Dubai, orasul in care nimic nu e imposibil

TIPĂREȘTE

Continuarea review-ului precedent

Burj Khalifa sau turnul suprem

Drumul pana la Burj Khalifa, parcurs cu taxiul, a durat circa 15 minute. Am strabatut cu acest prilej unul dintre noile cartiere ale Dubai-ului, format din zgarie-nori inalti, inalti de tot, din sticla si otel, cu infatisari care mai de care mai provocatoare. Nici o cladire nu semana cu alta... au felurite acoperisuri, inaltimi si fatete.

Taxiurile, toate Honda si toate de culoare crem, extrem de numeroase, asigura un confort optim, la un pret extrem de rezonabil.

Soferul, un pakistanez cu o engleza aproximativa ne anunta ca nu poate sa ne lase foarte aproape... e interzis sa opreasca in alta parte decat in locurile stabilite... e o regula pe care nimeni nu o ignora, asa ca iata-ne lasati cam la vreo 500 de metri de Burj Khalifa... nu-i bai, imaginea e una foarte interesanta... turnul se inalta in fata, e atat de inalt incat oricat as incerc sa il fotografiez intreg, nu reusesc... ar trebui sa fiu la cel putin un kilometru ca sa reusesc sa fac o fotografie completa. In dreapta, Dubai Mall, in stanga fantanile cantatoare ce imita celebrele fantani ale Barcelonei. E drept, nu sunt inca functionale, caci spectacolul lor incepe dupa ora 18.

Drumul pana la Burj e unul placut, caci culoarea apei din bazinul imens al fantanilor e de un albastru ireal si datorita intinderii acvatice temperatura aerului pare chiar suportabila, alminteri, caldura ne-ar sufoca la ora asta a amiezii... mergem si mergem pana la turn si ne dam seama ca nu putem intra pe acolo... o echipa de paznici ne explica faptul ca trebuie sa intram prin Dubai Mall... asa ca e musai sa ne intoarcem... intram in mall.

Dubai Mall e un spectacol in sine, cu sutele sale de magazine, cu acvariul imens, cu amenajari interioare ce iti taie respiratia, cu a sa Court Food, locul cu mancaruri din intreaga lume...

Tocmai in aceasta Court Food nimerim noi, iar indicatoarele ne ajuta sa ajungem, inotand prin marea de mirosuri dementiale, catre intrarea in turn.

Nu e o simpla usa, caci fluxul mare de vizitatori, pe de o parte, si masurile de securitate, pe de alta parte, fac ca intrarea sa se faca intr-un hol mare, numai in grupuri organizate, din jumatate in jumatate de ora. Numarul de bilete este unul limitat, asa ca e mai bine sa faci o rezervare prealabila, pe internet.

Ne felicitam pentru faptul ca am procedat asa, caci biletul pe care noi am platit cam 100 de Ron, aici ajunge la 140 de euro... daca vrem sa il achizitionam pe loc, deci cam de 7 ori mai scump, atat de mare este cererea. Avem rezervare la ora 16, mai e cam o ora pana atunci, ni se explica faptul ca putem lasa bagajele la garderoba, dar nu vom intra decat cu maxim 10 minute inainte de acea ora.

Ne bucuram ca avem timp sa mancam ceva... problema e sa ne hotaram caci e un labirint de mirosuri si culori, cu restaurante chinezesti, libaneze, arabesti, fast-food-uri si pizzerii, ce iti pun la incercare simturile. Alegem o salata cu somon, plasata intr-un cosulet din aluat comestibil... 35 dirhami, deci tot cam atatia lei. Gustoasa si proaspata, ca de altfel toata mancarea pe care am mancat-o in Dubai.

La ora asteptata, iata-ne la intrare, unde trecem prin zona de securitate si ne grupam, vreo 15-20 de persoane, in fata unui lift... alti 15-20 asteapta in fata liftului alaturat. In holul imens, o fotografie a emirului si cateva vorbe ale sale ne fac sa intelegem ca el este initiatorul proiectului”cea mai inalta cladire din lume”. Niste tineri draguti cu uniforme pe care scrie “Burj Khalifa” insista sa ne faca cate o fotogrfie, avand pe fundal imaginea turnului... nu prea intelegem de ce, dar facem poza si urcam in cladirea-emblema a Dubaiului.

Ca e extrem de inalta (are 828 de metri) am vazut deja, acum ne convingem de maistria constructorilor care au faurit o structura de rezistenta absolut uluitoare. Liftul ne ridica in mai putin de un minut la etajul 124 si aici putem admira, prin geamuri dispuse de jur-imprejur, Dubaiul...

Desi e o zi insorita, aerul e incarcat cu particule mici de nisip, astfel incat atmosfera e una incetosata, apasatoare, nu vedem prea departe, limita desertului se pierde undeva intr-un amestec cenusiu de nisip si aer.

Asa ca si fotografiile au de suferit... cu greu reusim sa facem cateva poze clare. Dar oricat de “cetoasa” este atmosfera, inaltimea la care ne aflam ne permite sa vedem planul urbanistic al Dubaiului “pe viu”.

Sentimentul general este ca orasul s-a dezvoltat in toate directiile, dupa o regula nestiuta... e interesant amestecul acesta de cartiere desfasurate pe vertical si cartiere traditionale, de ce sa nu recunosc, evaluarea mea e marcata de invidie... daca asa arata cartierele lor ANL... cu piscine si spatii verzi, fie-mi iertata invidia.

ANL-ul lor mai are o calitate, da locuinte gratis tinerilor de peste 18 ani daca nu isi pot permite sa isi cumpere singuri o locuinta, o initiativa care ar da peste cap bugetul oricarei alte tari a lumii. Dar in Emirate, protectia sociala atinge cote nebanuite, de pilda alocatia copiilor e in jur de 100 de euro lunar si ea nu inceteaza in cazul fetelor decat in momentul in care acestea se casatoresc, indiferent de varsta la care se produce evenimentul.

Si pentru ca fetele, mai numeroase decat baietii sa nu ramana necasatorite, sunt pe cale de a fi adoptate doua proiecte de lege: unul care sa permita femeilor din Emirate sa se casatoreasca cu cetateni din alte state fara a-si pierde cetatenia si implicit drepturile ce decurg din aceasta, si, altul, care sa incurajeze poligamia (aeasta din urma informatie a adus zambete largi pe fata tuturor barbatilor din grupul nostru... se imaginau, desigur in acea situatie... dramatica). Dar despre poligamie si substraturile ei, mai tarziu, in episodul urmator...

Inchidem paranteza, spunand ca in E. A. U exista 1 milion de cetateni nativi si 11 milioane de expati... acestia din urma pot deveni cetateni ai E. A. U doar prin casatorie (si numai daca sunt femei si se casatoresc cu un barbat din Emirate).

Revenind la Burj Khalifa (in traducere, Turnul Califului), tot aici imi este dat sa vad un bancomat inedit... bancomatul pentru lingouri, dar nu lingourile acelea pe care le-am vazut in filme, calupuri de aur... aici lingourile au intre 10 si 100 de grame. Aur de 24 de carate... un souvenir inedit din turn. Zic pas si ma intorc care suveniruri mai accesibile... pozele de aici din turn, care se vor dovedi spectaculoae, chiar in contextul dificultatilor tehnice determinate de vantul ce spulbera nisipurile miscatoare ale desertului.

Coboram la fel de repede pe cat am urcat si ne indreptam spre iesire, unde, surpriza, ne asteapta fotografii ce ne facusera fotografii la intrare. Sunt generosi... o poza costa doar 300 de dirhami (adica 300 de Roni). Fac un calcul simplu... doua poze ma costa 600 de roni... cam cat o pereche de cercei de aur de 24 de carate... zic pas si trec banii la capitolul (virtual) al economiilor. De ce virtual? Pentru ca, in Dubai, economiile nu pot fi decat virtuale... mai devreme sau mi tarziu, ele se materializeaza in ceva... tentatiile sunt mult prea mari... si vorbind despre tentatii, haideti sa vorbim despre

Dubai Mall

Ca sa va faceti o idee, am sa impartasesc doar cateva date statistice, ce il plaseaza in primele sase locuri destinate recreerii din lume.

Are peste 55 de ha, peste 600 de magazine, si in jur de 40 de milione de vizitatori anual. In 2011 a fost locul cu cel mai multi vizitatori din intreaga lume, surclasand destinatii mult mai celebre, precum Cascada Niagara, Central Park si Time Square din New York. Si ca semn ca criza nu pare sa ii fi afectat, vanzarile au crescut in ultimul an cu o treime fata de anul precedent. E un fenomen economic si social pe care nu trebuie sa il ratati...

Daca e vorba insa de cumparaturi, in cele cateva ore pe care le-am petrecut acolo, nu am reusit sa gasesc nimic accesibil (e drept ca reducerile sunt in februarie, iar noi am mers in aprilie). Daca vreti insa sa cheltuiti cateva mii de dolari, nu cunosc un loc mai potrivit... toate brandurie lumii le vei gasi acolo.

Dubai Aquarium este o experienta extrem de interesanta... veti putea trece pe sub acvariu, print-un tunel transparent de plexiglas, veti putea admira microclimate acvatice variate, situate la un etaj superior si, in final, va veti plimba cu barca cu fundul de sticla, pe deasupra imensului acvariu.

Un bilet costa 100 de dirhami si merita fiecar banut... temerarii, pentru vreo 40 de dirhami in plus, isi pot pune costumul de scafandru si pot cobori, intr-o cusca speciala, printre rechinii si pisici de mare din acvariu.

Cum o plimbare printre rechini nu e chiar genul meu de distractie, am preferat sa urmam calea clasica, mai putin riscanta... desi... mai tarziu am aflat ca in urma cu vreo cativa ani, o scurgere de apa din acvariu a determinat evacuarea mall-ului... lucru de inteles daca ai in vedere dimeniunile uriase ale acestuia si cantitatea imensa de apa care s-ar putea revarsa peste oamenii din mall.

Oricum, in momentul in care ajungi acolo, nu poti sa nu fii fascinat de naturaletea cu care pestii se plimba la cativa centimetri de tine, printre lanuri de corali si manunchiuri de scoici purtatoare de perle, ca acelea decrise de Jules Verne in “ 20000 de leghe sub mari”.

Drumul prin tunelul subacvatic e aproape ireal, caci, chiar deasupra capului meu, un rechin isi etaleaza sadic dantura... probabil ca ii starnesc niste sentimente profunde si o pasiune subita... ce sa zic... nu il pot condamna... se stie ca rechinii nu vad bine si se ghideaza dupa miros. Atentia lui, asadar, nu ma face sa ma simt magulita, dimpotriva, dar ca un iubitor de natura ce sunt trec peste resentimente si nu pot sa ma abtin sa nu ii studiez dintii individului. Abia acum inteleg de ce nu au nici o sansa cei care le ajung prin preajma... dintii sunt ca dintii unui fierestrau... cei de jos se intrepatrund cu cei de sus. Nu lasa intre ei nici macar un milimetru liber, sunt perfecti pentru a sfasia prada. Si cand te gandesti ca intre mine si el e doar un perete...

Noroc ca peretele se dovedeste eficient, rechinul ranjeste degeaba, iar noi ne urmam calatoria fantastica cu cateva zeci de tone de apa pe deasupra capului.

Vizualizam si pestii si alte vietati marine din microclimatele reproduse la etaj... au chiar si un loc cu pinguini pe o banchiza, pesti decorativi din padurile tropicale, serpi si soparle, crabi, corali, cam tot ce poate sa insemne viata acvatica.

Calatoria cu barca cu fundul de sticla se dovedeste scurta, cateva minute pregatirile pentru a ne sui in ea au durat mai mult... caci ni s-au dat veste de salvare si ni s-a face un scurt instructaj. La sfarsit, primim un cadou din shop-ul acvaiului... e un bonus pentru ca am parcurs intregul traseu... un breloc tridimensional si un colier cu pestisori.

Mancam o inghetata intr-o cofetarie imensa, unde constatam ca prajiturile si inghetatele au gust si infatisare europeana, cu predilectie... de fapt asta e nota generala a mall-ului... e facut in maniera occidentala, pe gustul occidentalilor... de altfel, aici am vazut foarte putini localnici... se pare ca ei prefera Emirates Mall, celalalt mall de anvvergura al orasului.

Parasim mall-ul nu dupa ce admiram peretele imens pe care este reprodusa o cascada senzationala, presarata cu trupuri transprente de manechine ce par a plonja in abis... imaginea e una fantastica.

La iesire, un trenulet in miniatura face deliciul unei fetite cu trasaturi arabesti... ii cere tatali ei sa o plimbe cu asa ceva... e foarte entuziasmata si intr-un final inteleg de ce... rasuflu usurata... mi-a trecut invidia... au de toate in Emirate... numai trenuri nu...

Fantanile cantatoare

Pentru cei care au vazut Fantanile din Piata Spaniei din Barcelona, fantanile cantatoare din Dubai nu sunt decat o imitatie lipsita de culoare. Pentru ceilalti, imensa majoritate, este un dintre cele mai interesant atractii turistice din Dubai. Dansul apei incepe la ora 18, iar muzica ce acompaniaza miscarile spectaculoase ale apei variaza din jumatate in jumatate de ora. O mare de turisti se instaleaza pe esplanada din fata Dubai Mall pentru spectacol... toti cu aparate de filmat si de fotografiat. Coloanele de apa izbucnesc brusc, catre verticala, insotite de arcorduri muzicale, cu o viteza ametitoare... si miscarile continua, cu o coregrafie unica, minute in sir...

E un spectacol extrem de gustat... poate pentru ca apa, acolo, in poarta desertului, e mult mai mult decat un simplu element... e viata insasi.

Nu ratati spectacolul, noi, ca bonus, datorita vantului, am primit. un dus spontan ce ne-a inmuiat din crestet pana in talpi... particulele de apa au evadat din fantani si au invadat esplanada cu o bincuvantata racoare, dovada ca uneori natura mai joaca feste tehnologiei...

---

VIZUALIZĂRI: 6241 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI