De la preistorie… la cucerirea noii lumi: Casa-muzeu Cristofor Columb din Valladolid

TIPĂREȘTE

A venit toamna si iesirile in natura se raresc. Asa incat incepem “ciclul”: cel putin o activitate culturala pe luna. In weekendul respectiv trebuia sa rezervam mare parte din timp pentru invatat, ca incepeau lucrarile de control;), asa incat am ales sa vizitam Casa-Muzeu Cristofor Columb din – cum sa nu? – draga noastra Pucela. Am sunat in jur de ora 10h ca sa intreb daca au si vizite cu ghid (asa retinusem eu odata), si mi-au zis ca nu. Nu au pagina web (cel putin eu nu l-am gasit), insa pe paginile Primariei, etc., puteti gasi programul fiecarui muzeu din oras. Povestea descoperitorului Americii va asteapta dimineata intre 10h si 14h si dupa amiaza intre 17h si 20:30h, pe strada care-i poarta si ea numele, in apropierea Facultatii de Medicina. Lunea este inchis, iar miercurea intrarea este mai ieftina. Oricum, nu am platit decat 2€/adult si 1€/copil. Din pacate nu am putut face decat cateva poze pe exterior, asa ca sper sa fiu suficient de sugestiva pentru a va crea imagini mentale prin intermediul cuvintelor... Sarcina deloc usoara, insa... pe cai!!

La intrare ni s-a dat o harta a muzeului, domnul fiind amabil si dandu-ne si cateva explicatii sumare. La sfarsit ne-a intrebat de unde venim. Imi place acest lucru. In toata Spania (sau ma rog, in zonele in care am fost eu), peste tot te intreaba de unde vii: tara, judet... Chiar si la marile magazine tip Leroy Merlin, etc. Asa isi tin oamenii o evidenta. Si, evident, asa au statistici bune mai ales in domeniul turismului. I-am zis numele satului unde locuim, dar... am adaugat nationalitatea. Spre deosebire de cativa veri de-ai mei, care, atunci cand ies in oras la agatat, spun ca sunt greci (zic ei ca altfel nu i-ar baga nimeni in seama!!!), eu am reactia contrarie. Adica de ce sa nu spun de unde sunt? Si mai ales cand e vorba de lucruri pozitive. Cu educatie si respect, se va schimba si mentalitatea si imaginea celor de aici despre noi, romanii. Sa trecem mai departe.

Am avut ocazia sa-mi improspatez cunostintele dobandite acum ani de zile, la cursul de Cultura si Civilizatie din facultate, despre acest simbol al Spaniei. Pentru ca, asa cum citeam acum ceva timp intr-un review despre Paris, si unde se vorbea de Brancusi ca “un artist venit in Franta... ” (fara sa se specifice originea lui), asa se intampla si cu Cristofor Columb. Se presupune ca s-a nascut in Genova, prin anul 1451 (nici anul nu este sigur), insa cu exactitate nu se poate face aceasta afirmatie. Atat el, cat si fratele sau fiul sau Hernando, s-au incapatanat sau au avut ei motivele lor, in a ascunde/sa ascunda locul de bastina. Fraze precum “... quiso que su patria y origen fueran menos seguras y conocidas” (“a vrut ca patria si originea lui sa fie mai putin sigure si cunoscute”), “... fue su voluntad que sus padres fuesen menos conocidos... ” (“era dorinta lui ca parintii sa-i fie mai putin cunoscuti…”) au ramas in istorie pentru totdeauna. Misterioasa origine a lui Columb a dat nastere, de-a lungul timpului, a numeroase speculatii.

-Cand, in 1493, ambasadorii Francisco Marchesi si Juan Antonio Grimaldo s-au dus la Genova cu vestea marii descoperiri, nimeni nu-l cunoaste acolo, nu se dau petreceri in cinstea lui, nu exista nici parinti, verisori, unchi sau nepoti care sa sarbatoreasca asa eveniment. Cu toate astea, in ziua de azi nu mai putin de 21 de orase/orasele italiene reclama onoarea de a fi “leaganul” lui Columb.

-Cronicarul portughez D’Almeida zicea despre Columb ca intra si iesea din porturile portugheze si galiciene cand si cum voia, deci concluzia ar fi ca este originar de acolo.

-Filozofi si istorici precum Raynal sau Von Ottoe sustineau ca este lusitan, ca si Malte Brun si multi altii. Fi-miu (nu-s de unde) intra in aceasta categorie, insa a iesit din muzeu cu convingerea ca e mai spaniol decat multi spanioli;) Uite-asa sunt ibericii de mici mandri de reusitele conationalilor. Eu am invatat mult (si inca invat) de la ei in acest sens.

-Iar alte ilustre personaje ale vremii, intre care si Papa Alexandru VI in scrisoarea catre Regii Catolici, il numeau “dilecto hijo de España” (“fiu predilect al Spaniei”).

Si iata povestea lui Cristofor Columb transpusa in ordine cronologica si in muzeu. Acesta are 4 etaje, incluzand parterul, unde imediat, la intrare, ne intampina un filmulet cu un personaj care se doreste a fi chiar amiralul, si o voce grava (cei mici se aciuisera repede pe langa mine) care ne propune sa descoperim personalitatea, viata si marile descoperiri ale maestrului marilor si oceanelor. Ce ne-a atras atentia imediat a fost sunetul valurilor (cu cate un pescarus aferent) care ne-a insotit in tot muzeul. Oricum, tehnologia este la ea acasa aici, si totul este foarte bine structurat si organizat asa incat nimeni sa nu se poata plictisi. Ba mai mult, e facut sa atraga atentia si atmosfera vremii sa te invaluie placut.

In prima sala dam de descrierea epocii respective, care include caderea Constantinopolului. Peste tot sunt informatii despre cum si intre cine se facea comertul vremii, iar la iesire din sala gasim o harta interactiva, care-i atrage imediat pe cei mici, cu presupusa calatorie a lui Columb din Genova spre Spania. Se pare ca acesta si-a inceput “cariera” sau activitatea ca artizan sau comerciant destul de modest, si ca a luat contact cu marea prin intermediul navigatiei cu scopuri mercantile.

Dupa aceasta prima situare in... atmosfera, trecem in sala urmatoare, dedicata naufragiului. Se continua supozitia, si astfel aflam cum a ajuns amiralul in Portugalia (naufragiu in timpul calatoriei din locul de bastina spre vestica Spanie, datorita unu atac al corsarilor francezi in apropierea capului San Vicente). Intre 1476 si 1485, Columb s-a aflat pe teritoriu lusitan, stabilindu-se in Lisabona ca agent comercial al casei/marcii Centurione, pentru care a facut calatorii in Madeira, Guinea, Anglia si Islanda. Dupa care a inceput sa confectioneze harti si sa se formeze in mod autodidact: a invatat limbile clasice pentru a avea acces la toate tratatele vechi de geografie (asa a “preluat” ideea lui Aristotel ca Pamantul este sferic) si a inceput sa intre in contact cu marii geografi ai epocii, precum florentinul Toscanelli. Aici si acum a inceput sa i se contureze ideea ca poate ajunge in Asia navigand catre vest.

Imediat la intrarea in aceasta sala, calcam pe desenul unei busole. Atmosfera ne introduce in lumea navigatiei, sau mai bine zis – asa cum era numita in acele vremuri – in arta/stiinta acesteia.

“Cambiar la visión del Atlántico como límite por la de una puerta abierta a mundos nuevos sólo fue posible una vez que la navegación pasó de ser un arte a una ciencia, dotado de instrumentos y técnicas complejas, capaces de interpretar los secretos de las estrellas y de un mar hasta ahora desconocido. Buena parte de esta labor perteneció a portugueses y castellanos, capaces de adaptar a las nuevas necesidades que suponía surcar el Atlántico, todo un acervo de ancestrales tradiciones marineras” // “Schimbarea viziunii Atlanticului ca o usa deschisa spre noi lumi a fost posibila doar atunci cand navegatia s-a transformat din arta in stiinta, dotata cu instrumente si tehnici complexe, capabile sa interpreteze secretelor stelelor si ale unei mari pana acum necunoscute. Mare parte din aceasta realizare a apartinut portughezilor si castilienilor, capabili sa adapteze noilor tehnologii de care avea nevoie navegatia pe Atlantic, un intreg arsenal de traditii ancestrale marine”.

Pe peretele din dreapta putem admira “Políptico de San Vicente” al lui Nuno Gonçalvez si, in continuare, mostre de aur, nuca macinata, zahar (ce ne aduc aminte de importanta comertului de la vremea respectiva cu Extremul Orient) … Incepem sa vedem mici ecrane cu senzori (desenul unei maini unde cei mici erau incantati sa-si aseze mana pentru a da drumul la filmulet). Primul ne povesteste, pe scurt, despre “las claves de la expansión portuguesa” (“cheile expansiunii portugheze”). Pe stanga, intr-o vitrina, sunt expuse mici machete de tipuri de vapoare: “oneraria”, “coca”, “nao”, “carabela”. Nu-mi cereti denumirile in romana, nici macar in spaniola nu as sti sa va explic diferentele, pentru ca nu este nu subiect care sa ma intereseze in mod deosebit si nu am zabovit mult asupra amanuntelor si diferentelor (de altfel, explicate) dintre ele. In fine, in aceasta sala sunt explicate si parte din secretele cartografiei si a tehnicilor de navigatie. Ma rog, nu stiu cat de mult se poate explica intr-o sala de muzeu, insa pentru o initiere merge. Spre iesirea din sala, pe dreapta, dam de o scoica mare (reala nu, evident) unde un mic afis ne spune sa lipim urechea. O voce placuta se aude dinauntru (un difuzor) si povestea despre Columb continua. Mi-au placut aceste “interactiuni” cu vizitatorii muzeului. De-aceea va ziceam la inceput ca locul este gandit de asa natura incat sa atraga publicul de toate varstele.

Asadar, ca sa parcurgem muzeul si viata amiralului in acelasi timp, trebuie mentionat ca acesta si-a conceput proiectul unei noi rute navale spre Asia, dar mergand spre vest, aici, in Portugalia. Interesul economic era de necontestat, pentru ca importul de mirodenii si produse de lux se realiza pe pamant, trecand prin Orientul Mediu, si fiind astfel, controlat de arabi. Portughezii incercasera in repetate randuri sa deschida o ruta maritima spre India ocolind coasta africana (proiect culminat de Vasco da Gama in 1498). Cristofor Columb i-a oferit, deci, proiectul regelui Juan II al Portugaliei, iar acesta l-a supus unui examen in cadrul unui comitet de experti. Interesant este faptul ca aprobarea a fost obtinuta, insa regele lusitan a pus o conditie: amiralul nu trebuia sa plece din Insulele Canare pentru ca, in caz de succes al calatoriei, Coroana Castiliei putea sa reclame pamantul cucerit (in virtutea Tratatului din Alcaçobas). Lui Columb i s-a parut riscant sa plece din Madeira, pentru ca avea calculele facute cu plecarea din Canare, asa ca si-a incercat norocul cu ducele de Medina Sidonia si cu Regii Catolici, care initial au respins proiectul, considerandu-l inviabil.

Despre cucerirea insulelor Canare si Tratatul Alaçobas din Toledo aflam spre sfarsitul parterului. Urcam pe o rampa la etajul unu si aici este redata aprobarea de catre regina Isabel (despre care tocmai vad un serial la TV si se spune ca si-a amanetat bijuteriile ca sa-l finanteze pe marele descoperitor), dupa cucerirea Granadei care punea punct final Reconquistei (Recuceririi) Crestine a peninsulei, in anul de gratie si cheie in istoria Spaniei – 1492. Se poate vedea stema Castiliei (sculptata in lemn). Isabel i-a acordat lui Columb o serie de privilegii si a finantat o flota cu 3 caravele, numite: Pinta, Niña si Santa María, cu care amiralul a plecat din Palos (provincia Huelva) pe 3 august 1492. Sper sa ajung sa revad intr-o buna zi aceste caravele aflate in Galicia.

Aici am vazut de doua ori un filmulet in 3D care a facut deliciul celor mici si nu numai, ca si eu stateam cu nasul lipit de gemulet. Cristofor Columb, in camaruta lui din vapor, vorbeste singur si incearca sa-i convinga pe colegii de expeditie (alesi in marea majoritate din randul detinutilor din sudul Spaniei, pentru ca nimeni nu voia sa-l insoteasca in asa o aventura) sa mai aiba putina rabdare (acestia voiau sa se intoarca din drum), pentru ca in curand vor ajunge la destinatie. Istoria ne demonstreaza ca a avut putere de convingere, pentru ca pe 12 octombrie 1492, flota a cucerit insula Guanahaní (San Salvador, in Bahamas); in aceeasi calatorie a “descoperit” si Cuba si La Española (Santo Domingo), si inclusiv a construit acolo, cu resturile navei Santa María (care naufragiase), prima “fortareata” spaniola, numita – sugestiv - Navidad. Convins fiind ca ajunsese pe taramuri asiatice, Columb s-a intors in Spania cu cele doua nave restante in 1493.

Vedem, la acest etaj, resturi ale unui vapor (Santa María, din cauza naufragiului) si calatoriile lui Columb “se desfasoara” si pe urmatorul nivel. Pentru ca marele descoperitor a mai realizat inca trei calatorii pentru a continua explorarea acelor meleaguri. In cea de-a doua a ajuns in Jamaica si Puerto Rico si a fondat orasul La Isabela. A fost nevoit, insa, sa se intoarca in Spania pentru a infrunta acuzatiile ocazionate de felul in care guverna La Española. In cea de-a treia calatorie (1498-1500) a descoperit Trinidad si a ajuns pana in golful Orinoco. Insa colonii din La Española l-au fortat sa demita din functia de guvernator a insulei si mai mult de atat, l-au trimis prizionier inapoi in Spania. A fost judecat si i s-au inapoiat toate privilegiile, moment in care a intreprins cea de-a patra calatorie, insa i se interzisese sa se apropie de La Española. De data asta a strabatut coasta centro-americana: Honduras, Nicaragua, Costa Rica si Panama. S-a intors in Spania si si-a petrecut restul vietii incercand sa obtina favoruri regale pentru el insusi si pentru urmasii sai, pentru ca regele Fernando incerca sa-i reduca din privilegii, asa de mari erau proportiile pe care le luasera descoperirile lui... Vecinilor deja nu le convenea ca “Indiile” sa aiba un singur “stapan”. Columb descoperise America din intamplare, drept consecinta a intuitiei si a vointei lui. Desi a esuat in ideea originala de a deschide o noua ruta comerciala intre Europa si Asia, a deschis lumii ceva si mai important: o “Noua Lume” (“Nuevo Mundo”), explorata in anii urmatori de catre navigatori, misioneri si soldati din Spania si Portugalia. A incorporat civilizatiei occidentale un imperiu vast, care a adus mari modificari politice si economice Batranului Continent. Desi vikingii ajunsesera in America cu cinci sute de ani inaintea lui Columb (expeditia lui Leif Ericson), acestia nu au lasat urme permanente si nici nu s-au “laudat” cu descoperirea lor, asa incat genovezul sprijinit de Curtea Spaniola a ramas in istorie drept descoperitorul noului continent.

La ultimul etaj gasim o expozitie de sculpturi din cultura incasa si colombina, iar ultima camera este rezervata ultimilor ani din viata marelui descoperitor. Vedem chiar si un filmulet (tot in 3D) cu Columb pe patul de moarte. Aici este pastrat si testamentul original, pentru ca Cristofor a murit in imediata vecinatate a Muzeului, intr-o casa unde placuta comemorativa de la intrare aminteste acest lucru (a trecut in nefiinta in 1506, iar ramasitele se afla in Sevilla).

Daca ajungeti in Valladolid, nu ocoliti Casa-Muzeu Cristofor Columb. Veti avea parte de o lectie de istorie “in direct”, cu montaje foarte bine realizate si atragatoare.

---

VIZUALIZĂRI: 2577 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI