Suspin de turist în Alhambra, sub soarele andaluz

TIPĂREȘTE

Suspin de turist in Alhambra, sub soarele andaluz

Ori de cate ori ascult cantece despre Granada, ma teleportez în trecut …am visat sa vad macar odata în viata orasul pe jumatate maur, si valiza cu bani s-a deschis neasteptat, invitandu-ma sa plec din Torremolinos, unde stam singura ca cucuveaua la Hotel Las Palomas, într-o excursie organizata de o agentie spaniola. Am intampinat multe obstacole, pana am gasit un loc intr-un autocar …nici o agentie locala nu mai avea locuri, la sfarsit de iunie, si eram in plop. Ajutorul a venit de la receptia hotelului, unde un functionar tanar, m-a ajutat sa ma lipesc de un grup de americani din statiune, am platit in jur de 70 de euro excursia, incluzand si masa.

Am plecat de dimineata intr-un bus full si am stat langa o americanca de culoare, extrem de ,,funny’’, ce-mi debita opiniile ei despre administratia americana.

Am vizitat centrul orasului Granada, am stat 15 minute in catedrala si in fine am ajuns cu masina in zona complexului Alhambra, unde lumea statea pe caldura, la coada sa cumpere un bilet. Doi cerberi dotati cu artilerie grea, conduceau musafirii spre doua case, si explicau turistilor ca trebuie sa respecte ora de intrare in palat, altfel ratau tinta.

Am plecat cu ghidul de limba engleza intr-o calatorie lunga si obositoare prin complex, pe un soare torid, de ne intrase caldura prin piele, cand am ajuns seara in Torre, am vazut ca cele 40 de grade de afara, imi decolorasera fusta…

Sub aceste auspicii neasteptat de fierbinti, am inceput vizita in castelul rosu al Alhambrei, suspin si acum adanc de dor, ca si regele Boabdil, a fost incredibil de frumos, amintirile s-au mai estompat, visul a luat sfarsit, dar ea Alhambra din povestile lui Washington Irving, e inca vie in memoria mea. Asteptasem aceasta intalnire de o viata si ma asteptam desigur sa vad o Alhambra seducatoare ca in povesti, am pandit momentul si satula de atatia ani de asteptare, am intors pagina, si gata, ea s-a deschis cu o cheie, ce valora 13 euro.

Alhambra si Palatul Generalife se ridica la poalele Sierrei Nevada, mandria si binecuvantarea Granadei; grupul nostru ce include si un carucior cu o fetita superba, intra pe sub zidurile cetatii, alaturi de ghid.

Turul Alhambrei si gradinile necesita cel putin o jumatate de zi. Biletul de intrare e divizat in trei sectiuni, Alcazaba, Palatele Regale si Generalife... In PALATUL NASRID trebuie sa intri in intervalul de o jumatate de ora, scris pe bilet.

Intram cu glorie sub steguletul american, prin ,,Puerta de la Justicia'', cea mai importanta poarta regala, peste care timpul nu a sters nimic din maretie. Ea a fost construita de regele Yusef, prin 1384, e vorba mai degraba de un turn patrat, strapuns de un arc taiat in forma de inima, vedem o mana si o cheie sapate pe doua pietre separate. O prezicere veche zice ca Granada nu va fi ocupata decat atunci cand mana va apuca cheia. Poarta are doua arcade, pe latura exterioara, in varf e o mana araba, mana Fatimei, ale carei cinci degete reprezinta principiile credintei islamice. In interior tot sus pe arc, e o cheie, ce simbolizeaza puterea pe care Dumnezeu a dat-o lui Mahomed, sa inchida si sa deschida portile Raiului.

Trecem de poarta repede, nu m-a impresionat prea tare si ajungem intr-o piata intinsa, inconjurata pe o latura de niste turnuri. Pe cealalta latura se afla ,,Palacio de Carlos V'', mare monument al renasterii, pe care nu il vizitam. Datorita acestui palat Alhambra a ajuns sa fie inclusa in patrimoniul Palatelor Regale spaniole.

Ne indreptam spre Alcazaba, vechea citadela si-mi atrage atentia ,,Torre de la Vella''', care este un turn de aparare de 16 m, de unde se mai aud inca clopotele ce bat si vegheaza somnul locuitorilor Granadei.

Desigur ne intereseaza punctele de atractie maxima, Palatele NAZRID, unde am ajuns la timp. ,,Los Palacios Nazaries'' sunt formate din Mexuar, Palacio de Comares si Patio de Leon.

Sala Mexuarului e cea mai veche parte din palatul regal, care a supravietuit si aici se impartea dreptatea de catre sultan.

Ajungem in continuare in curtea Palatului Comares care are doua bijuterii, Patio de Los Arrayannes (Curtea Mirtilor) si Curtea Leilor.

Curtea Mirtilor are la mijloc un rezervor de apa, ce pare ca doarme, in apa se reflecta coloane, arcuri, dantelarii de stuc, cupole, iar turnurile crenelate vegheaza pe post de santinele.

Turnul Comares, care isi profileaza dantelaria rosie comunica cu Curtea Mirtilor, printr-o anticamera numita La Barca, datorita forme; aici se afla faimoasa ,,Sala a Ambasadorilor’’, Salon de Embajadores.

Anticamera este uimitoare prin arcadele indraznete, mozaicurile ce le vedem pe ziduri, boltile de stuc sculptate ce te trimit cu gandul, la o pestera cu stalactite, este absolut minunata.

,,Sala Ambasadorilor ''are o cupola din lemn de cedru cu incrustari de sidef, totul vorbeste de rafinament, aceasta sala e simbolul puterii regale, aici invitatii monarhilor asteptau sa fie primiti in audiente. Tavanul reprezinta cele sapte ceruri ale credintei islamiste si ne arata niste combinatii matematice, atat de cunoscute arabilor.

Parca admir o tapiserie pe pereti, scrierea e folosita ca motiv de decoratie ,,zidurile parca dispar sub varietatea de desene, este tulburator. O inscriptie repeta ideea ca ,,singurul cuceritor e Dumnezeu’’. In aceasta sala Mohamed al II -ea a semnat in 1491, capitularea Granadei punand capat lungii perioade de dominare musulmana in Spania.

Traversam Curtea cu Mirti si suntem condusi spre Palatul leilor, sau ,,Patio de los Leones’’ care aminteste de locuintele familiei regale. Ne oprim evident in Curtea Leilor, care e legendara, e minunea minunilor; conform Coranului, aici curgea apa din cele 4 puncte cardinale. In mijlocul curtii, dezamagire totala, cei 12 lei erau in cusaturi pentru reconditionare. Fantana a fost facuta in cinstea imparatului Bizantului si este simbolul Alhambrei.

M-am simtit ca o printesa in aceasta curte, inconjurata fiind de 128 de coloane zvelte, inalte, terminate cu arcade sculptate si aranjate intr-o dezordine simetrica.

Leii pe care nu i-am vazut, reprezinta cei 12 astri ai zodiacului, iar fantana este un vechi simbol, leul ce scuipa apa din gura este soarele, de unde tasneste viata.

Din Curtea leilor printr-un portal, ajungem in Sala de los Reyes, adica Sala Regilor la est, Sala de los Abencerrages la nord, si in Sala de los Hermanos, adica Sala celor Doua Surori, spre partea de vest.

,,Sala celor doua surori’’ are o bolta cu o lucratura spectaculoasa, ce simbolizeaza cerul, ea seamana cu un fagure de miere, sau cu stalactitele dintr-o pestera. Aceste mici miriade de bolti si domuri, se nasc una din alta, se intrepatrund si zici ca nu sunt facute de artist. Ea poarta acest nume datorita celor doua lespezi de marmura, ce se afla pe hol. Lumina naturala se proiecteaza pe mozaicurile multicolore si pe suprafetele aurite de pe tavan, imposibil sa descriu efectul. Aici sultanele se scufundau in reverie si de la balcoane, miroseau parfumul portocalilor.

,,Sala Abencerrages'' aminteste de o familie importanta din nobilime, care avea locuinte in palat. Legenda spune ca ea avea rivali politici, si impotriva ei s-a ursit o conspiratie, inventandu-se o relatie de amor intre sultana si unul din cavalerii familiei. Sultanul, orbit de consternare, a decapitat pe cei 37 de cavaleri ce purtau numele familieiAbencerrages. Se povesteste ca aceasta culoare rosiatica ce o vedem astazi in fantana, reprezinta sangele cavalerilor decapitati.

Am ajuns apoi intr-un mirador, dupa ce pasii indecisi au trecut prin Gradinile Daraxa si am trecut, spre nord si prin camerele unde a locuit o perioada, Washington Irving, scriitorul care a facut Alhambra sa devina nemuritoare.

Alhambra este inconjurata de turnuri de aparare, din cele 30 mai exista inca 22, fiecare turn, poarta si mirador, are propriul sau nume, de exemplu, Turnul Printesei Captive, Turnul Apei, Turnul Capitanului, Turnul Capetelor, Turnul Abencerrages, Turnul Dreptatii, Turnul Armelor. Multe denumiri se bazeaza pe povesti romantice.

Am admirat apoi de sus panorama asupra, vechiul cartier arab Albacin, unde ma opresc sa fac poze, in concertul sonor al plansetului de bebelus, ce a obosit de atata plimbare.

Palatul Generalife, situat deasupra Alhambrei dateaza din sec. 14 si era resedinta monarhilor arabi, el atrage turistii ca un magnet prin gradinile sale superbe, cu fantani arteziene si terase, pe care le-am am prezentat separat in alt articol (Gradinile Generalife -vezi aici).

Gloria Alhambrei sta desigur in ornamentatia sa bogata, in palat vorbeste arhitectura; sa descrii magia locului, sa asculti apa ce susura in fantani, sa sorbi cu nesat frumusetea si rafinamentul locului, ce vrei mai mult? Oricum Alhambra te prinde in vraja si fiecare mister pe care-l descoperi cu ajutorul ghidului, este o provocare.

Am incheiat ziua intr-un restaurant din Granada, pe o caldura sufocanta, pana si pestii din bazinele gradinii, pareau ca dorm somnul de veci.

---

VIZUALIZĂRI: 3483 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI