Hotel Galatea. Spa pentru nemurire.

TIPĂREȘTE

Hooo, aveti rabdare, asta cu spa-ul e “cireasa de pe tort”. Adica ori cititi despre hotel intai, ori sariti direct la final sa vedeti care e treaba cu nemurirea… sufletului;). Ca doar de-aia exista liberul arbitru.

Ideea initiala a fost sa inchiriem un apartament. Deja trimisesem cateva mailuri, fiecare unde vazuse cu ochii. Ma rog, zona o stabilisem. Centrul litoralului provinciei Lugo. Eu ma uitam spre Viveiro, o localitate mai rasarita din centrul Galiciei de nord. Pana la urma stam noi si ne gandim ca ce rost are un apartament, cand o sa plecam la colindat de dimineata pana seara, deci n-o sa apucam sa ne facem de mancare, ca asta e ideea cand inchiriezi un apartament. Si uite asa am ajuns la Hotel Galatea, in Burela. Doua stele, dar cum stelele de aici sunt destul de ok, fiind vorba si de o statiune mica, nu m-am ingrijorat. Prima vizita pe site-ul locatiei m-a linistit. Afacere de familie, hotel micut, inaugurat acum patru ani, pozele aratau bine. Patru nopti la cincizeci de euro dubla pe noapte, cu mic dejun inclus. Bun. Rezerva pe mail, urmand sa platim o noapte in avans cu cateva zile inainte sa plecam si restul cash sau “en efectivo”, cum se zice pe aici, la fata locului.

Acu’… ma las eu in ultimul timp pe mana altora cand e vorba de vacanta mea, da’ o privire mai amanuntita tot n-am cum sa nu trag. Si cum ma uit eu pe site-ul hotelului, dau de rubrica “Ofertas”. Repede ochesc doua oferte pentru “gente joven”, adica asa ca noi: 3 nopti dubla superioara, cu mic dejun si o ora de spa privat, cu bomboane, sampanie si petale de trandafiri de sezon (n-am indraznit s-o intreb pe Belén cum e cu trandafirii de sezon, poate ca iarna sunt din plastic;)), la 170 euro. Dau mail imediat si o rog sa ne schimbe oferta, adica sa ne bage spa-ul ala si o noapte in plus. Mai negociem noi ce mai negociem (ma gandeam ca-mi lasa noaptea la 40, zgarcita de mine), si pana la urma ramane toata povestea de mai sus la fabulosul pret de 215 euro. Oricum, daca am dat de ofertele alea a fost din cauza ca, stiind ca hotelul are spa (private, ehem, ehem), cautam pe site pretul unei sedinte. Am mai stresat-o pe biata fata cu cateva intrebari in zilele respective, si mi-a raspuns rabdatoare si amabila. Ba, am rugat-o si sa ne rezerve o camera verde (marea majoritate din cele superioare – apropo, nu stiu diferenta intre una superioara si una standard – erau verzi, ca pe site sunt poze cu toate camerele si numerele lor). Stiam ca o sa dam de mult verde in natura, dar imi casunase sa am verdele si pe pereti. Si l-am avut. Capricii femeiesti, probabil au concluzionat unii. Dar nimeni n-a comentat nimic.

Am ajuns inainte de pranz (pranzul spaniol); hotelul are o pancarta pe strada principala si se ajunge imediat. Se afla pe o straduta care are intrare/iesire numai la un capat, astfel incat din a doua zi am intrat cu spatele ca sa evitam manevre inutile dimineata. Parcare am gasit intodeauna in fata hotelului, fara probleme. Probabil nu erau multe camere ocupate. Camera noastra a dat exact spre strada. Langa hotel se afla un restaurant. Noi nu am intrat.

La parter, in dreapta se afla receptia, micuta, si in stanga barul unde am luat micul dejun in fiecare dimineata. In ziua cand am ajuns, fatuca ce ne-a intampinat nu parea prea amabila. Sau era poate prea serioasa, nu stiu cum sa zic. A aparut imediat Belén, mai zambitoare, si ii dadea indicatii in galiciana. Ne-au dat camera 210, la etajul doi, si am intrebat cum e cu spa-ul. L-am si rezervat pentru aceeasi seara, la 21:00. Ne gandeam noi ca ne prinde bine dupa atata amar de drum (ce bine mi-a iesit!!). Nu am luat in considerare ca poate ne inmuiam prea tare. In fine. Am asteptat liftul ce l-am asteptat, dar, vazand ca intarzie (il foloseau femeile de serviciu), am urcat pe scari. Ce Dumnezeu, suntem tineri si-n putere, ne incurajam noi in timp ce tragem de valize pe scari in sus. Camera, exact ca-n poze. Verde si foarte ok. Decoratiunile de pe pereti sunt cu floricele, relaxant; e si o oglinda langa pat. Dulapul incapator pentru cele cateva zile pe care urma sa le petrecem acolo. Masa cu doua scaune si-un tv micut, agatat sus, de perete.

Baia imediat cum intri in camera, pe dreapta. Am avut prosoape curate si pufoase, ceva consumabile, si uscator de par. Cada cu dus, si, desi avea geam cu protectie in partea de jos, mai iesea apa. Dar nu mare scofala. Au facut curatenie in fiecare zi, nu am dus lipsa de nimic. Doua stele care pot sa zic ca trageau spre trei lejer. Ba, am stat eu acum ani de zile la trei stele in Benidorm, si a fost cu mult, mult mai modest decat Galatea.

Micul dejun: in doua din cele patru dimineti am fost singuri in micutul bar, unde Belén ne-a oferit paine prajita, croasante cu branza sau/si sunca, dulceata, unt, cafea si suc natural. La alegere, adica nu toate astea. Am mancat in fiecare zi acelasi lucru, fara sa fim nemultumiti. Ba dimpotriva. Nu ne asteptam la bufet, si… si acasa mancam mai mereu acelasi lucru, nu facem noi mofturi. O sa fac mofturi la sfarsitul lunii, in Nerja, pentru ca mergem la patru stele, e bufet si sper sa fie cel putin ca anul trecut in Murcia. Glumesc, evident. La amanuntele astea ma uit mai mult cand merg cu cel mic, ca vai mama noastra cand e vorba de mancare. Parca traieste cu aer.

Pe mese erau meniuri cu oferta de ceaiuri si cafele, destul de ampla si variata. Nu am beneficiat, ca nu suntem mari bautori de ceai sau cafea. Si, de fapt, in bar am intrat doar dimineata, la micul dejun, ca seara ajungeam tarziu.

Wi-fi. Parola o gasiti in lift. Mie mi-a mers excelent in camera (din pacate, sau din fericire, am avut si sedinta de lucru de juma’ de ora in fiecare seara). Presupun ca si in zonele comune e la fel. Pe mobil nu am avut nevoie, asa ca nu va pot confirma.

Ati ajuns pana aici? ;)

Spa-ul. Pe langa camera, partea cea mai interesanta a hotelului, carevasazica. Ce emotii, dom’ne, ce emotii, pe unii din noi, care nu mai intrasera niciodata intr-un jacuzzi. Stim ce placuta e senzatia si emotia inainte de a face ceva nou. Asa ca, dupa sfatul romanesc de a lua o piatra-n gura (neindemplinit!), se face noua si zece si pe noi nu ne suna nimeni de la receptie ca sa ne zica sa coboram, asa cum stabiliseram. Asa ca, inghioldita de incepatori, sun eu. Imediat, ni se spune. In cateva minute va anuntam. In prealabil auzisem chicote pe hol, iar cand am iesit din camera, erau si urme ude de papuci, asa ca am stiut ca avem vecini care au beneficiat inaintea noastra de o sedinta de relax.

Ne-am conformat, am luat liftul si ne-am dus la subsol, unde se intra direct in spa. Fata care ne primise la receptie ne-a facut un scurt instructaj: intai dus cu apa rece, apoi sauna, apoi iar dus cu apa rece, apoi iar sauna, apoi dus cu apa rece pe-o parte si apa calda pe-alta parte, si, in sfarsit, jacuzzi. Bat la usa cu cinci minute inainte de finis, ne zice. Bun. Doua vestiare cu doua toalete incorporate. Un pat de masaj la intrare. Locul e fain, lumina e difuza si placuta, muzica la fel. Langa jacuzzi se afla doua biciclete. Tot langa jacuzzi gasim doua pahare cu sampanie (sau vin spumos). Ce naivi, noi credeam ca ne lasa sticla de sampanie cu totul, ne si gandeam oare cum o sa ajungem inapoi in camera… Langa vin o farfuriuta cu bomboane de ciocolata si frisca. Bomboanele impare, ca le-a numarat colegu’, si acu’… sa vedem, cine mananca una-n plus (sau in minus, depinde cum se vad lucrurile). Oricum, neinspirat faptul ca am coborat nemancati. Asa ca ne-am repezit la bomboane, dar dupa doua trei, deja ni se aplecase;).

Bun. Hai in jacuzzi, zic eu. Nuuu, n-ai auzit-o pe domnisoara? Intai dus cu apa rece si sauna. Io-te bre, tre’ sa respect indicatiunile cuvant cu cuvant!! Ma amuz si nu vreau sa stric emotia nimanui, asa incat ma supun ritualului. Numai ca ii bag pe altii la inaintare, eu nu vreau apa rece nici sa ma pici cu ceara. Toata lumea triseaza in cele din urma. Ne inmuiem un pic cu apa calda. Hai la sauna. Hai. Stau doua minute si vreau sa ies. Nuuu, n-ai auzit ca cinci minute? Si ne uitam la ceasul clepsidra, sa vedem cu trece timpul. La minutul trei si jumatate me ridic. Nimeni nu mai comenteaza nimic. Iar dus (cu apa calda;)), iar sauna… Hai bre sa sarim in jacuzzi, ca ne trece ora. In sfarsit. Intram. Din start nu-mi prea place cum miroase apa. E clar ca nu se schimba in fiecare zi. Dar ce sa mai faci? Se pare ca numai nasul meu imi joaca feste, asa ca tac si mananc o bomboana, si beau vin spumos. Sau sampanie, sau ce-o fi. Se urca repede la cap, si mai sunt si nemancata, asa ca rad din orice. A inceput mini-vacanta. Si eu sunt bucuroasa. Si rad. Sa-mi dea Dumnezeu cand oi fi mai rau asa sa-mi fie, imi urez toata un zambet. Spa pentru nemurire.

Recomand hotel Galatea. Belén e de treaba si va veti simti comozi si bine in acest hotelas (diminutiv ne-peiorativ) din Burela.

P. S. Hotelul (scrie pe site) are si sala de conferinte si organizeaza, din cand in cand, si degustari de vinuri. Bine ca n-am nimerit vreuna, ca cine stie cum am fi sfarsit…;)

P. S. 2 Tocmai am intrat pe site ca sa vi-l dau si vad ca au unul nou: hotelgalateaburela.com/es Nu va luati dupa tarifele afisate acolo, noua ne-a iesit mult mai ieftin. Daca nu au plin, negociaza sigur. (Nu le spuneti ca v-am soptit eu acest lucru;)).

---

VIZUALIZĂRI: 1193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI