Vilnius - turism religios prin excelenta!

TIPĂREȘTE

Vilnius este un oras nu foarte mare, situat la putini kilometri distanta de centrul geografic al Europei. Este o imbinare intre vechi si modern, un amestec fascinant de mosteniri pagane (se spune ca Lituania a fost ultimul taram european crestinat) si traditii crestine, de palate si zgarie-nori, si de diverse limbi ca in turnul Babel.

Inima orasului se afla in Piata Catedralei, cu muntele Gediminas pe fundal. Centrul istoric poate fi vazut intr-o plimbare de cateva ore, pe care eu am avut sansa s-o fac intr-o dupa amiaza racoroasa de iunie. Este un oras frumos desi, intr-un clasament personal, nu ar ocupa unul din primele locuri. Dar asta tine de gusturi, mie imi plac locurile care emana caldura (nu la propriu, evident) si Vilnius-ul nu l-as incadra aici.

Incerc, totusi, sa fiu obiectiva.

Am plecat de la hotelul aflat ceva mai departe de centru (din nou un Best Western), insa, dupa ce am traversat raul Neris pe unul dintre numeroasele poduri, am ajuns repede, cu ajutorul unei harti, pe o artera principala (Gedimino Prospektas), strada pe care se afla multe magazine elegante, si care ne-a dus, in scurt timp, la Catedrala Sf. Stanislau si Sf. Vladislav. Cladirea alba cu coloane mari imi amintea mai degraba de edificiile grecesti sau romane decat de o catedrala traditionala. Turnul clopotului nu face parte din cladirea principala a acesteia, aflandu-se la cativa metri distanta.

Pe aceeasi strada pe care am mers sunt si Parlamentul si sediul Postei. Chiar daca parca nu mai are acelasi farmec pe masura ce te apropii de Biblioteca Nationala si de rau, merita strabatuta. Noi la dus am mers pe o parte din ea pana in Piata Catedralei, iar la intors am iesit din nou la ea, insa spre rau.

De la catedrala se poate ajunge in putine minute la marea majoritate a principalelor obiective din oras. Universitatea se afla la doi pasi. Este un ansamblu de cladiri cu mai multe curti, totul de culoare alba si arhitectura baroca, intre care se evidentiaza biserica. Exista posibilitatea de a face o vizita cu ghid, cred ca de doua ori pe zi. Noi am admirat-o… in trecere.

Foarte aproape de Gedimino Prospektas, pe o strada paralela, se afla Muzeul Genocidului, numit si al KGB-ului, datorita ubicarii in vechiul sediu al acestei organizatii. Nu am intrat, insa ni s-a spus ca este impresionant - si macabru in acelasi timp - sa vezi salile unde se torturau si executau dizidentii.

Tot aproape de Catedrala se afla si Pilies Gatve (undeva in dreapta spate), strada care traverseaza tot centrul istoric al capitalei, si pe unde am si continuat vizita noastra. Din pacate, de aceasta data nu am fost singura si nu mi-am putut planifica mica excursie asa cum mi-as fi dorit, insa tot am vazut mare parte din ce se putea vedea. Totul in trecere, fara nicio vizita inclusa.

Vilnius este orasul turismului religios prin excelenta. “Convietuiesc” in el o multime de stiluri arhitectonice si multe, foarte multe biserici si temple de cult, in mare majoritate catolice, dar nu numai. Probabil si acest lucru ii confera un aspect mai “sobru”, mai… rece (nu cred ca sunt cuvintele potrivite, dar ma rog…)

Am continuat, deci, pe strada Pilies care, asa cum am spus, traverseaza de la nord la sud, intreg centrul istoric al capitalei, desi isi schimba numele cand se apropie de Piata Primariei. Este o strada pietruita si foarte pitoreasca, cu multe terase si magazine de suveniruri (si nu numai), unde multe cladiri au flori colorate la ferestre, si unde am vazut si o multime din bisericile de care vorbeam mai sus. Aceasta “axa” a orasului se termina in singura “poarta” a vechiului zid (care nu stiu sigur, insa presupun ca inconjura buna parte a orasului in trecut), Poarta Aurorei sau a Rasaritului, unde se conserva imaginea Fecioarei careia i se atribuie puteri miraculoase. Acolo a fost si punctul nostru terminus, intorcandu-ne ulterior pe alte stradute.

Foarte frumoase bisericile intalnite. Ne-am multumit cu a le admira pe dinafara, intr-o plimbare care ne-a lasat un gust placut. Informatii precise si valoroase veti gasi din belsug in “literatura” de turism a Lituaniei. Cu scuzele de rigoare, eu nu sunt in stare sa mai identific tot ce am vazut “in mers”.

Pe langa monumentele istorice si templele religioase care se respira in atmosfera fascinanta a orasului, acesta palpita si de viata contemporana, lucru care se vedea in multimea de restaurante, baruri, terase si magazine, si in forfota de pe strazile (centrale ale) orasului.

Daca am fi avut mai mult timp la dispozitie, mi-ar fi placut sa urc la castel, de unde, cu siguranta, ochii nostri s-ar fi bucurat de privelisti minunate, si sa vizitez si “Republica Uzupio”, un cartier boem al capitalei in care artisti de toate categoriile isi manifesta arta in fel si chip. Ni s-a spus ca cel mai curios e faptul ca locuitorii acestui cartier se considera o tara independenta de Lituania si au elaborat chiar si o Constitutie proprie, cu propriul presedinte, catel, purcel, etc :) Ar fi interesant de vazut aceste legi originale, inscriptionate pe pancarte aurii, in care se reclama, in diverse limbi, dreptul de a trai in pace, libertate, dragoste… Flower-power total!! :) Poate data viitoare.

Ne-am intors la hotel pe alte stradute, mai putin importante si cunoscute din punct de vedere turistic (exceptand Gedimino), trecand astfel si prin apropierea unor turnuri care se vad in departare din aproape orice colt al orasului. Probabil “cartierul” financiar al orasului.

Amurgise, si, pe drumul de intoarcere, ne-am plimbat putin si pe celalalt mal al raului inainte de a merge la cina, care a fost compusa, ca si in seara anterioara, din una din supele traditionale (de sfecla si legume) si peste, la restaurantul hotelului. Si unul dintre primele meciuri ale CM de anul trecut!!! In restaurant intrau in continuu lituanieni si lituanience inaaaaaalti si bloooonzi/blondeeeeee, iar colegul meu, mediteranean get beget, mi-a explicat (pe ton serios): In tarile nordice oamenii sunt mai inalti decat media mondiala pentru ca, datorita climei mai aspre, tind sa… caute soarele!!! Si de-aia “se intind” spre cer!! Nu-i asa ca-i prima data cand auziti chestia asta? :)

Vizita capitalei lituaniene, impreuna cu cea din micutul orasel de provincie Kedainiai (despre care poate o sa va povestesc altadata), mi-au format o imagine frumoasa despre (se spune) cea mai dezvoltata dintre Tarile Baltice.

---

VIZUALIZĂRI: 3138 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI