Împrejurimile unice, deosebite ale orașului Kashan

TIPĂREȘTE

De la Stația Terminală de Autobuz din Kashan la care autocarul a ajuns, fiind cap de linie am fost imediat abordați de taximetriștii aflați acolo. Dacă veți mergeți cu alt autobuz care trece prin Kashan acesta va lăsa pasagerii la Square Valiasr sau Square Montazeri și de aici veți ajunge la cazare cu taxiul. După negociere, șoferul știa puțin engleza, ne-a propus să mergem cu el la satul Abyaneh spunând că a doua zi, fiind vineri, o să fie multă lume. Am acceptat pentru suma de un milion și trei sute de mii de riali (36 euro) cu condiția să ne ducă și la un alt obiectiv aflat tot în afara orașului.

Kashan este un oraș în provincia Isfahan. El este primul dintre oazele mari de-a lungul drumului Qom-Kerman, care trece de-a lungul marginii deșerturilor centrale ale Iranului. Farmecul său este, așadar, în principal din cauza contrastului dintre zonele secetoase ale deșerturilor și vegetația din oaza bine întreținută. Descoperirile arheologice din Colinele Sialk, care se află la 4 km vest de Kashan arată că această regiune a fost unul dintre centrele primare ale civilizației preistorice, din perioada elamită din Iran. Sialk Hills (Ziguratul Sialk) stă și astăzi în suburbiile de la Kashan după 7000 de ani.

După ce am lăsat bagajele la cazare, vezi impresii, am plecat cu șoferul nostru mai întâi la primul obiectiv din program pe care i l-am cerut și anume să mergem la Orașul subteran Nooshabad.

Orașul subteran Nooshabad (Orașul subteran “Oeei”) se află la 15 km de hotel. Acest oraș subteran este sub orașul Nooshabad și are mii de metri pătrați, este alcătuit din mai multe coridoare labirintice, camere și fântâni, a fost construit pe trei niveluri, ca mijloc de apărare împotriva dușmanilor. Nooshabad a fost fondat de un rege sasanid acum aproximativ 1400 de ani și a fost un punct de oprire pe rutele comerciale. Oamenii de aici se ascundeau în orașul subteran, care a inclus și tactici de apărare pentru a trăi în condiții de siguranță față de invaziile arabe și cele mongole. Orașul a fost descoperit în 2006, iar lucrările de excavare continuă și azi.

Complexul are 2 intrări la distanță una de alta, intrarea 2 este mult mai mare decât intrarea 1, mă refer la suprafața descoperită și se face prin scări atașate ulterior pentru vizitare, aproape de rezervorul de apă. Este un monument de ingeniozitate umană care include locuri de refugiu pentru o mulțime de familii și capcane strategice de-a lungul căilor de circulație. Deoarece aceste locuri sunt situate în spații subterane, accesul la acestea este posibil numai prin intermediul unor canale scurte și înguste. Orașul subteran are guri de aer, care permit oxigenului să circule în interior. Locuitorii trebuiau să spună o parolă “Oeei” de fiecare dată când mergeau prin canalele de trecere, altfel erau uciși, de aici și numele. Pentru iluminat au fost folosite lămpi de ardere a grăsimilor. Aerul condiționat natural și alimentarea cu apă a orașului se numără printre minunile inginerești antice.

Orar: 9 - 19 și intrare 200.000 riali, (6 euro) de persoană. Se vizitează și individual și cu ghid care îți poate da explicații și în limba engleză. Am primit și pliante scrise în limba engleză atunci când am cumpărat biletele. Erau foarte mulți turiști, se aștepta să iasă un grup ca să intre altul, dar foarte puțini noniranieni. Este foarte interesant ce am văzut, coridoare înguste, înalte de maxim 180 cm, camere mici pentru adăpostire și depozitare a celor necesare supraviețuirii, mici bucătării mai rudimentare, este păstrată autenticitatea, însă pe partea supraterană mai trebuie lucrat, nu existau magazine cu suveniruri, puține indicatoare…

De aici am plecat spre satul Abyaneh, sat aflat la circa 80 kilometri de Kashan. Pe la jumătatea drumului, în apropierea orașului Natanz, am văzut fără să pozez o parte din Instalațiile Nucleare Iraniene. Apoi am privit și pozat de la depărtare Fortul Hanjan. Acesta se poate vizita pe propria răspundere, are o mică poartă de acces, este într-o stare avansată de degradare și are un risc mare de prăbușire, nefiind reconstruit. Instalațiile Nucleare prezintă riscuri pe viață sau chiar mortale, Natanz fiind un puternic centru nuclear din Iran. Fortul era singur, dar Instalațiile erau păzite de niște construcții semicirculare prin care se vedeau țevile unor imense tunuri. Călătoria a durat circa o oră pe un drum în pantă și sinuos, deosebit. Sunt peisaje selenare, cu circa 15 km aproape de sat am trecut pe lângă o apă, zona fiind înverzită, de fapt satul se află într-o oază ce este întreținută atât de apa curgătoare cât și de zăpada din sezonul friguros.

Abyaneh este un sat vechi de peste 1500 de ani, unul dintre cele mai vechi sate tradiționale din Iran, situat la altitudinea de 2200 m, aflat în patrimoniul universal UNESCO. Când intri în sat se plătește o taxă de 100.000 riali de persoană. Pe spatele biletului care are dimensiuni mari se află harta cu cele mai importante obiective de vizitat.

În secolul al 7-lea, când Persia a fost invadată de arabi, unii adepți ai religiei zoroastriene au fugit la munte și au fondat unele sate în munții Karkas, pentru a evita convertirea forțată la Islam. Abyaneh este unul dintre aceste sate. Satul este un amestec de străzi înguste și în pantă, cu case de lut din cărămidă, care au culoarea roșiatică a munților din jur, ce conțin oxizi de fier.

Unii dintre locuitori încă vorbesc o limbă străveche de sute de ani. Chiar și îmbrăcămintea este un alt exemplu din trecutul îndepărtat. O basma mare de culoare albă, cu un design floral colorat acoperă părul și umerii femeilor. Multe erau pozate de turiști, aveau simbolic anumite produse de vânzare și primeau pentru cine dorea câțiva bănuți, nu era însă necesar…

Soțul a cumpărat fără negociere o altă pălărie, cea din Coreea îi rămăsese în autobuzul de Kashan, cu 100.000 riali și atât fata cât și mama ei s-au lăsat bucuroase să fie fotografiate. Povestea cu pălăria a continuat pentru că a doua zi a pierdut-o și pe aceasta, o avem amintire în poze. Noroc cu pălăria mea din Croația că a devenit tare bună pentru capul lui, era prea mult soare…

Am ajuns în sat în jurul orei 14:00 și era vizitat de grupuri de străini și nu numai. La intrare se afla un chioșc al unei agenții Harpak Tour care oferea tururi pentru vizitarea unui fort de pământ aflat în partea opusă a satului. Mulți mergeau acolo, cu o mașină deschisă, mai puțin pentru fort și mai mult pentru a putea poza satul în toată splendoarea lui, contra 200.000 riali de persoană ….

Noi nu am procedat așa, am coborât destul de abrupt în zona Marei Moschei după care mergând pe o alee puțin spre stânga circa 300-400 m, am început să urcăm cât mai mult pentru a putea poza și am reușit. Este adevărat că ne cam abătusem din drum, eram singuri și mi s-a făcut frică, am reușit totuși. Nu era nimeni, doar un căluț într-o poieniță. Zona era verde, oaza despre care am amintit. Citisem despre acest lucru și doream măcar o poză, am realizat mai multe… …

În sat turiștii merg mai mult pe aleea principală care a fost recondiționată cu dale de piatră și ciment. O parte din obiectivele turistice erau închise: Harpak - Templul focului (Templul Zoroastrian), Moscheea Porzaleh. Am vizitat în schimb Marea Moschee care are o curte interioară și o terasă de unde se pot face poze zonei. Satul are și alte alei, alei cu scări și mici piațete. Cele mai multe case locale au uși frumoase, sculptate în lemn. Sunt și case în ruină și mulți bătrâni pe străzi. Cred că locuitorii sunt subvenționați de stat pentru a rezista și pentru a putea păstra acest loc deosebit. Păcat că unele case au început să aibă termopane și niște acoperișuri din tablă, care îi cam strică autenticitatea.

Erau mai multe magazine de suveniruri deschise și am cumpărat nelipsitul magnet cu un dolar. În sat am stat cam 2 ore pentru a-l vedea mai bine, inclusiv pentru a-l poza după care ne-am întors la cazarea noastră. Excursia a început în jurul orei 11:30 și s-a terminat în jurul orei 17:00.

Acest sat vechi, tradițional, autentic și locuit m-a impresionat mult, prin așezare, arhitectură, culoare, nu-mi venea să cred că pot vedea așa ceva. Orașul subteran, “altă poveste” trăită, este singurul de acest fel vizitat…...

A fost o zi plină, cu mult soare, caldă și cu locuri deosebite, pe care le recomand și care merită văzute de câți mai mulți turiști...

---

VIZUALIZĂRI: 1439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI