ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 05.10.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 19.04.13
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
AUG-2016
DURATA: 4 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 18 MIN

Nopți albe prin munții și fiordurile Norvegiei

TIPĂREȘTE URM de aici

În următoarele 4 zile ale circuitului nostru scandinav aveam de mers cu autocarul prin inima Norvegiei, singurele zile oarecum impuse în afară de tururile de oraș din capitalele vikinge. Agenția s-a gândit să facem drumul dintre capitala Oslo și Bergen cu autocarul pentru a ne putea bucura de unele dintre cele mai spectaculoase locuri de pe Terra. De acolo urma să luăm avionul către Stockholm, capitala Suediei, dar aveam de petrecut 4 zile minunate până atunci. Și chiar dacă ghidul însoțitor ne-a spus că aceste patru zile vor fi cele mai obositoare în sensul că aveam program impus, atât pentru mine cât și pentru restul grupului au fost cele mai frumoase zile din această excursie.

Cu toate că există un drum Oslo-Bergen de aprox 460 de km, noi am făcut aproape 900 în cele patru zile. Asta pentru că traseul a fost ales destul de întortocheat, astfel încât să atingem cele mai importante puncte din cea mai frumoasă parte a Norvegiei, iar zilele au fost structurate astfel:

Ziua 1 - Oslo - Lillehammer, celebra stațiune de ski - Drumul Trolilor - Drumul Vulturilor - Fiordul și stațiunea Geiranger, unde am avut prima noapte de cazare - aprox 450 de km

Ziua 2 - Geiranger - Hellesylt - Fiordul Nordfjord - Ghețarul Briksdal - Fiordul Sognefjord, cel mai lung și cel mai adânc fiord din Norvegia - Stațiunea Laerdal, unde am avut a doua noapte de cazare - aprox 270 de km

Ziua 3 - Laerdal - Flam - Naeroyfjord, cel mai îngust fiord din lume - Voss, celebră stațiune de iarnă - Bergen, unde am avut a treia noapte de cazare - aprox 170 de km.

Ziua 4 - Bergen - iar seara avion spre Stockholm, Suedia

Dimineața în care am plecat din Oslo a fost ziua în care am avut întâlnirea cel mai devreme pentru că aveam cei mai mulți km de făcut, multe de văzut pe drum și de comun acord am hotărât să plecăm la 8 în loc de 9 dimineața, ca să profităm de ora aceea pe drum.

Prima oprire am avut-o la Lillehamer, celebra stațiune unde au avut loc JO de iarna din anul 1994 care se află pe malul lacului Mjosa, cel mai mare lac din Norvegia. Autocarul ne-a dus până sus la trambulină, unde am plătit 25 NOK pentru un view, dar a meritat. Ne-am oprit pentru puțin și în centrul stațiunii dar nu aveam mare lucru de făcut. Stațiunea este mică, am făcut câțiva pași pe artera pietonală, cu magazine și terase, la ora aceea nu prea animată, apoi ne-am plimbat puțin prin parc în drum spre autocar, am văzut biserica și am plecat mai departe. La ieșirea din Lillehamer am admirat Parcul de distracții Liliput, care reprezintă artera pietonală din Lillehamer în miniatură.

Nu are rost să înșir localitățile, văile, lacurile, toate fiordurile pe lângă care am trecut cu toate că am un program al agenției în față și nu mi-ar fi așa greu să fac o transcriere. Dar cum v-am spus denumirile nordice nu sunt așa ușor de citit/pronunțat/reținut și nici nu știu cu ce v-ar ajuta să fac o înșiruire de toate prin care am trecut. O să le menționez pe cele mai importante, dar repet încă o dată că totul a fost extraordinar de frumos iar peisaje ca în aceste zile cred că nu am văzut nicăieri prin excursiile mele.

În drumul nostru către faimosul Drum al Trolilor șoferul ne-a oprit la popasul Sinclair pentru masă unde am găsit o ofertă cu 210 NOK pentru oricât poți să mănânci+desert+cafea. Pentru că am fost grup am beneficiat de încă o reducere astfel că am plătit 190 NOK de persoană pentru o mâncare foarte bună, tip bufet, de unde fiecare a ales ce a vrut. Eu, cât am bântuit prin țările nordice, nu am vrut decât pește și fructe de mare pe care le-am mâncat sub toate formele. Nu uitați că puteți să vă dați seama de prețurile în lei împărțind coroanele la 2. Deci am mâncat de 190 NOK, adică de 95 de lei.

Am trecut apoi prin Dombas, o stațiune de iarnă foarte frumoasă și am intrat pe Drumul Trolilor sau Trollstigen așa cum mai este cunoscut, marea atracție a zilei, care ne-a cam ținut cu sufletul la gură. Drumul Trolilor este unul dintre cele mai spectaculoase dar și mai dramatice drumuri ale Norvegiei, un fel de Transfăgărășan, care este închis pe perioada iernii. Cu 11 curbe în ac de păr, șerpuit, tăiat în versanți abrupți și înconjurat de munți înalți, are o lungime de 106 km iar să mergi pe el este o adevărată aventură. Din loc în loc vezi semne de circulație care te avertizează că pe aici mișună troli, care de fapt nu se arată niciodată ci se ascund prin pădurile dese. Șoseaua are o singură bandă și multe alveole unde mașinile se retrag, făcându-și loc una alteia. Traficul fiind destul de redus pe acest drum, iar autocarele având prioritate, n-am avut altceva de făcut decât să ne minunăm de panorama deosebită asupra văii Isterdalem și să ne oprim la puncte de belvedere pentru a admira munții, cascadele, lacurile și fiordurile Norvegiei. Cel mai spectaculos a fost când am ajuns sus de tot. Acolo am făcut o pauză mai lungă și ne-am plimbat printre cascadele pe care le vedeam de jos, deasupra cărora eram acum, pe pasarele amenajate pe versanții munților care se terminau cu niște balcoane suspendate pe câte un colț de munte, de unde am văzut încă o dată drumul pe care venisem și am avut niște panorame absolut demențiale.

După Drumul Trolilor am intrat pe Drumul Vulturilor, o rută la fel de palpitantă, cunoscută și sub denumirea de Ruta de Aur, care a fost deschis pentru a facilita accesul către stațiunea Geiranger de pe malul fiordului cu același nume, care este una dintre zonele cele mai vizitate ale Norvegiei. Față de alte drumuri montane care se închid pe perioada iernii Drumul Vulturilor este deschis tot anul iar denumirea i se trage de la faptul că în cel mai înalt punct ar fi un domeniu ocupat de un număr foarte mare de vulturi. Noi nu am văzut vulturi, dar am văzut căprioare, iar din punctul de belvedere Cotitura Vulturului, situat chiar deasupra fiordului Geiranger, am avut cea mai frumoasă panoramă asupra fiordului Geiranger care se regăsește pe toate vederile și materialele publicitare despre Norvegia, fiord de patrimoniu UNESCO din 2005, despre care se spune că este unul dintre cele mai spectaculoase locuri de pe pământ.

Nu mă pot abține să mai repet o dată că drumul spre Geiranger este de o frumusețe uluitoare. Am făcut mai multe opriri la cascade, am trecut cu ferryboat-ul la Geiranger și ne-am oprit sus pe platformă pentru a admira fiordul, cazându-ne apoi chiar pe malul lui la hotelul cu același nume, într-o stațiune mică și foarte liniștită.

Am avut la dispoziție vreo 4 ore după ce ne-am cazat și până s-a înserat, ca să ne plimbăm prin Geiranger. Există aici o cascadă spectaculoasă care începe undeva în munți și care se vede din depărtare. Pe cursul ei este amenajat un traseu pe poteci de lemn/ciment, mărginite de balustrade, un drum presărat cu părculețe și case frumoase. La dus am mers prin sat ca să vedem Biserica din Geiranger și ne-am întors pe poteca amenajată pe lângă cascadă. Foarte frumos și drumul și cascada. La 11 noaptea eram la o bere pe malul fiordului și încă mai vedeam în zare, adică nu se întunecase și nici spre miezul nopții când ne îndreptam spre casă nu era întuneric.

Următoarea zi a început cu o croazieră de o oră pe Fiordul Geirnager care aproape că ne-a amuțit și așa cum spune și agenția, asta reprezintă visul oricărui turist care ajunge pe tărâmurile nordice. Fiordul cu o lungime de 15 km, înconjurat de munți înalți, cu un traseu sub forma literei S, este considerat bijuteria fiordurilor norvegiene, cel mai frumos și cel mai spectaculos. Am trecut pe lângă Cascada Valul Miresei, Cascada 7 Surori (nemăritate) iar vis-a-vis este o altă cascadă mai mare, Pețitorul, care se spune că ar fi pretendentul lor. Tot drumul numai păduri, cascade, apă când turcoaz, când albastră, ferme montane izolate dintre care cea mai importantă este ferma alpină Knivsfla, care se află sus pe o stâncă și este renumită pentru faptul că în vechime proprietarii închideau drumul când veneau autoritățile după taxe, astfel că neavând cale de acces se întorceau cu coada între picioare.

După ce am coborât de pe ferrybot-ul cu care am făcut croaziera pe spectaculosul Fiord Geiranger, a urmat un drum de 7-8 km de tuneluri, apoi lacuri pe tot drumul, din nou cascade și peisaje, sate pitorești, toate înșirate de-a lungul altui fiord important al Norvegiei, Nordfjord, următorul obiectiv fiind ghețarul Briksdal, un colos de gheață impresionant, parte a celui mai mare ghețar continental din Europa, Jostedal.

Drumul din parcarea autocarelor până la ghețar este de 3 km și se poate face și pe jos dar noi nu aveam atâta timp, așa că am apelat la mașinuțele trolilor (tot prin intermediul agenției din București care ne făcuse rezervarea) și contra sumei de 200 NOK de persoană am mers cu mașinuțele care plecau în convoi, cei 3 km până la baza ghețarului. Tot drumul a fost prin pădure, am trecut printr-o cascadă și am descoperit mai multe indicatoare care arătau poziția ghețarului în anumite perioade de timp. Am făcut încă o plimbare de 15 minute pe jos care ne-a dus la lacul de la baza ghețarului și am putut să îl admirăm mai îndeaproape.

La ghețar am avut o altă surpriză din partea agenției. Acolo, la baza ghețarului, ghidul ne-a servit cu salam de ren și o țuică norvegiană făcută din cartofi, amândouă atât de bune că ne-am luat și pentru acasă.

Când ne-am întors la parcare am mâncat de prânz la restaurantul de acolo în același stil. De la bufet îți alegeai cât poți mânca, tot ce era acolo+deserturi+cafea, totul la 250 NOK, adică 125 lei. Aici eram înfometați rău și am cumpărat o supă în plus, la 60 de NOK.

Drumul a fost la fel de spectaculos toată ziua. Am mai trecut de 2 ori peste lacuri cu ferrybout-ul, care vine la fiecare 20 de minute (ferry astea sunt și pentru turiști dar mai mult pentru naveta localnicilor) și am ajuns la Laerdal, într-o zonă protejată de UNESCO, cea a fiordului rege Sognefjord. Laerdal este o localitate mică, renumită prin cele o sută și ceva de case din lemn, foarte vechi, din sec 18-19, încă locuite, care sunt în patrimoniul localității. Case mici, frumoase, decorate cu flori la intrare, la fereste, în curticelele mici, ne-a plăcut foarte mult satul. Din păcate vreo 20 de case au fost distruse în timpul unui incendiu din 2014. În Laerdal este și un Muzeu al Exploatării Somonului Sălbatic închis la ora la care am ajuns noi.

În Laerdal am stat doar o noapte și cu toate că acolo ne-a și plouat, scurt însă, am reușit în câteva ore să ne plimbăm prin sat, să vedem toate căsuțele din lemn, să le admirăm curticelele, să vedem biserica și să intrăm în supermarket puțin.

Fiordul Sognefjord pe care este așezat satul Laerdal este supranumit și regele fiordurilor norvegiene, este cel mai lung dar și cel mai adânc fiord din Norvegia (1300 de m), iar pe munții care îl înconjoară se fac drumeții și cățărări.

Următoarea zi am plecat din Laerdal și am început ziua cu o scurtă traversare a fiordului Sognefjord spre Flam unde urma să ne îmbarcăm pe ferrybotul cu care urma să facem o croazieră de 2,15 ore pe cel mai îngust fiord din lume.

Până la Flam am trecut prin tunelul Laerdal, de 24,5 km, cel mai lung tunel rutier din lume, care face parte din șoseaua ce leagă orașele Oslo și Bergen, care are 4 secțiuni, separate de 3 peșteri artificiale pentru a alunga monotonia unui astfel de drum prin subteran. După el, până ne-am îmbarcat pe ferrybot-ul pentru croazieră numai lacuri, cascade și tuneluri mai mici, Norvegia fiind împânzită de tuneluri, după cum aveam să constatăm.

Pentru croaziera pe cel mai îngust fiord din lume am fost numai 5 amatori iar de rezervare s-a ocupat agenția din București care știa permanent ce alegeam noi din opționalele propuse prin vocea ghidului însoțitor. Croaziera a costat 280 NOK de persoană, adică 140 de lei. Naeroyfjord și el patrimoniu UNESCO tot din 2005 (în partea cea mai îngustă are aprox 250 de m), este de fapt un braț al fiordului-rege Sognefjord iar denumirea vine de la zeul nordic „Njord”, protectorul mării și al navigatorilor și are o lungime de 18 km.

Vremea a fost închisă în această zi și ne-am cam întristat pentru că ce peisaje am văzut... meritau imortalizate în niște poze reușite. Dar soarele n-a ținut cu noi. Din fericire nu a plouat, dar a fost înnorat tot timpul.

Croaziera a fost la fel de spectaculoasă ca tot ce ni se întâmplase în ultimile 2 zile. Cascade peste tot, munți, sate mici, uitate de lume (am avut 4 opriri la ele), în care principala activitate este pescuitul, mici ferme mai vechi sau mai noi, izolate, unele încă funcționale. Am trecut pe lângă un sat cu câteva căsuțe în care oamenii trăiesc foarte mult și ghida ne-a spus că apa din zonă este considerată principalul motiv. Ghidul croazierei ne-a spus că pe versanții abrupți care mărginesc fiordul putem vedea capre sălbatice sau foci care se odihnesc pe stânci dar n-am avut norocul ăsta.

Autocarul cu cei care n-au ales croaziera ne-a așteptat în partea cealaltă a fiordului, la o cafea și am mers împreună mai departe până la Voss, o localitate mai mare și foarte frumoasă, stațiune vestită pentru sporturile de iarnă după care ne-am oprit la orașul istoric Bergen.

Bergen este cel mai pitoresc oraș al Norvegiei și este denumit și Poarta către Fiorduri. Am vrut să ajungem mai devreme ca să avem timp să-l explorăm având în vedere că și aici aveam de stat doar o noapte. Am ajuns înainte de ora 13 și până la 12 noaptea când s-a înserat am făcut o mulțime de lucruri și a doua zi până la 16,30 când am plecat, la fel.

Am făcut turul de oraș cu autocarul trecând prin Gamle Bergen (Orașul Vechi), Port, Piața de Pește, Acvariul (unde poți hrăni pinguinii la ore fixe de 3 ori pe zi, intrare 200 NOK), biserica Sfânta Cruce, Biserica Sfânta Maria, Domul, Teatrul Național, Sala de Concerte, Parcul Central, Muzeul Hanseatic, Fortăreața Bergenhus.

Bergen este orașul de pe 7 coline, foarte mare, nu neapărat ca populație ci ca întindere, al doilea oraș ca mărime din Norvegia, cu o istorie lungă cu rădăcini în epoca vikingă. Dar atracțiile sunt concentrate la fel ca în celelalte orașe în care am fost într-o zonă în care poți ajunge foarte repede cu piciorul.

Ghidul ne averizase că la 18 se închid magazinele în Bergen dar multe erau și la 10 noaptea deschise.

După turul de oraș autocarul ne-a dus la hotelul nostru Radison Blu Royal situat în renumitul cartier Bryggen, un cartier cu case de lemn hanseatice deosebit de pitorești, colorate, cu acoperișuri roșiatice, foarte vechi, lipite una de alta, care sunt patrimoniu UNESCO, iar peste puțin timp eram în oraș, pe cheiul Bryggen. Aici, ne-am bucurat de străzile pitorești, înguste, pline de cafenele, pub-uri, restaurante, muzee și magazine de suveniruri și de atmosfera veselă și petrecăreață pe care am găsit-o în oraș.

Știindu-l un centru important al Ligii Hanseatice am căutat și am găsit imediat un punct info, unde era și Muzeul Hanseatic care avea o ofertă de 150 NOK pentru 3 muzee+shutlle bus-ul dintre ele. N-am stat pe gânduri, am luat imediat bilete și am vizitat Muzeul Hanseatic unde chiar ne aflam. Aici am văzut cum locuiau marinarii și ucenicii lor pe vremuri, ucenici care erau destul de chinuiți până treceau de acest statut. La acest muzeu am văzut cutiile în care erau închiși, fără geam, fără spațiu, doar un pat insuficient din lemn și ușa care se închidea pe afară. Și totuși oamenii o duceau bine pe acele meleaguri. Există mărturii scrise că la 1191 era atâta pește la Bergen că nu se putea nici cântări, nici măsura. Sunt poze la muzeu și articole din ziarele de atunci care menționau acest lucru iar peștele era în piața din Bergen cât vedeai cu ochii.

Din fața muzeului am luat shuttle bus-ul care în câteva minute ne-a dus pe altă colină, la Muzeul de Pescuit. Acesta este interactiv și ne-a plăcut pentru că ne-am și distrat. Am citit despre speciile de pești care se pescuiau în zonă, am pescuit și noi și ne-am făcut selfie la niște monitoare cu cap de pești. Eu m-am făcut caracatiță și l-am înlănțuit pe soțul meu, un peștișor nevinovat, cu tentaculele mele.

Muzeul celălalt era chiar lângă hotelul nostru dar l-am lăsat pentru altă dată pentru că ne era foame și cum toate drumurile în Bergen duc la Piața de Pește unde este o forfotă vioaie a pescarilor, acolo ne-am dus și noi să mâncăm. Am mâncat tot o supă de pește cu creveți foarte bună dar foarte mare (120 NOK) și mix de fructe de mare cu cartofi prăjiți (180 NOK), bere și înghețată, ambele la 45 NOK (împărțit la 2 ca sa vedem leii).

Pentru că vremea era foarte frumoasă ne-am hotărât să urcăm cu funicularul pe vârful muntelui Floyen cu toate că ne propusesem să facem asta a doua zi pentru că aveam de stat în Bergen până după prânz. Dar bine am făcut pentru că a doua zi a fost cea mai urâtă zi din excursia noastră, imposibil de mers pe Floyen. Acolo te duci în special pentru panoramă asupra orașului și asupra fiordurilor, ori dacă nu este soare nu ai decât să intri în restaurantul de acolo dar nu mai este atât de spectaculos. Călătoria cu funicularul durează 7-8 minute și am rămas pe deal preț de vreo oră, timp în care ne-am plimbat (sunt poteci care dau roată zonei din vârful dealului, astfel încât ai vedere asupra Bergenului și asupra fiordurilor din toate părțile.

Ne-am întors la Piața de Pește și mai departe pe lângă ea am fost să vedem Teatrul Național și Muzeul de Artă Contemporană care are în fața lui un foișor îmbrăcat în flori, frumos tare. Am urcat pe scări apoi până la frumoasa Catedrală Sf Iosif, închisă la ora aceea. Am venit la hotel să ne mai punem ceva pe noi pentru că se răcorise și am ieșit pentru încă o tură de plimbare. Dacă eram în altă parte ne pregăteam de culcare la ora aia, dar la Bergen era lumină, cum să te culci?

Am mers iar pe chei spre Piața de Pește (toate drumurile duc acolo), am admirat o colecție de mașini retro și un spectacol live de muzică country, după care ne-am ascuns la o terasă de pe faleză unde am băut o bere și o ciocolată caldă (170 NOK-85 de lei) iar miezul nopții ne-a prins acolo, căscând gura la norvegienii din cârciumă.

A doua zi în Bergen și ultima din Norvegia, a început cu un MD care parcă le-a întrecut pe toate celelalte dinainte. Deja începusem să mănânc mult mai mult decât de obicei și asta nu îmi plăcea deloc. Mai rău a fost însă că vremea a început să se schimbe. Erau 13 grade afară dar resimțeam mai puține pentru că bătea vîntul destul de tare și vreo jumătate de oră a plouat. Norocul nostru a fost cel de-al treilea muzeu aflat în cartierul Bryggen, lângă hotelul nostru, pe care nu mai speram să-l vedem, dar după ce ne-am plimbat pe străduțele înguste din Bryggen și am cam înghețat, am intrat să-l vedem.

Muzeul Schotstuene reprezintă un ansamblu de camere care formează o casă hanseatică în care au locuit germanii comercianți de la Bryggen (pescari, în general) între anii 1360 și 1760. Mare parte din clădiri și piesele din interior sunt originale, pe alocuri a fost recondiționat câte ceva, dar plimbându-te din cameră în cameră și citind poveștile te transpui cu ușurință în acele vremuri. Acestea erau singurele case privilegiate unde se făcea focul pentru că aici aveau mese calde, petreceri organizate, se făcea școală, se judecau, aveau loc ceremonii religioase dar mai ales socializau și se jucau. În celelalte case hanseatice nu era voie să se facă focul din cauza riscului de incendiu.

Prima cameră este cămara cu locuri de păstrat fructe, legume și diverse ustensile de bucătărie. Oamenii erau foarte ingenioși la vremea aceea și nu este prima dată când îmi dau seama cât de inteligenți au fost înaintașii noștri. Aveau strecurătoare, spumar, mașină de tocat... A doua cameră era de gătit. Pe mijloc era un șanț de piatră unde se făcea focul, de-a lungul căruia erau atârnate tuciurile pe o bară de lemn, unul lângă altul. Camera în care se făcea focul corespundea cu camera de socializare unde era un cuptor care prelua căldura, se încingea și vărsa căldura și acolo. Ucenicii primeau botezul fumului (ca și marinarii). Erau atârnați cu capul în jos de bara de lemn unde atârnau tuciurile și erau lăsați în fum, eventual erau bătuți. V-am spus că erau chinuiți, săracii.

Camerele de socializare (3 la muzeu) erau organizate cu o masă principală în centru care se numea chiar așa “masa” și mese de lemn cu băncuțe pe laterale. Aveau o tablă rotundă unde șeful îi consemna pe cei care greșeau (în special ucenicii). De ea era atârnat un băț care se termina cu o mânuță cu degetul arătător care indica ceva iar bățul acesta era folosit de șeful cel mare pentru a indica pe cei care au greșit, care erau scriși apoi pe tablă și urmau să fie pedepsiți. 3 jilțuri erau pe una din laturi în centru, pentru cei 3 șefi (cel responsabil cu berea, cel cu lemnul și șeful cel mare) iar pe masa din mijloc era nuiaua lungă de vreun metru cu care erau bătuți cei pedepsiți (nuiaua era făcută din penis de taur uscat). Foarte, foarte interesant acest muzeu. Pentru că am avut timp am stat să citim toate poveștile și chiar ne-am transpus în vremurile acelea.

Am intrat apoi și la Biserica Sfânta Maria tot din zonă, vis-a-vis de hotelul nostru. Biserică din piatră cu altarul aurit și basoreliefuri din lemn reprezentând scene religioase.

În timpul care ne-a rămas ne-am dus să vedem și Domul, puțin mai departe de Piața de Pește. Este plin de schele pe la exterior, nu se poate vedea nimic pe afară, dar este frumos la interior.

Autocarul ne-a luat de la hotel după amiază și am avut surpriza ca de data aceasta șoferul să fie un român stabilit în Bergen de 3 ani care era foarte mulțumit de viața lui în Norvegia, în special din cauza respectului de care avea parte, a lipsei stresului și pentru că se bucura de multe drepturi. Ce am mai aflat de la el am spus în articolul introductiv depre circuitul nostru, nu are sens să repet.

Am ajuns la aeroportul din Bergen (foarte mic) de unde am zburat cu escală la Oslo (50 de minute) și de acolo până la Stockholm în Suedia (încă 55 de minute), unde povestea avea să continue.

Sper ca tot ce am povestit despre Norvegia să vă inspire să o vizitati. Acum mi-e clar că este foarte greu s-o vezi fără ghid, așa că m-am felicitat încă o dată pentru decizia pe care am luat-o. Fiordurile, principala atracție a Norvegiei, care s-au format în urma retragerii ghețarilor, îți oferă cele mai impresionante priveliști. Nu-mi amintesc să fi avut parte de atâtea panorame, atâtea peisaje care să ne taie răsuflarea, atâtea cascade și lacuri, văi spectaculoase, parcuri naționale, ghețari, munți, ... într-un alt loc în care am fost până acum. Această parte a Norvegiei a fost tot ce am văzut eu mai frumos și mai spectaculos până acum și am înțeles aici, pe deplin, de ce Norvegia a fost declarată ani la rând cea mai frumoasă țară din lume

## end review sc
Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Aurici in 05.10.16 22:56:05
Validat / Publicat: 06.10.16 08:54:35
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ȚĂRILE SCANDINAVE.

VIZUALIZĂRI: 6418 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

20 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P05 Prima cascadă pe Drumul Trolilor. Pe 106 km cât ține acest drum am văzut zeci de cascade.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 88150 PMA (din 74 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

20 ecouri scrise, până acum

webmaster [06.10.16 09:06:32] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

iulianic [06.10.16 09:53:43] »

@Aurici: Ce frumoasă aducere aminte pentru mine! Mulțumesc!

… ghidul însoțitor ne-a spus că aceste patru zile vor fi cele mai obositoare în sensul că aveam program impus, … au fost cele mai frumoase zile din această excursie.

Sunt alte aspecte care pot face grea sau neplăcută o excursie. Programul impus, adică cel propus de un ghid experimentat sau de o agenție nu face decât să eficientizeze o excursie.

Am vizitat și eu toate obiectivele de care amintești (și încă altele din mirifica Norvegie) în cadrul unui circuit de 23 de zile, în toate având ca mijloc de transport autocarul. A fost un traseu lung, dar nicidecum obositor. Mi-aș dori să reeditez călătoria în Norvegia, iar articolul tău mi-a dat de gândit în această privință.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
tata123 🔱 [06.10.16 09:54:09] »

@Aurici: Superb!

Atunci când am citit despre hotelul din Geiranger, dar și acum privind fotografiile cu fiordurile mi-am adus aminte de un film vizionat anul trecut: The Wave. Thrillerul pune în scenă un potențial dezastru natural datorat prăbușirii unei stânci în apele fiordului și apariția unui val uriaș de zeci de metri. Orășelul este în pericol, dar totul se termină (într-un fel) cu bine. Filmul a fost destul de bine apreciat de presa norvegiană (de exemplu: lifeinnorway.net/2015/09/ ... -disaster-movie)

mishu [06.10.16 09:54:21] »

@Aurici: Daca spun ca am citit cu mare placere acest articol as fi departe de adevar, l-am savurat pur si simplu si cred ca si eu as fi facut excursiile optionale deoarece nu se stie cand ajungi a doua oara pe acolo.

Si daca povestea scrisa a fost frumoasa, cea prezentata in poze a fost minunata, am privit fiecare poza cu mare atentie, nu prea stiu eu cand voi ajunge pe acolo asa ca trebuie sa profit.

Felicitari, votat cu mare placere.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
maria55 † [06.10.16 10:06:08] »

@Aurici, daca ar trebui sa aleg trei poze pt un top/3 nu as putea! Sunt minunate toate si meriti felicitarile noastre nu doar pt album, ci si pt articol, bineinteles!

alinaro [06.10.16 10:31:49] »

@Aurici: Ah, Norvegia! Citind impresiile tale și uitându-mă la poze, îmi aduc aminte de ce îmi povesteau niște prieteni acum mulți ani. Fuseseră în vara respectivă într-un turneu în Norvegia, cu autocarul, și când unul din ei s-a trezit primul dimineața și a văzut pe geam peisajele alea dumnezeiesc de frumoase, i-a spus celuilalt: „Trezește-te, cred că am avut un accident și am ajuns în rai”.

Acum patru ani am vrut și eu carne de ren sau ceva de ren, și când am cerut la restaurantul hotelului din Helsinki, ospătărița mi-a răspuns zâmbind că nu au, și că ei iubesc renii, nu-i mănâncă. Nu știam dacă să-mi fie jenă (mi-a cam fost) sau nu, pentru că citisem că așa ceva există. Clientul nostru ne-a spus, totuși, că nu renul nu stă la baza mâncărurilor lor tipice, ca să zic așa, și că ei nu îl gătesc acasă. Sper să am ocazia să încerc vreodată totuși.

Frumoasă țară și frumoasă vacanță, Aurici!

Yolanda [06.10.16 10:37:58] »

Citit, listat la imprimanta, bagat la cap!

Povestit frumos, cu amanunte si ilustrat cu fotografii superbe! Îti multumesc ca împartasesti cu noi aceasta minunata experienta! Votat cu drag!

Aurici [06.10.16 14:14:49] »

@webmaster: Mulțumesc mult.

@iulianic: Așa este, n-a fost nimic obositor pentru că nu ne mai săturam de ce vedeam și abia așteptam să vedem ce mai urmează. Repet, că un avantaj major a fost grupul mic, de 14 persoane.

Nu știu dacă aș agrea un circuit de 23 de zile cu autocarul pentru că și acum m-am întrebat dacă nu cumva ajungeam să devină comun tot ce vedeam dacă ar fi fost prea mult. Pentru mine, de referință este primul circuit la mănăstirile din Moldova de acum mulți ani. Nu pot să descriu în cuvinte ce entuziasm am avut la primele și cum ne-am cam pierdut pe drum la ultimile. Ultimile au fost doar bifate, n-a mai fost același interes ca la primele. De aceea, de câte ori am mai fost în Moldova am ales doar 3-5 mănăstiri în cadrul aceleiași vacanțe, chiar dacă noi treceam pe lîngă mai multe. Cam așa îmi aleg și vacanțele de atunci, încerc să păstrez entuziasmul constant. Asta mi se întâmplă mie, însă, nu este neapărat o regulă.

Îmi place să citesc despre locurile în care am fost și eu povestit de altcineva. Tuturor ne place după cum am remarcat. Așa că m-aș bucura să revii și tu cu pozele și amintirile tale despre Norvegia.

@tata123: N-am văzut filmul. Excelent! Am deschis un pic, o să-l văd acasă, dar am văzut cascada 7 surori, și fiordul, și Geiranger, stațiunea... nemaipomenit. Și poza de la Cotitura Vulturului, identică cu a mea, doar că un vas pleacă din stațiune nu intră... Super, mulțumesc. Mă uit rar la filme de niște ani, pentru că nu mă uit la TV în general și din păcate nici la cinema nu merg. Este regretul vieții mele și tot încerc să schimb asta, dar când ziceam că reușesc pentru că au crescut copiii, a apărut AFA care îmi mănâncă timpul...

@mishu: Am făcut tot ce se putea face pentru că funcționez după același principiu, nu știu când mai ajung în același loc. Iar tu, de ce să nu ajungi? Nu se știe niciodată. Cât privește pozele, îmi pare rău că nu am putut încărca mai multe. Dacă aș fi avut eu timp suficient mi-ar fi plăcut să scriu articole separate despre unele locuri cum ar fi Bergen, de ex. Muzeele Hanseatice de acolo sunt foarte interesante, iar pozele zac pe la mine prin calculator. Am rezumat la minim posibil Bergenul, ca să scap o dată cu povestea despre excursia asta.

@maria55: Maria, draga mea, mulțumesc mult că ai citit și că ți-a plăcut. Multă, multă sănătate, numai bine.

@alinaro: Cred că trebuia să dezvolt și eu mai mult cu produsele din ren sau elan. Într-adevăr nu se găsesc peste tot. Nu găsești la terase sau restaurante obișnuite, ci numai la cele de lux și chiar și așa nu au tot timpul, iar o porție costă de la 40 de EUR. Am vrut să mâncăm în Helsinki, ne spusese ghida la ce restaurant găsim, dar ce să-ți zic că erau ultimile zile de vacanță și nu ne-am îndurat să dăm 100 de EUR pe o masă. Am mâncat în piața de pește cu 7,5 EUR.

În schimb am cumpărat chipsuri de ren, un fel de salam foarte, foarte subțire, vidat, care avea 98% carne de ren (așa scria pe etichetă), din care n-am mai apucat să gustăm acasă pentru că l-au devorat copiii. A fost foarte bun. Și am mai cumpărat un alt salam, ca cel de Sibiu ca formă și mărime, dar care avea 48 sau 58% carne de ren, nici nu mai știu exact. Iar de pe vasul de croazieră am cumpărat 2 conserve de elan ca să vedem și noi cum este și carnea de elan și au fost demențiale. Colegul ți-a spus bine, chiar nu se găsește peste tot. Și pe noi ne-a îndrumat ghida.

@Yolanda: Mulțumesc și eu și ție și tuturor celor care au citit și le-a plăcut acest articol.

All - Colegul @tata123 mi-a făcut o observație plecând de la următoarele afirmații pe care le-am făcut eu în articol

Există mărturii scrise că la 1191 era atâta pește la Bergen că nu se putea nici cântări, nici măsura. Sunt poze la muzeu și articole din ziarele de atunci care menționau acest lucru iar peștele era în piața din Bergen cât vedeai cu ochii.

El este ultima persoană pe care eu aș vrea să o contrazic și știm cu toții asta. Spune că anul menționat nu cadrează cu documentele care spun că atestau asta, pentru că nu existau foto și nici ziare atunci.

Și eu am citit în unul din cele 3 muzee și chiar am menționat mai departe un pic, cum în casele astea hanseatice am văzut cum trăiau oamenii în perioada 13xx-17xx, deci 1191 nu se încadrează în perioada asta. Dar așa cum i-am spus și lui, la intrarea în Muzeul Hanseatic din Bergen, pe stânga, este o fotografie cu o mare de pește din vremurile în care primii oameni au ajuns la Bergen. În știrea respectivă, care ar fi fost din ziarele timpului, se spunea că în acel an era atâta pește în Bergen încât nu se putea cântări, nici măsura. Ne-a plăcut exprimarea și am rămas un pic la panoul acela iar seara, acasă mi-am notat anul, pentru că ne-a frapat și pe noi. Doar pentru că l-am avut notat m-am folosit de informație, pentru că altfel nu țin minte ani, ci doar intervale. Nu exclud să fi notat greșit, totuși am imaginea aceea în fața ochilor și amintirea că tocmai anul ne-a mirat și pe noi. Dar așa cum i-am spus și colegului nostru, nu-mi plac lucrurile neclare și o să rog agenția ca primul grup care ajunge la Bergen să-mi facă o poză la acel panou. Și revin aici, oricât ar fi de în timp, că acum mă stresează și pe mine.

Oricum, mulțumesc colegului pentru vigilență.

Webmaster, nu pot să încarc ecoul ăsta ca un articol nou? Că nu prea m-am abătut de la subiect!!

mishu [06.10.16 14:27:22] »

@Aurici: Foarte dragut, unii nu scriu un articol cat ai scris tu ecoul. Sunt foarte de accord cu tine cu manastirile, noi cand am fost in Bucovina-Moldova eram la fel de entuziasmati de manastiri si chiar daca au fost frumoase toate spre final devenise ceva mai chinuitor, cam precum bifele, hai ca am facut-o si pe asta. Ca sa le acorzi intradevar toata atentia pe care o merita, un astfel de concediu trebuie impletit cu de toate, cateva manastiri, ceva munte, ceva altfel de obiective turistice.

Credeam ca suntem viteji insa pana la urma suntem oameni, asa am facut de curand un mic circuit (pana in 300 km) si in care imi propusesem mai multe, din pacate a trebuit sa renuntam la unele dintre ele deoarece nu poti ajunge undeva, faci repede 2-3 poze, ai pus bifa si mergi mai departe.

Am fost doar cu mama si sotul meu si pot spune ca a fost foarte frumos in curand voi povesti. Chiar si mama a recunoscut ca a fost frumos sa facem aceasta iesire.

Felicitari inca o data, nu spun insa cand si daca voi ajunge si eu pe acolo, insa de dorit imi doresc.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
maryka [06.10.16 14:54:28] »

Ce frumos! Am ,,rătăcit" şi eu citind articolul şi mai ales văzând pozele prin fiorduri, pe drumurile şerpuite, pe apele albastre... Mi-a plăcut foarte mult, felicitări!

Aurici [06.10.16 17:19:45] »

@mishu: Așa este! Alergăm ca să vedem cât mai multe dar trebuie să învățăm să mai spunem și stop. Și eu am schimbat planurile inițiale de multe ori, tocmai pentru că s-a nimerit ca altceva să ne bucure în detrimentul a ceea ce planificasem. Sunt câțiva ani de când mă bucur mai mult de "clipă". Dar tot alergăm pentru că ne țin picioarele încă și suntem dornici. Da' văd că nici tu nu stai deloc...

@marika: Mulțumesc mult, mă bucur când sunt pe aceeași lungime de undă cu lumea. Sau măcar cu o parte...

mishu [06.10.16 17:21:46] »

@Aurici:

Utube [06.10.16 18:12:18] »

Bună să-ţi fie inima, scriitorule!

Ai muncit nu glumă la articol dar poţi să fii fericită că a ieşit ceva foarte frumos. Chiar dacă eşti mai experimentată, primeşte sincere felicitări de la un mai puţin experimentat în ale slovelor.

Foarte frumos articolul, l-am citit cu mare plăcere şi te rog să-mi transmiţi pe privat firma cu care aţi fost în excursie pentru că se pare că s-au ocupat de tot ce era necesar pentru ca să vă simţiţi cât mai bine.

De comentat aş dori doar să simpatizez cu sărmanii ucenici care erau afumaţi şi pedepsiţi crunt, chestia cu nuiau din... de taur sună foarte... ciudat de sado-masochist, dar sunt sigur că sufereau destul de tare.

La foto mă mai pricep şi ai reuşit câteva foto de excepţie, dintre cele mai reuşite fiind P18, P20, P26, P37, P43 dar cea mai frumoasă este P14.

O zi deosebită!

krisstinna [06.10.16 19:20:06] »

@Aurici: Având în vedere că vacanţa a fost in luna august când la noi era vară, îmi poţi spune câte grade erau acolo? Aveaţi căciuli pe cap, am văzut în poza cu maşinuţele trolilor.

Felicitări

Aurici [06.10.16 19:39:42] »

@Utube: Bună și ție!

Da, înseamnă ceva muncă să scrii pe AFA. Altfel, cum? Am stat mai mult de un an jumătate pe tușă de când m-am înscris până am scris primul articol. De atunci fac ce nu făceam înainte. Sunt mai atentă la detalii, seara după o zi de alergat scriu cu liniuță pe unde am umblat în ziua respectivă ca să pot dezvolta ulterior, fac poze mai multe ca de obicei ca să-mi aduc aminte... cam așa. Dacă vreau să mă informez pe AFA, nici eu nu caut altceva. Este drept că acum m-a ajutat mult programul agenției pe care doar l-am urmărit și dezvoltat. O să-ți scriu pe privat numele agenției care m-a câștigat de client pentru toate excursiile lor.

Ce experimentat! Nu fac decât să urmăresc liniuțele și să le adaug subiect și predicat. Adevăratele talente literare sunt în altă parte și le apreciez și eu.

Îmi pare rău că nu am timp să scriu despre Muzeele Hanseatice din Bergen. Alungați de ploaie în muzeu chiar am avut timp să citim povești care ne-au cam dat fiori.

La foto nu mă pricep. Dau pe AUTO pe tot ce am, telefoane, aparate și apoi aleg. Tot ce încerc să fac este să nu tai din picioare sau din capete, fie ele de oameni sau de clădiri, relief, s. a. m. d. pentru că îmi plac lucrurile întregi. Nu-mi iese mereu dar mă străduiesc.

Mulțumesc pentru că ai citit, pentru că ai avut atâtea observații care, iată, m-au făcut să mai scriu un articol și nu știu cum faci diferența la poze că mie îmi plac toate. Și sunt modestă de fel.

Seară bună, numai bine,

Aurici [06.10.16 19:51:40] »

@krisstinna: Păi am avut destule zile cu 12-15 grade, în special în această parte a Norvegiei. În capitale am avut 18-23, chiar 25-26 în Oslo. Mașinuțele trolilor aveau drum prin pădure și apoi pe cursul unei cascade, a fost destul de curent. Ne-au pus la dispoziție niște pături din cauciuc dar în zona cascadei ne-am udat rău, cu toată mușamaua lor cu tot. Și cum geaca a fost nelipsită tot timpul, aici ne-am pus și glugile pe cap. De obicei n-a fost cazul chiar așa.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
ANILU [07.10.16 08:23:01] »

@Aurici: Superb!!!

Frumoasă vacanţă!

Te felicit pentru tot efortul cu care ne-ai povestit şi nouă despre toate locurile pe care le-aţi văzut/vizitat.

Tot ce am citit şi văzut până acum mie mi s-a părut spectaculos.

Toate cele bune.

Aurici [07.10.16 12:48:06] »

@ANILU: Toate bune și ție și mulțumesc pentru ecou. Așa este, a fost spectaculos, cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut eu până acum.

O să mai depun un pic de efort, pentru că mai sunt două capitale nordice în care am stat și cazările care mă omoară. Dar le dau eu de cap într-un final. N-o să las treaba neterminată!

Numai bine, week-end plăcut!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Alexa_77 [07.10.16 23:58:32] »

@Aurici: Grozave articole despre Norvegia! Sunt foarte bine documentate, iar descrierile tale sunt de exceptie. Ai muncit foarte mult la aceste articole si cred ca ti-ai adunat informatii scrise inclusiv in timpul calatoriei, un fel de jurnal de calatorie cred ca aveai, altfel nu stiu cum ai reusit sa aduni atatea informatii.

Abia astept si celelalte descrieri...

Felicitari!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Aurici [08.10.16 01:55:59] »

@Alexa_77: Nu, nu-mi este atât de greu să scriu un articol, timp nu prea am. Mă ocup de ani de zile de excursiile mele dar și de ale grupului din care fac parte și mi-am dezvoltat foarte bine acest exercițiu de documentare.

Înainte de a pleca la drum știu în mare parte ce am de făcut/văzut. Îmi printez materialele, le iau în avion și tot drumul facem analiză pe text. Soțul meu este foarte, foarte meticulos și când mergem undeva citește mult și înțelege ușor (spre deosebire de mine). Seara răsfoiește pliantele și tot ce găsim prin cameră, studiază în amănunt hărțile și apoi tot timpul discutăm. Adică el mă informează pe mine. Dintotdeauna, nu doar acum cu AFA, trebuie să știu despre locul în care mă duc și tot timpul când sunt într-un loc discut despre el. Ce am văzut, ce am citit, ce am descoperit la fața locului... În vacanțe, cam astea sunt subiectele de discuție. Despre locul în care suntem.

Dar de când scriu pe AFA sunt un pic mai atentă la detalii și fac poze mai multe ca să îmi aduc aminte. Niciodată înainte nu am avut mai mult de 100-150 de poze pe vacanță, acum am 6-800 dar din care sterg foarte multe. Rămân întotdeauna cu cele mai frumoase 2-300.

Și ca să am o ordine și să-mi fie ușor când scriu, pentru că nu-mi fac ciorne, scriu seara când ajung la hotel, cu liniuță, ce am văzut în ziua aceea, nu-mi ia mai mult de câteva minute. Este importantă ordinea în care am făcut lucrurile (inclusiv ordinea pozelor), pentru că apoi articolul se leagă de la sine și nu mi-e greu să dezvolt, iar acum a fost și mai bine pentru că am avut un material de la agenție și m-a ajutat mult cu denumirile, care sunt mai greu de reținut.

Cam așa se nasc articolele mele. Oricum sunt mâncătoare de timp, dar avem satisfacția că le avem acolo, undeva, și cândva poate o să ne hrănim cu ele.

Mulțumesc pentru ecou, numai bine.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
10 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alexa_77, alinaro, ANILU, Aurici, iulianic, maria55, maryka, mishu, tata123 🔱, Yolanda
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Norvegia:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.083952188491821 sec
    ecranul dvs: 1 x 1