Transilvania Spaniei sau legende si personaje mitologice in Noptile Magice - Gradina Botanica din Gijón, Asturias

TIPĂREȘTE

Din momentul in care hotarasem weekendul la Gijón, frumos oras asturian aflat pe litoralul cantabric, aflasem, cautand info pe net despre “Qué ver en Gijón”, ca exact in zilele respective se vor organiza Noptile Magice din Gradina Botanica. Le-am propus fetelor sa includem aceasta activitate in program si, dupa acceptul general, una din ele a si facut rezervarea.

Anul acesta s-au organizat in trei seri in luna iulie (19,20 si 21) si inca trei in august (23,24 si 25). Intrarea costa 10 euro de persoana, copiii sub 6 ani netrebuind sa plateasca.

Gradina Botanica Atlantica este numele complet al gradinii din Gijón. Ea se afla in imediata apropiere a campusului si a Universitatii Laboral, cam la 3 km. de centrul orasului. Am invatat repede drumul pana acolo, nu e deloc complicat, dat fiind faptul ca multe din strazi sunt perpendiculare. Gradina are parcare proprie, gratuita.

A fost inaugurata in 2003 si se intinde pe 150.000 m2; se va extinde, pe viitor, pana la 250.000 m2. Are catalogate in jur de 30.000 plante si 2.000 specii diferite. Este impartita in patru arii bine diferentiate: Cantabricul, factoría vegetal, gradina istorica a insulei si itinerariul atlantic.

Noptile de vara din Gradina Botanica devin gazda multor personaje mitologice care prind viata in cele mai frumoase colturi ale ei. Noi am participat la cea de-a zece editie. A fost o intalnire spectaculoasa cu natura, misterul si traditia, care se intalneau si combinau perfect intr-un spectacol de lumina si sunet diferite… Nu am vazut Gradina Botanica ziua, insa imi imaginez ca transformarea este brutala. Personajele mitologice devin stapanele oricarui coltisor al unuia dintre cele mai frumoase parcuri de acest gen din intreaga Spanie. Gradina Botanica din Madrid, pe care am vizitat-o anul trecut si despre care v-am povestit deja, cu scuzele de rigoare, e o nimica toata comparata cu cea din Gijón.

Folclorul este una din marile mele pasiuni si incerc sa o combin, pe cat posibil, cu calatoriile pe care le fac. Asa incat am fost incantata sa particip la acest eveniment, care mi-a placut la nebunie. Mai ales ca stiam faima nord-vestului Spaniei (Galicia si Asturias) in ceea ce priveste traditiile si superstitiile. Sunt un fel de Transilvanie a noastra. Noi avem strigoii si vampirii nostri; ei au “bestia” si “cosmarul” lor… Nu am putut evita sa nu fac paralelisme, asa cum imi este obiceiul, intre ambele culturi. Voi incerca, insa, sa va apropii de personajele lor mitologice, si sper sa reusesc sa va transmit, prin randuri si fotografiile mai putin reusite, ceea ce am trait eu acolo.

Gradina isi deschidea portile pentru aceasta activitate la orele 22:00. Noi mai fusesem cu o ora inainte, sa vedem daca mai gasim bilet si pentru sora mea, care se hotarase tarziu (aflandu-se deja in oras de cateva zile). Nu am mai gasit. Coada era destul de mare, si, desi schimbasem deja rezervarea printata cu biletele de dinainte, am intrat cam pe la si douazeci. Noutatea, anul asta, din ce citisem pe net, era ca personajele mitologice care apareau de-a lungul unei “rute” organizate in Gradina se puteau vedea fara ghid, vizitatorii putand alege ei insusi spectacolele care aveau loc in colturi exceptionale... Nu am inteles prea bine acest lucru, pentru ca noi am intrat in grup, si erau cativa monitori care dadeau ceva indicatii pe drum... Ideea era ca vizitatorii sa fie surprinsi de noii locuitori misteriosi ai gradinii, cu plansetele lor sfasaietoare, cu cantecele funebre si aparitiile lor fantasmagorice, si chiar cu glumele si sotiile lor.

La intrare ni s-a dat un plan al gradinii, unde erau descrise, pe scurt, si personajele pe care urma sa le cunoastem pe traseul respectiv, impreuna cu locurile si orele la care urmau sa aiba loc mini-spectacolele/scenetele… Astfel, cu totii puteam sa alegem si sa hotaram propriul nostru traseu. Cred ca putini au facut acest lucru. Grupul, destul de mare, a mers impreuna mai tot timpul.

Foarte mare distractie pentru copii, desi nu numai. Pentru cei mai mici si ceva sperieturi...

Primul personaj animat si de care ne-am “impiedicat” peste tot in Gradina, a fost un spiridus ghidus, care la inceput ne-a speriat;), si mai apoi ne facea sa radem tot timpul, pentru ca era omni-prezent. Nu-l vedeai cand aparea, nu reuseai sa il vezi bine sau sa pui mana pe el, ca si disparea... Ei bine, noi l-am incoltit la un moment dat, si chiar am incercat sa ne facem o poza cu el. Care poza a iesit in ceata, iar spiridusul pus pe sotii ne-a ciufulit inainte sa se agate, ca un circar expert, de barele care-i ieseau in cale peste tot in parc. A fost unul dintre deliciile serii si a smuls aproape la fel de multe rasete ca si Trasgus, caruia ii va veni randul mai tarziu.

El Cuélebre. Este un sarpe inaripat care custodiaza comori si personaje vrajite. Locuieste in diverse locuri: paduri dese, turnuri ale castelelor abandonate sau fantani foarte adanci. Este un personaj inanimat, bine realizat si frumos luminat, ca toate celelalte, de altfel…

El Pesadiellu. Trebuie sa specific aici ca in Asturias se vorbeste dialectul asturian, sau limba bable, cu aceleasi radacini ca spaniola clásica, insa pe care nu toti spaniolii o inteleg… In afara de faptul ca mie imi plac la nebunie accentele in general, asa ca obiectiva-obiectiva nu sunt…, bable imi place in mod deosebit dintr-un motiv: aproape toate substantívele (si nu numai) masculine se termina in “-u”, ceea ce o asemana dulcelui nostru grai romanesc. “Pesadiellu” vine de la “pesadilla”, care inseamna “cosmar”. Acest personaj este o mana uriasa care face numai incurcaturi: transforma uneltele folosite la munca campului, etc. “Meseria” lui merge, insa, si mai departe: una din pasiunile lui Pesadiellu este sa-i stranga de gat sau sa le oprime pieptul celor care dorm, provocandu-le, astfel, cosmaruri si dificultati respiratorii. Personaj inanimat.

La Bruxa y les Culebres. Bruxa (“vrajitoare”) este de carne si oase (desi tot inanimat in Gradina Botanica). Cu privirea ei malefica poate provoca nenorociri oamenilor si animalelor. Legenda spune, de asemenea, ca les culebres (“viperele”) hipnotizau, cu privirea lor, pasarile si persoanele…

Xuan de la Borriña. Este un personaj relationat cu lumea pastoritului si a muntilor. Apare insotit de o catelusa, si, cateodata, de o femeie. Prezenta lui face sa dispara ceata. Personaj inanimat.

Primul mini-spectacol pe care l-am vazut avea ca personaj principal La Xana: ea este o divinitate cu forma de femeie, cu ochi albastri si par lung si blond, pe care si-l piaptana cu un piaptane de aur in vreme ce se uita in oglinda apei. Se spune ca locuieste in apropierea fantanilor, raurilor, puturilor sau terenurilor mlastinoase. Sceneta a fost combinata cu presenta altui personaj, Les Serenes: aceasta este jumatate femeie, jumatate peste, si de o frumusete deosebita. Locuiesc in mare, dar si in lacuri si izvoare. Deseori, aceste sirene atrag marinarii, atragandu-i cu cantecele lor si provocandu-le naufragiul. Locul era unul deosebit: um lac al Gradinii Botanice, inconjurat de multa vegetatie. Xana sau Serene aparea intr-o pestera, sub lumina reflectoarelor, cantand un cantec care-ti cam facea pielea gaina. Sper ca inregistrarea mea sa va faca o idee… Aparea cealalta (nu sunt sigura de care era una si care era cealalta, pentru ca nu am prins un loc foarte bun, nu am vazut nicio sirena;), si, pe deasupra, trebuie sa-mi mai schimb si ochelarii) insotita de un marinar, se presupune, care canta la acordeon. Evident ca marinarul ramanea cu sirena in pestera…

Ne-am continuat traseul si, intre rasete si sperieturi provocate de spiridusul ghidusiu, am ajuns la urmatoarea sceneta. La Güestia este una dintre figurile fantasmagorice cele mai reprezentative ale superstitiei asturiene. Este vorba de o procesiune de suflete indurerate. Obiectivul Güestiei (“bestie”) este sa ajunga la casa unui bolnav, s-o inconjoare de trei ori si, atunci cand stinge lumanarile, bolnavul se stinge si el. A fost sceneta cea mai… infricosatoare, ca sa zic asa. Patru personaje imbracate intr-un fel de cearceafuri albe, cu felinare in mana, si Güestia cu un clopot, mergeau in ritm compasat si cantand un cantec de moarte, care-ti facea pielea gaina… Au inconjurat (o singura data) casa bolnavului, care aparea mort intr-un cosciug… De fapt, se spune ca Güestia nu e rea, ci doar ajuta bolnavul sa moara, sa treaca in lumea cealalta… O sceneta impresionanta, oricum.

De acolo am ajuns intr-un luminis unde am facut cunostinta cu Busgosu si Nuberu.

Busgosu (bosque = padure), in mijlocul padurii, reprezinta fortele intunecate ale naturii. Este cel care se ocupa cu protectia faunei si a florei din padure. Descris ca o fiinta senzuala (actorul care il interpreta nu mi-a dat aceasta impresie), se spune ca urmarea femeile, pe care le ducea in “haremul” lui particular. Aparitia a fost spectaculoasa, omul coborand dintr-un copac si fiind imbracat ca un indian, cu frunze in jurul braului si torsul gol…

Din coltul celalalt al poienii a aparut Nuberu, pe piciornoage, deci muuuult mai inalt decat Bugosu. Legenda il descrie, in realitate, de doua feluri: ori ca un gigant, ori ca un omulet intunecat, desi foarte fortos. Responsabilii evenimentului au hotarat sa fie un gigant. Nuberu, asa dupa cum insusi numele lui arata, “nube” insemnand “nor” in spaniola si in bable, controleaza norii, ploile si furtunile. Efectele speciale au contribuit la crearea unei atmosfere potrivite pentru acest personaj.

Penultima sceneta a fost cea mai hazlie si care ne-a si placut cel mai mult. El Trasgu este un pitic cu tenul masliniu, slabut si schiop (desi actorul nu era nici una nici alta). Are o gaura in mana stanga (desenata cu arta;)), si face numai prostii in casa unde locuieste. Insiruie lucruri peste tot, face dezordine in dulapuri, schimba locul lucrurilor… Ii plac casele calde, cu focul aprins si este foarte greu de dat afara odata ce prinde drag de familia respectiva. Cei doi Trasgu si-au facut aparitia dintr-un horreo, o constructie típica asturiana, asemanatoare cu un hambar de-al nostru, unde se pastrau granele. Dansul, gesturile si glumele facute de cei doi (maestrul si ucenicul) au smuls multe rasete publicului care era asezat ca la spectacol.

La Guaxa. In mod normal este invizibila pentru umani, sau nu li se arata. Prezice moartea!! Intai provoaca boala si, daca nu se reactioneaza la timp, sfarsitul... Aceasta fiinta este jumatate vampir si jumatate adoratoare a diavolului. Cred ca a fost ultima sceneta vazuta de noi…

Intreg spectacolul a durat in jur de doua ore. Doua ore in care a fost recreata cu succes parte din mitología asturiana. Cu ajutorul efectelor speciale de lumina si sunet ni s-au prezentat cateva din traditiile care au dat nastere atator legende de-a lungul secolelor pe aceste taramuri fermecate… Doua ore magice, pe care le-as mai repeta oricand. Chiar daca mi-as dori sa vizitez frumoasa gradina si pe zi…

Fara nicio indoiala, daca sunteti in zona la momentul potrivit, nu ratati aceste Nopti Magice!!

---

VIZUALIZĂRI: 2319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI