In the Middle of Nowhere

TIPĂREȘTE

Introducere

Sfârşit de octombrie 2014. Ca în fiecare an, era vremea planificării concediilor pentru anul următor. Din discuţii în discuţii mi se sugerează că ar fi timpul să-mi iau şi eu concediu în luna noiembrie, de exemplu. Mă enervez puţin, ies să fumez o ţigară şi încep să compilez: unde să merg eu în noiembrie când la noi în ţară este frig şi vreme urâtă, o destinaţie caldă din care să mă întorc, eventual, chiar bronzată? Fără a consulta vreo hartă, răspunsul vine de la sine: Dubai! Aşa că, spre surprinderea tuturor, planific o săptămână de concediu la sfârşit de noiembrie legând-o şi de Sfântul Andrei şi de Ziua Naţională pentru a „împuşca” mai multe zile.

La începutul anului 2015 îmi fac rezervările pentru Turcia în mai-iunie (trei săptămâni) şi Republica Dominicană septembrie-octombrie (două săptămâni), dar pentru noiembrie-oferte yok.

Timpul trece, plec şi mă întorc din vacanţe şi îmi amintesc că nu am rezolvat problema ultimei săptămâni de concediu. Idei aveam destule, dar lucrurile nu se prea legau. Studiez oferte. Găsesc un hotel turcesc pe care îl urmăream încă de la inaugurare, acum la un preţ excelent, însă eram conştientă că nu voi avea şanse de plajă în Turcia la sfârşit de noiembrie, riscul de ploaie şi vreme urâtă nu era deloc de neglijat, nu prea îmi doream să stau în hotel şi doar să mănânc şi să beau, chiar dacă ştiam că am ce, drumul cu maşina pentru doar o săptămână nu mă prea tenta, biletele la avion erau mai scumpe decât sejurul propriu-zis, aşa că am eliminat Turcia. Îmi amintesc apoi că am citit pe site un articol despre o nouă destinaţie lansată recent pe piaţa românească: Iordania. Tentant, la Marea Roşie era perfect pentru ceea ce îmi doream, dar plecarea era în mijlocul săptămânii şi nu mă încadram cu concediul. Renunţ pentru moment, dar nu definitiv, la idee, aceasta concretizându-se printr-un sejur dublu abia de Paştele din anul următor. Dacă tot am ajuns la Marea Roşie, următoarea destinaţie era, firesc, Egiptul – aflat încă din 2011 pe lista mea scurtă, dar tot amânat din cauza situaţiei politice de acolo, destul de tulburi pentru gustul meu. Studiez oferte, găsesc preţuri bune, hoteluri aşa şi aşa, dar prietenii îmi tot sugerau că nu merită riscul asumat. Incidentul nefericit din 31 octombrie 2015 soldat cu doborârea avionului rusesc, urmat de anularea zborurilor din România spre Egipt şi a sejururilor din această ţară, a pus capăt dilemelor mele, deşi fusesem la un click distanţă să rezerv.

Timpul trecea şi eu studiam variante şi tot studiam, fără a face nimic concret. La început de noiembrie contactez agenţia cu care mai plecasem prin Spania de câteva ori şi cer oferte pentru Dubai, inclusiv pe programul de seniori. Primesc oferta de seniori, la un preţ absolut convenabil pentru un hotel de patru stele cu demipensiune, dar cu precizarea că nu-mi recomandă această variantă, deoarece hotelul inclus în program se afla la mare distanţă de Dubai. Mi se sugerează un alt hotel de doar trei stele şi doar cu mic dejun inclus, aflat în oraş, chiar dacă într-o zonă mai prost cotată a acestuia, la un preţ cu puţin mai mare. L-am exclus din start dintr-un motiv care unora le poate părea pueril, dar pentru mine era important: camerele nu aveau balcoane.

Cu seniorii în Dubai

Am ales varianta „Senior Voyage Dubai”, nefiind la primul sejur pe asemenea programe, cu plecare din 21 noiembrie, la un preţ total de 1350 euro / cuplu. Pachetul includea şapte nopţi de cazare în cameră dublă la hotelul Five Continents Ghantoot Beach Resort 4* (ex. Swiss Belresort 4*) cu demipensiune şi un pahar de apă şi unul de... suc =)) la cină (nu de vin ca în Spania, pentru că ne aflam într-o ţară musulmană :D), bilet de avion Bucureşti – Dubai – Bucureşti cu Wizzair, un bagaj de cală (32 kg) şi unul de mână (10 kg), transfer aeroport – hotel – aeroport şi asistenţă turistică în limba română pentru întreaga perioadă. În plus, noi mai beneficiam de o excursie gratuită de o jumătate de zi – turul ghidat al Dubai-ului, pentru că mai participasem anterior la programele de seniori ale aceluiaşi touroperator. Oi fi eu mai ghinionistă de felul meu sau doar mai cârcotaşă, dar, de fiecare dată, am fost total nemulţumită de calitatea „asistenţei turistice” primite, de care m-aş fi lipsit bucuroasă fără a pierde mare lucru.

Zborul

Orarul de zbor a fost unul rezonabil, pierdeam prima zi, dar o câştigam pe ultima :). Otopeni 14.35 – Dubai Al Maktoum International (Dubai World Central) 21.20 la dus (patru ore şi patruzeci şi cinci minute) şi Dubai 21.55 – Otopeni 01.20 la întors (cinci ore şi douăzeci şi cinci minute), diferenţa de fus orar faţă de România fiind de două ore. Cu această ocazie am zburat pentru prima dată cu avionul violet. Zborurile au fost ok, fără întârzieri, catering-ul la bord – contra cost şi scump. Singura mea nemulţumire a fost legată de scaunele fixe din avion. Am stat atâtea ore într-o poziţie incomodă, ajungând cu spatele înţepenit la aterizare:(.

Transferul

Transferul de la aeroport la hotel a fost inclus în preţul pachetului. După aterizare şi după recuperarea bagajelor de cală, ne-am întâlnit cu ghida din partea agenţiei. Aceasta ne-a împărţit plicurile cu informaţii despre excursiile opţionale pe care ni le oferea la preţuri mari şi foarte mari. Nimic surprinzător. O parte din grupul de români aleseseră cazarea în oraş în Dubai. Aceştia au plecat singuri spre hotel urmând indicaţiile ghidei. Noi ceilalţi, care alesesem un hotel în mijlocul pustiului, am avut onoarea de a fi însoţiţi în microbuzul cu care am făcut transferul de către ghidă. Chiar dacă nu a fost prea politicos din partea mea, i-am întrerupt de câteva ori discursul învăţat şi repetat îndelung, însă presărat cu inexactităţi flagrante, cu întrebări concrete la care aşteptam răspunsuri pe măsură. Dar... ghinion! Răspunsurile ei erau standard: Nu se poate sau Nu este recomandabil. Zău? Scopul individei îmi era cât se poate de evident, practic ea încerca să descurajeze din start orice iniţiativă, orice idee de a vizita ceva pe cont propriu, de a închiria o maşină etc., în speranţa că vom fi dependenţi total de excursiile ei scumpe. A încercat fără succes să ne vândă excursiile chiar atunci noaptea în microbuz, înainte de a avea timp să ne dezmeticim. Încep iar să mă enervez numai amintindu-mi de asistenţa turistică mirobolantă de care am beneficiat pe banii mei.

Drumul de la aeroport la hotel a durat aproximativ o jumătate de oră.

Parcarea

Parcarea hotelului era imensă şi gratuită. Nu cred că am întâlnit până acum un hotel care să ofere mai multe locuri de parcare decât numărul de camere, de obicei estimându-se doar un anumit procent din acesta.

Exista şi un birou de rent a car chiar la intrarea în hotel, dar acesta era destinat doar turiştilor ruşi. Am reuşit să o prind după vreo două zile pe domnişoara de acolo, am abordat-o în engleză, a pretins că nu înţelege, a fost singura persoană întâlnită care chipurile nu vorbea engleza, am surprins-o schimbând pe rusă, dar răspunsul ei a fost sec: „doar pentru ruşi”, de parcă banii noştri nu erau buni :)).

Hotelul

În perfectă cunoştinţă de cauză am ales un hotel situat in the middle of nowhere. Ştiam poziţionarea pe hartă a acestuia, fusesem avertizată de fata de la agenţie. De ce totuşi l-am ales? Simplu: era amplasat direct pe plajă. Pentru mine acesta a fost criteriul care a primat în alegerea hotelului, alături de faptul că oferea transport gratuit cu shuttle duminica spre Abu Dhabi, iar în restul zilelor spre Dubai.

Hotelul nu este în Dubai, ci în Abu Dhabi, emiratul vecin. Cea mai apropiată localitate de hotel este Ghantoot, aflată la vreo 70 de kilometri de Dubai şi la vreo 80 de Abu Dhabi.

În scurta perioadă scursă de la momentul rezervării până la plecare am apucat să citesc câteva impresii despre acest hotel, nu tocmai favorabile:(, dar decizia fusese deja luată. Pozitiv era faptul că, prin contractul cu agenţia, ni se garantau camere Premium, situate în clădirea principală, care ofereau un confort sporit celor din bungalow-uri, acestea din urmă generând cele mai multe nemulţumiri ale altor turişti pe partea de cazare. În afara clădirii principale, mai există posibilitatea de a te caza în nişte bungalow-uri, cu vedere la mare. Le-am văzut, nu prea mi-au plăcut şi m-am bucurat că nu am fost cazaţi acolo.

Hotelul este vizibil din autostrada E11, chiar şi noaptea.

Contrar spuselor ghidei care, uitându-se la ceas, concluziona că este târziu şi că nu mai prindem cina deja plătită, fără a ne oferi vreo soluţie sau vreo compensare, cei de la hotel ne aşteptau cu restaurantul deschis şi toate tăvile pline cu mâncare.

Am lăsat bagajele la recepţie, am dat paşapoartele şi voucherele şi am mers să mâncăm, la întoarcere formalităţile de check in fiind deja încheiate şi fiecare ne-am luat în primire camerele. Unii au fost mai norocoşi, alţii... ca mine au schimbat trei camere până să aleagă una :)).

Camera

Nu eram eu dacă acceptam prima cameră primită, chiar dacă era târziu, eram obosiţi şi nu ne doream decât un duş şi un pat confortabil. Soţul m-a lăsat să-mi fac numărul, comod aşezat pe o canapea în recepţie şi butonându-şi telefonul, încântat de viteza internetului wireless oferit de hotel.

Toate camerele văzute au fost foarte spaţioase şi relativ curate. Urc în prima cameră repartizată. O găsesc destul de greu, sistemul de numerotare nefiind cel mai intuitiv posibil. La prima vedere totul părea a fi în regulă, pat dublu aşa cum îmi doream, clima funcţiona, instalaţiile sanitare funcţionau, verific televizorul şi frigiderul şi ajung la balcon. Stop joc. Uşa balconului era blocată. Studiez sistemul de deschidere, nimic neobişnuit, dar niciun rezultat. Folosesc forţa şi reuşesc abia să întredeschid uşa. Sun la recepţie şi solicit ajutorul unui meseriaş. Spre surpriza mea, acesta apare în mai puţin de cinci minute. La rândul lui forţează uşa balconului, deschizând-o doar parţial, reuşesc cu greu să trec, dar aşa pe dungă =)). Îmi spune să o las deschisă că nu merge mai mult sau, dacă nu-mi convine, o închide la loc. Nu, mulţumesc, exclus. Revin la recepţie solicitând o altă cameră. Apare şi tipul confirmând nemulţumirea mea.

Primesc cartela de la o altă cameră. Ajung şi acolo, o văd. De data aceasta am început cu balconul. Uşa se deschide normal, fără niciun efort, dar... balconul nu era individual, ci comun pentru vreo patru sau cinci camere, fără vreun paravan de separare şi fără niciun fel de mobilier. Mai mult chiar, fiind ultima cameră de pe etaj, aveam două uşi nu una de acces pe terasa comună şi la nişte scări exterioare, posibil destinate evacuării în caz de urgenţă. Necâştigător, din nou. Nu puteam ieşi mai sumar îmbrăcată să fumez o ţigară când aveam chef, nedorind să-i şochez pe eventualii vecini ultraconservatori.

În final, mă opresc la a treia cameră oferită, cu balcon individual, cu tot ce trebuie, ba chiar şi cu ceva în plus: o uşă de comunicare cu camera alăturată, evident, încuiată. Ştiam care sunt riscurile şi neplăcerile acceptării unei camere interconectate, dar deja obosisem alergând prin hotel, trecuse de miezul nopţii şi am sperat că nu voi avea vecini până la sfârşitul sejurului, având în vedere gradul redus de ocupare al hotelului de la momentul sosirii noastre. Primele patru nopţi nu am avut vecini în camera alăturată, dar în ultimele trei nopţi în camera respectivă a fost cazată o familie cu trei copii :D şi liniştea noastră a rămas doar o amintire:(.

Camera era foarte spaţioasă. Holul de la intrarea în cameră se continua în faţă spre baie. Pe acest hol era dulapul cu iluminare :) în care se afla şi seiful. Dulapul era foarte bine compartimentat cu rafturi şi bare pentru umeraşe şi spaţiu pentru depozitarea valizelor.

Urma apoi baia, la fel de spaţioasă ca şi camera şi cumva compartimentată. La intrare era chiuveta cu uscător de păr şi oglindă de machiaj, apoi dincolo de un semiperete urmau bideul, toaleta şi apoi cada de baie. Un minus îl constituie perdeaua care împiedica împrăştierea apei prin toată baia atunci când făceam duş. Un plus îl constituie aerisirea directă a băii prin intermediul unei ferestre. Mi-au plăcut prosoapele albe şi pufoase, care au fost schimbate în fiecare zi, indiferent pe unde le lăsam. Aici am beneficiat de cele mai mari prosoape de corp, aproape că mă împiedicam în ele :)). Cosmeticele (săpun, şampon, balsam, gel de duş şi loţiune de corp) au fost ok şi erau mereu completate.

Tot din hol, la dreapta se intra în camera propriu-zisă, foarte spaţioasă. Am avut un pat dublu confortabil, încadrat de două noptiere cu sertar şi lămpi de citit şi un telefon, numai bun pentru reclamaţii la recepţie :D sau pentru convorbiri între camere. Patul a fost suficient de mare, dar în poze pare mic raportat la dimensiunea camerei. Am mai avut un birou cu un scaun, un suport de bagaje, un corp de mobilier în care era mascat minibarul, un al corp cu sertare pe care era televizorul LCD cu cincizeci şi nouă de canale, niciunul în limba română, dar oricum nu m-a interesat acest aspect, un lampadar, două fotolii confortabile şi o măsuţă. La cât de mare era camera, se mai puteau adăuga două paturi şi tot mai rămânea destul loc.

Minibarul era contra cost. Conţinea câteva doze de suc şi de bere fără alcool. Nu ne-a interesat. Tot contra cost ne mai erau oferite alune, fistic, Pringles. Mi se pare important de menţionat faptul că nicăieri în hotel nu se comercializa niciun fel de băutură alcoolică, nici măcar bere. În fiecare zi primeam gratuit două sticle de apă plată de 0,5l, utile de luat cu noi în excursii sau la plajă.

În plus, beneficiam gratuit de set de preparare a ceaiului şi cafelei, pliculeţele de ceai şi cafea instant şi zahăr fiind completate zilnic.

Balconul, cel care mi-a dat atâta bătaie de cap, era mare, aproape pătrat, cu două scaune şi o măsuţă de plastic, fără uscător de rufe, dar cu vedere la plajă şi la „mare”. Alternativa ar fi fost vedere la parcare şi la autostradă, deci pot spune că am avut noroc, chiar dacă am ajuns noaptea şi oricum nu prea înţelegeam la acea oră ce vedere am primit. Am folosit ghilimelele, deoarece am ales acest hotel pentru faptul că se afla pe plajă, iar eu mi-am dorit să ajung în Dubai pentru plajă şi baie în mare şi, în secundar, pentru a vizita oraşul apărut spectaculos în mijlocul deşertului, dar „marea” era, de fapt, un canal care comunica doar cu marea adevărată, însă acest aspect nu mi-a încurcat deloc planurile.

Am găsit pe internet informaţia că acest hotel a fost renovat ultima dată în anul 2012. Nu-mi este clar nici acum în ce anume a constat renovarea, cât timp, trei ani mai târziu, mie mobilierul mi s-a părut învechit, dar cum nu aveam de gând să mă mut acolo, mobilierul vechi nu a constituit o problemă.

Prima noapte am dormit cel mai prost. După ce că am ajuns să ne culcăm foarte târziu, m-am mai şi trezit de câteva ori pe parcursul nopţii din cauza unor urlete înfricoşătoare, noi încercând doar să ne imaginăm ce sălbăticiuni înfometate urmau să ne atace. Misterul a fost elucidat abia a doua zi dimineaţa, când îmi beam cafeaua pe balcon şi am recunoscut aceleaşi urlete din noaptea precedentă. Acum, pe lumină am descoperit şi sursa acestora: mai multe pisici leşinate de foame care mişunau dintr-un balcon în altul =)) urlând de foame. Am avut pisici de când mă ştiu, primul meu motan era cu un an mai mare ca mine :D şi am şi acum pisică, dar nu credeam că aceste animale prietenoase pot scoate asemenea sunete. Ghinionul lor a fost că mâncarea din restaurant era atât de proastă şi de condimentată, încât cu greu reuşeam să le ofer şi lor o masă sănătoasă. Mai bune erau resturile din mâncarea de la KFC :)).

Curăţenia

Prima impresie a fost de superficialitate, de relativ curat. Nu ştiu cum să explic, dar aveam mereu senzaţia de îmbâcsit. A fost doar o părere. Curăţenie s-a făcut zilnic cu destul simţ de răspundere, prosoapele au fost schimbate zilnic, lenjeria cred că la două zile, cameristul :D dădea zilnic cu mopul, dar eram în deşert, era foarte mult praf şi practic nu se prea cunoştea. Noi ţineam şi uşa de la balcon deschisă şi tot praful şi pisicile =)) erau la noi în cameră. Personal, ştergeam cu şerveţele umede masa şi scaunele din balcon de două ori pe zi şi tot erau pline de praf:(.

Restaurantul

Mâncarea a reprezentat „veriga slabă” a acestui sejur. Cred că mai prost ca la acest hotel de patru stele nu am mâncat vreodată. Dezamăgire totală. Multă vreme am râs la auzul expresiei „micul dejun era foarte repetitiv”, în condiţiile în care cei nemulţumiţi aveau foarte multe opţiuni, în aşa fel încât, timp de o săptămână, nu ar fi trebuit să mănânce de două ori acelaşi lucru. Aici variantele de mic dejun erau foarte limitate şi identice zi de zi. Existau ouă fierte şi un fel de omletă cu salam tăiată pătrăţele ca plăcinta. Exista un singur fel de brânză foarte sărată şi două feluri de caşcaval: unul cu gust de săpun şi un emmentaler bun, două feluri de salam: de pui şi de vită, eu nu am mâncat pentru că salamuri nu mănânc nici în Turcia, dar pisicile l-au apreciat mai mult pe cel de pui :)), măsline gen categoria a doua, unt bun, gemuri bune, kaşa, chec, prăjituri, iaurt şi fructe.

La cină, la fel, nu prea aveai ce alege. Mult, foarte mult pui, de obicei prea condimentat, vită excelent gătită, dar doar într-o singură seară, miel nu am văzut, legume gătite în fel şi chip din care eu nu am gustat, cartofi la cuptor bine făcuţi şi condimentaţi, dar aceiaşi seară de seară, paella cu fructe de mare, mai bună ca la Valencia, deoarece mai avea un condiment pe care nu l-am identificat, prăjituri bune şi fructe.

Pentru prima dată nu voi posta nicio poză cu mâncarea pentru că nu am făcut niciuna. Când am scos telefonul să pozez tăvile cu mâncare, soţul m-a oprit avertizându-mă că mă fac de râs fotografiind aşa ceva, după adevăratele dezmăţuri culinare cu care eram obişnuiţi din alte părţi.

Cafeaua era băubilă, fără însă a excela, slabă gen filtru, sucurile erau bune, nici fresh-uri, dar nici chimicale tip Tec, însă prea dulci pentru gustul meu. Sucurile erau la cutii de carton de un litru şi erau turnate în nişte recipiente mari cu robinet.

Am fi putut lua şi prânzul la restaurantul hotelului la un cost de 100 AED de persoană, dar mâncarea era la fel ca la cină, aşa că nu am dat banii degeaba. Am mâncat mai ieftin şi mult mai bine prin mall-uri şi am comandat şi la pachet pentru zilele în care nu am ieşit din hotel, deoarece în zona hotelului nu era nicio variantă de a mânca altundeva mergând pe jos, ci doar cu taxiul.

Ştiam că băuturile alcoolice sunt descurajant de scumpe în Dubai, dar nu m-am aşteptat ca într-un hotel de patru stele să nu se comercializeze deloc. Noi ne-am adus câte o sticlă de ceva de acasă, alţii şi-au luat din duty free, unde preţurile erau ca la noi, dar cei neinformaţi au fost disperaţi că au băut doar Coca Cola toată săptămâna :)).

Din acest motiv, nu voi povesti nimic despre baruri, pe care, evident, nu le-am frecventat.

Plaja şi marea

Am ales acest hotel datorită poziţionării lui pe plaja proprie. Citisem despre prea multe cazuri în care accesul la plajă se făcea cu shuttle de la hotel, cu taxiul sau metroul, iar eu tocmai acest lucru nu l-am dorit. Deci am ales un hotel pe plajă, am primit cameră cu vedere la un mic port şi la mare, toate bune şi frumoase până aici, dar, în prima dimineaţă, surpriză: ni se spune că nu putem merge la plajă decât după ora 9.00 pentru că până atunci plaja este închisă. Poftim??? Chiar dacă în dimineaţa respectivă nu aveam program de plajă, ci urma să plecăm în excursie în Abu Dhabi, curiozitatea de a vedea plaja nu-mi dădea pace. Ignor indicaţiile recepţionerului şi, după indicatoare, pornesc spre plajă. Nu ajung decât până la intrarea la piscină, care era, aţi ghicit, închisă, iar accesul spre plajă se făcea doar prin piscina exterioară. Aflu că programul de funcţionare era de la ora nouă dimineaţa şi până la apusul soarelui. Da, aici în Dubai şi plaja avea program de funcţionare :D, reguli stricte nu glumă.

Plaja proprie a hotelului este destul de îngustă, cu nisip destul de grunjos, dar cu intrare lină în mare pe o porțiune rezonabilă, după care se adânceşte brusc. Aici am văzut pentru prima dată fenomenul de flux şi reflux.

„Marea” noastră era, de fapt, un canal relativ îngust, care putea fi traversat cu uşurinţă înot de către orice înotător puţin peste medie. Până la marea adevărată era o distanţă de cinci-opt kilometri.

Am beneficiat de umbrele de stuf şi de şezlonguri gratuite la plajă. Mi-a plăcut faptul că acestea erau suficient de îndepărtate unele de altele, asigurând intimitate. Nu mi-a plăcut faptul că plaja nu era supravegheată de un salvamar, ca peste tot, dar pentru mine nu a fost o problemă.

Prin comparaţie cu plaja foarte frumoasă de la Burj al Arab, plaja hotelului din Ghantoot pare o glumă proastă, dar mie mi-a convenit şi aşa, deoarece era foarte liniştită, foarte liberă, beneficiam gratuit de duşuri, toalete, vestiare, şezlonguri, umbrele, prosoape de plajă şi, în plus, era foarte aproape de hotel.

Un panou aflat la intrarea pe plajă ne informa asupra regulilor care trebuiau respectate, printre care: programul plajei de la ora nouă dimineaţa până la apusul soarelui, faptul că înotul se face pe propria răspundere neexistând salvamar, recomandarea de a nu înota de unul singur, ci împreună cu un prieten, faptul că permanent trebuie supravegheaţi copiii, interzicerea posesiei şi a consumului de alcool, evitarea expunerii directe la soare şi folosirea cremelor cu factor de protecţie şi alegerea zonelor umbrite etc.

La sfârşit de noiembrie apa mării era plăcută pentru baie. Nu era foarte caldă, dar se putea sta/înota lejer de la jumătate de oră în sus fără probleme. Din acest punct de vedere, a fost exact ceea ce mi-am dorit – să mă întorc din acest sejur relaxată şi bronzată :)).

Pentru cei care se plictiseau pe plajă, existau mai multe variante de distracţie la Sea Adventure Water Sports: jetski – 300 AED/30 minute sau 500 AED/o oră, flyboard – 300 AED/30 minute, banana – 80 AED/persoană, donut ride – 120 AED/persoană, boat ride – 50 AED/persoană pentru minim 4 persoane, caiac simplu – 50 AED/oră şi dublu – 100 AED/oră.

Piscina

Există o piscină exterioară pentru adulţi, frumoasă, cu apă curată, puţin solicitată şi una pentru copii. Mi-a plăcut faptul că piscina pentru copii, micuţă şi cu apă puţin adâncă era acoperită de o copertină pentru a-i proteja de razele soarelui pe micuţii care se bălăceau în ea. Nu am intrat în piscină, dar cei care au încercat şi piscina şi marea au declarat că apa mării era mai caldă decât cea din piscină.

La intrarea la piscină se află chioşcul de prosoape de plajă. Primeam gratuit câte prosoape doream doar comunicând numărul camerei şi le predam la plecare.

Şi şezlongurile de la piscină sunt gratuite.

Există şi un bar la piscină, dar nu ne-a interesat să bem doar apă sau suc.

Mi s-a părut interesant faptul că piscina, plaja, sala de fitness şi centrul spa puteau fi accesate şi de către persoane care nu erau cazate în hotel, însă contra cost, plătind intrarea în fiecare zi sau cu abonamente lunare, trimestriale, anuale, dar pe plajă sigur nu am văzut și persoane din exterior.

Centrul spa şi gym

Sala de fitness, destul de dotată, şi centrul spa, curat, relaxant, se află în apropierea piscinei şi a plajei. Nu m-a tentat. În ultima zi, după predarea camerei, ne-am relaxat la plajă şi apoi am folosit duşurile şi vestiarele pentru a ne spăla şi schimba pentru drum. Saunele şi jacuzzi erau gratuite. Mai era şi o masă de ping pong pe acolo, dar nu m-a interesat.

Oaspeţii hotelului pot folosi gratuit şi terenurile de fotbal şi de tenis.

Internet

Există internet wireless în hotel, în spaţiile comune, dar şi în camere. Gratuit, cu username şi parolă primite la momentul cazării. A funcţionat excelent pe toată perioada sejurului. Aşa am putut vorbi gratis în România ori de câte ori doream.

Pe plajă semnalul era slab spre inexistent, dar la piscină încă mergea foarte bine.

Transport gratuit spre Dubai şi Abu Dhabi

Informaţia că hotelul oferă transport gratuit spre cele două mari oraşe a cântărit greu în alegerea hotelului. Ştiam că ne aflăm în pustietate, dar pe plajă, însă aveam posibilitatea de a ajunge cu uşurinţă şi fără costuri suplimentare acolo unde doream să vizităm. Singura condiţie era aceea de a ne înscrie pe o listă la recepţie cu o zi înainte.

O zi pe săptămână, duminica, hotelul oferă shuttle spre Abu Dhabi. Plecarea de la hotel se face la ora 09.00, iar plecarea spre hotel, la ora 16.00. Shuttle-ul de Abu Dhabi ne-a lăsat (şi ne-a recuperat) în faţă la Yas Mall, situat pe insula Yas în apropiere de Ferrari World sau de SeaWorld Abu Dhabi. De aici ne-am deplasat cu un taxi la Marea Moschee din Abu Dhabi sau Moscheea Şeicului Zayed, cea mai mare moschee din Emirate şi a opta cea mai mare din lume, pe care doream neapărat să o vizităm şi apoi, tot cu un taxi, la Palatul Emiratelor, de unde ne-am întors tot cu taxiul la Yas Mall pentru a mânca, a bântui puţin prin magazine şi a nu rata microbuzul cu care ne-am întors la hotel.

În restul zilelor săptămânii, după acelaşi program, cursele erau doar spre Dubai, cu oprire la IBN Battuta Mall sau la Mall of the Emirates, după dorinţă.

Am profitat din plin de această facilitate care ne-a economisit mulţi bani, practic într-o singură seară întorcându-ne din Dubai cu taxiul, după ce am admirat pe înserat spectacolul fântânilor „dansatoare” de lângă Dubai Mall pentru a-mi mai trece regretul că le-am ratat pe cele de la Barcelona.

În ultima zi de sejur am avut şi o surpriză neplăcută când ne-au fost furate câteva chestii din sertarul de la noptieră: un acumulator de mare capacitate pentru camera video, două încărcătoare de telefon, nişte cabluri de transfer. Bagajele erau deja făcute şi închise, lucrurile din seif se aflau asupra noastră, mai lăsasem te miri ce în caz că ni se descarcă telefoanele până la plecare şi să le putem folosi. Vina ne aparţine pentru că nu am fost suficient de precauţi, dar nici nu mă aşteptam la aşa ceva într-o asemenea ţară. Acesta este primul (şi, sper eu, singurul) hotel în care am fost furaţi.

Dacă recomand acest hotel? Grea întrebare. Raportul calitate preţ a fost unul bunicel. Plajă şi baie am făcut la sfârşit de noiembrie aşa cum mi-am dorit. Zborul până în Dubai este unul suportabil ca durată. Marele minus din punctul meu de vedere l-a constituit mâncarea. Dar un aspect pozitiv ar fi acela că am reuşit performanţa de a mă întoarce acasă cu exact acelaşi număr de kilograme, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat altundeva decât aici :D.

Poziţionarea hotelului este dezavantajoasă pentru cei care au ca obiectiv principal vizitarea Dubai-ului. Cu tot transportul gratuit oferit de hotel, se pierde timp preţios. Ajungi înapoi la hotel pe la 16.30, mergi la plajă, înoţi să-ţi relaxezi picioarele obosite după o zi de colindat, stai până apune soarele, faci duş şi mergi la cină. După cină nu prea mai ai ce face. Noi mai stăteam în lobby cu grupul de români, făceam planuri pentru zilele următoare, dar în final tot devreme ajungeam în cameră.

În alte destinaţii nu apucam să mă plictisesc şi nici să mă culc mai devreme de miezul nopţii. Aici m-am relaxat doar :)), că distracţia a fost inexistentă.

---

VIZUALIZĂRI: 1563 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI