnambuli, incerc sa ma orientez in spatiu si cu ajutorul mirosului gasesc si cafeaua. Instant a aparut un ospatar care m-a intrebat cu ce ma poate ajuta. Eu, crezand ca este o problema, restaurantul fiind inca inchis, incerc sa-i explic ca vreau doar o cafea. Omul ma intreaba la ce camera stau ca sa-mi aduca el cafeaua!!! Reusesc sa-l conving ca desi nu ma ajuta fata, sunt in stare sa car si singur o cafea si plec fericit cu licoarea salvatoare. De atunci, in fiecare dimineata (deh... sunt cam huhurez si ma trezesc mereu cu noaptea in cap, cu exceptia cazurilor in care CHIAR TREBUIE sa ma trezesc), cand ma vedea ca pendulez buimac spre restaurant fugea si-mi pregatea o cana imensa cu cafea, cestile normale fiind cam mici pentru mine.

Dupa ce se trezeste si restul trupei mergem spre micul dejun si avem timp sa privim si in jur. O gradina frumos ingrijita si o piscina superba iar in spatele piscinei se vede marea. La restaurant un alt ospatar ne intreaba daca avem vreo preferinta referitoare la locul unde vom lua masa si am ales o masa pe terasa sub un palmier. O placere sa stai la masa si sa vezi alaturi piscina si marea. Ca veni vorba de masa... mancarea a fost excelenta si suficient de variata. Fara cozi si mai ales fara rusi care sa se bage in fata. Despre dulciuri prefer sa nu-mi amintesc... ilegal de bune. Bucatarul ar trebui arestat pentru incitare la obezitate. Sa-i fie rusine! Cat timp eu si sotia alegeam ceva de mancare, ospatarul care ne aducea de baut avea grija de pitic sa nu evadeze sau sa se plictiseasca. Si la fel ca toti angajatii hotelului, cu un permanent zambet pe buze.

Si ajungem si la plaje. Aici sezlongurile sunt grupate la margine si un omusor le duce unde vrei sa stai. Dau sa-l ajut dar el nu ma lasa spunand ca asta este treaba lui iar treaba noastra este sa ne simtim bine. Neputand sa-l contrazic, ne-am conformat si ne-am simtit bine. Chiar foarte bine. Nisipul era fin si cu o textura ciudata ce-mi amintea de sare. N-am avut totusi curiozitatea sa-l gust. Intrarea in mare foarte lina si apa destul de calda pentru sfarsitul lunii septembrie. La piscina in schimb era ceva mai rece si desi barul de la piscina avea niste scaune in apa de unde puteai sa comanzi ceva de baut, preferam sa cer de pe mal... deh, curat si placut uscat.

Fiind sfarsit de sezon, statiunea era destul de linistita seara si am profitat pentru plimbari spre port, prin Medina sau pur si simplu hai-hui printre hoteluri.

In Medina toti incercau sa-ti vanda cate ceva, de la scorpioni uscati la genti si pantofi. Desi destul de insistenti, vanzatorii nu erau agasanti si zambeau chiar daca erau refuzati. Intr-o seara un pui de camila a incercat sa "pasca" parul baiatului nostru spre spaima lui si amuzamentul pietei. In compensatie a primit o plimbare gratuita cu mama agresorului care, fiind probabil mai bine hranita sau doar mai manierata, s-a comportat decent. Oricum, de atunci, Alex nu manifesta o dragoste deosebita fata de camile.

---

VIZUALIZĂRI: 2830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI