La Gomera: Parcul naţional Garajonay, ţinutul încremenit în timp

TIPĂREȘTE

In acea zi, la ora 8, ne-am urcat în autocarul care ne ducea în portul Los Cristianos la o distanţă de mai puţin de 10 km parcurşi printre hotelurile care se ţineau lanţ pe coastă.

Puerto Los Cistianos este un port turistic plin de ambarcaţiuni colorate. În port opereză două firme mari de shipping: Naviera Armas şi Fred Olsen Express. Cea mai mare, cu patru curse pe zi spre La Gomera dar şi alte insule canare este Fred Olsen Express pe care ne-am îmbarcat. Fred Olsen este acel armator norvegian de care am pomenit în reviewul precedent şi care l-a sponsorizat pe Thor Heyerdahl în organizarea muzeului etnografic din jurul piramidelor Guimar.

Ne-am îmbarcat într-un ferry boat elegant cu capacitate de transport de 1200 pasageri. Traversarea a durat 50 de minute, în care aşezată confortabil la fereastră am fotografiat malul insulei Tenerife şi al La Gomera, o insulă vulcanică mai puţin cunoscută.

Excursia a constat din transfer din Tenerife în insula La Gomera, transport cu autocar, vizita capitalei insulei San Sebastiano, prânz, demonstraţie de el silbo (limbaj fluierat) şi străbaterea parcului Garajonay. Am ales ghid de limba franceză care prezenta obiectivele in extenso în spaniolă şi franceză şi ca rezumat în engleză şi germană. Ghida a fost cam căscată la coborârea de pe ferry neindicând pe unde s-o luăm aşa că unii au ieşit pe la maşini, alţii pe la scara de avarie, în fine în 10 minute ne-am strâns la autocar. Totul ar fi costat 33.5 eu/ persoană dacă luam bilete din port dar noi, cumpărând de la aceeaşi agenţie patru excursii am obţinut excursia la 27 eu.

Este o insulă micuţă, de formă rotundă cu relief vulcanic şi puţin teren plan la marginea ei. Ca şi celelalte insule Canare, s-a format în urmă cu 20 mil. ani în urma unor erupţii vulcanice. Spre deosebire de celelalte nu a mai înregistrat cutremure în ultimii 2 mil ani aşa că relieful s-a modelat prin eroziune formând multe ravene. Ocupă o suprafaţă de 370 kmp faţă de 2000 kmp Tenerife, fiind penultima ca mărime din cele şapte insule Canare.

Insulele Canare formează o comunitate cu două co-capitale Santa Cruz de Tenerife şi La Palmas din Gran Canaria. Fiecare insulă are câte un guvern numit cabildo insular. La Gomera se află la o depărtare de 1000 km de Spania şi numai 200 km de Maroc

Şi aici sunt mai multe microclimate: nordul, străbătut de alizee este mai răcoros şi umed în timp ce sudul este călduros. Temperatura medie anuală în insulă este de 20 grade cu diferenţe doar de câteva grade între vară şi iarnă. Datorită peisajelor excepţionale şi conservării din timpuri imemorabile a faunei şi florei a fost declarată în 2012 rezervaţie a biosferei iar o treime din insulă în care este cuprins parcul naţional Garajonay este spaţiu natural protejat de UNESCO. Populaţia stabilă este puţin peste 20000 locuitori, concentraţi în câteva orăşele din care în capitală 9000

Puţină istorie

Primii locuitori de origine berberă au venit din nordul Marocului cu 2500 ani î. Hr şi se numeau guanche (guanşi). Aveau o economie rudimentară bazată pe pescuit şi agricultură. După ce un timp au convieţuit paşnic cu colonizatorii spanioli, la începutul sec. XV guanşii s-au radicalizat asasinându-l pe guvernatorul Hernan Paraza. Represiunea a fost puternică, populaţia guanşă fiind practic exterminată. În septembrie 1492 Cristofor Columb a făcut o oprire în La Gomera pentru aprovizionare cu apă înainte de descoperirea Lumii Noi în prima sa expediţie.

Romeo şi Julieta în Gomera?

Gara era o frumoasă fată din Gomera. Tatăl său o promisese unui tânăr bogat din insulă. Numai că fata văzu venind din Tenerife pe mare, o plută făcută din piele de capră condusă de un tânăr neasemuit de frumos. Tinerii s-au plăcut şi s-au hotărât să se căsătorească. Tatăl Garei i-a interzis fetei să se mai vadă cu Jonay, tânărul din Tenerife. Cei doi au fugit în munţi dar locuitorii celor două insule nu au fost de acord, aveau interese politice în privinţa căsătoriilor şi i-au urmărit cu scopul de a-i separa. Neavând scăpare au urcat pe cel mai înalt munte, au ascuţit la capete un băţ de esenţă tare, s-au sărutat pentru ultima oară şi cu piepturile desfăcute şi-au străpuns inimile cu suliţa cu două capete De atunci muntele cel mai înalt din La Gomera de 1497m poartă numele de Garajonay în amintirea clor doi iubiţi.

Din portul San Sebastiano am parcurs o vale relativ de joasă altitudine înconjurată de munţi, Vale de Hermigua pe TF711, am oprit în locuri lla belvedere, am servit masa într-un restaurant în localitatea Las Rosas, am depăşit orăşelul Valehermoso şi am intrat în parcul naţional Garajonay. Întoarcerea s-a făcut pe o altă şosea TF713. Ca şi în Tenerife şoselele sint impecabile. Am oprit pentru fotografii la Mirador de Agando, am luat o cafea în Mirador de Abrante, am admirat domurile vulcanice Los Roques, Valle Gran Ray- nu are rost să mai înşir nume, uitaţi-vă la poze şi admiraţi peisajele excepţionale.

Parcul naţional Garajonay

Parcul naţional ocupă o suprafaţă de 4000 ha respectiv peste 10% din suprafaţa insulei. El adăposteşte o pădure luxuriantă de dafin Lauri Silva care a supravieţuit din era terţiară. Aceasta s-a perpetuat şi dezvoltat graţie gradului ridicat de umiditate, a ceţii quasi-persistente şi a temperaturii constante pe toată durata anului. Pădurea Lauri Silva a fost înscrisă în 1986 în Patrimoniul Mondial graţie excelentei stări de conservare. În această pădure au fost identificate peste 2000 specii vegetale şi 1000 de animale, foarte multe nevertebrate, deasemeni provenind din alte ere.

Pădurea este străbătută de 18 drumuri balizate, cu diverse grade de dificultate, cele mai străbătute fiind Laguna Grande, Fortaleza de Cherelepi, Baranquilos dar acestea necesită o cazare în apropierea parcului, de ex. în micuţa localitate Vallehermosa şi câteva zile de drumeţie. Centrul de studii ş ivizitare Juego de Bolas deţine un birou turistic de informaţii şi o grădină botanică în care sunt expuse speciile de arbori şi floră reprezentative pentru insulă.

Autocarul a oprit la restaurantul La Rosas aflat în localitatea cu acelaş nume într-o amplasare foarte pitorească în apropierea orăşelului Agulo. Eram aşteptaţi cu mesele şi carafele de vin pregătite. Am servit o supă cremă de legume şi ca fel doi am avut de ales între peşte şi pui cu garnitură de cartofi copţi în coajă. Pe masă erau două boluri cu sosuri, ambele iuţi, din care am putut servi doar un vâr de linguriţă: roşu-mojo picon- şi verde- mojo verde. Vinul era aspru dar parfumat. Ca desert ni s-a servit o prăjitură locală îndulcită cu miere de palmier de Canare.

El silbo

La finalul mesei ni s-a prezentat o demonstraţie de limbaj fluierat numit El Silbo. Este o tradiţie de comunicare non-verbală care datează din epoca prehispanică, din timpul guanchilor. Prin fluierături cu o anume semnificaţie oamenii ţinuturilor muntoase puteau comunica la mari distanţe. Limba fluerată are şase sunete două dintre ele fiind vocale şi patru consoane. Se pot exprima 4000 de cuvinte. Ni s-a făcut o demonstraţie. Un turist a cerut apă în limba engleză, un altul vin în franceză, chelneriţa şi-a modelat fluierătura şi de la bucătărie a venit ce s-a cerut. Guvernul din Canare a legiferat predarea lui El Silbo în şcoli pentru a nu fi pierdută tradiţia. În 2009 UNESCO a înscris El Silbo din Gomera în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanităţii.

La finalul acestei zile de excepţie, mai aveam o oră până la plecarea feribtului. Parte din grup a făcut o incursiune rapidă în San Sebastiano, noi ne-am dat seama că nu vom putea ţine ritmul şi am rămas în port la o cafenea, privind pe geam ambarcaţiunile mici care veneau şi plecau

---

VIZUALIZĂRI: 2193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI