Cabarceno Nature Park - natura 'la ea acasa'!

TIPĂREȘTE

De ani de zile aveam in minte aceasta vizita. Stiti cum se intampla: locurile nu foarte indepartate de casa le amanam de multe ori, pe ideea ca “Putem merge oricand!!” Baietelul meu este inebunit dupa natura, animale, insecte, plante, etc., deci un mai puteam amana vizita aceastei rezervatii. Am fost la inceput de iunie, intr-o zi insorita (spre foarte calduroasa dupa amiaza) de iunie.

Cabárceno se afla la putini kilometri de Santander, capitala comunitatii autonome Cantabria, in frumoasele tinuturi nordice ale Spaniei. Un obiectiv turistic pe placul tuturor copiilor, si nu numai. Situat pe locul unei foste mine, s-a transformat intr-un loc unic, unde convietuiesc, in semi-libertate, o multime de specii din cele cinci cotinente, ceea ce faciliteaza reproducerea naturala a anumitor specii in pericol de disparitie, precum elefantii, tigrii sau ursii iberici. Ofera, de asemenea, si o expozitie de reptile, spre entuziasmul celui mic, si demonstratii de animale acvatice si pasari de prada. Din pacate, nu am avut timp pentru acestea ultime, parcul fiind enorm pentru a-l vizita linistit, adica tip plimbare, intr-o singura zi. Este vorba de 750 hectare, cu sosele de 20km in total, si marea majoritate a celor care merg sa petreaca o zi in natura il viziteaza cu masina. Adica mergi un pic, ajungi la “casa” lupilor. Opresti masina in parcari special amenajate, si te plimbi in voie. Te urci iar, mergi la rinoceri s.a.m.d. Instalatiile sunt foarte bine si des indicate: “Tigri ”, "Struti"...

- -

Nota WM: completari aduse ulterior:

Pretul este de 20,50€ pentru adulti si 12,50€ pentru copiii de la 6 la 12 ani. Cei mai mici intra gratis si sunt si reduceri de grupuri sau pentru perioade din low-season. Cand am fost noi era deschis de la 10h la 18h, dar grupul fiind maricel, am ajuns ceva mai tarziu (intotdeauna astepti pe cineva, opresti pe drum pentru ca cei mici au nevoie la toaleta, etc.).

Nu este o gradina zoologica conventionala, si nici un parc natural, ci un spatiu creat de mana omului, plecand de la frumusetea primitiva a peisajului carstic. Cu exceptia alimentelor, care le sunt proportionate animalelor de catre ingrijitori, restul activitatilor sunt marcate de propriile lor instincte si (aproape totala) libertate. Rezervatia a fost conceputa cu scopuri educative, culturale, stiintifice si recreative, fiind astazi unul dintre punctele turistice cele mai semnificative din nordul Spaniei.

La intrarea in parc se vad elefantii, lucru care ne-a entuziasmat extraordinar de mult. Locul natural in care este situat parcul are peisaje foarte frumoase, iar “tarcul” elefantilor erau enorme, desi noua ni s-au parut cam mici. Erau si mozoliti de noroi… ne-am amuzat teribil.

Urmatoarea oprire a fost la “licaon”, un animal asemanator cu lupul, si care “mergea” la pas grabit in continuu. Nu s-a oprit cat am stat noi acolo.

Lupii ne-am cam chinuit sa-i vedem, noroc cu obiectivul aparatului imprumutat de la sora mea. Erau tot una cu pamantul, pititi bine…

Caprele si bizonii erau vecini. Acolo ne-am hotarat sa ne plimbam un pic mai mult, peisajul era superb! Ne-am dat, insa, seama, ca daca facem opriri prea lungi, nu aveam timp sa vedem tot parcul.

Ultimul popas inainte de masa a fost la prima instalatie cu zebre (sunt doua, urma sa vedem dupa amiaza).

Parcul are cateva restaurante si baruri, insa, sfatuiti de cunoscuti care vizitasera parcul, am preferat sa facem un picnic, intr-unul dintre locurile special amenajate, pentru ca la restaurant am fi pierdut mult timp, parcul fiind plin. Foarte lume isi aduce de acasa traditionala “tortilla” sau sandvisul, facut din jumatate de paine, cu sunca iberica de care sunt atat de mandri :)

Locul unde am mancat imparte cumva in doua parcul. Este un “luminis” (cuvantul e “mic”) foarte mare, in care sunt diverse instalatii cu animale domestice, ponei, lame, broaste testoase, pasari de prada (vulture, acvile, etc. de nenumarate specii), struti si majestuasele girafe. Unul dintre struti voia sa dea “pupici” catorva dintre mebrii grupului, si ne-am amuzat cateva minute bune…

Ei bine, cea de-a doua parte a vizitei am facut-o mai pe… fuga. Ne ramasese a doua jumatate a parcului, si mai aveam la dispozitie doar vreo 3 ore. Asa ca a fost ceva de genul: masina – coborat – admirat 5-10-15 minute – facut poze – plecat – etc.

Ursii erau tare jucausi, iar una dintre mame si-a urcat puii pe o stanca sa le dea sa suga; toata lumea se uita cu gura cascata cum ii cocota cu grija, ca sa le ofere liniste in timpul mesei. La canguri am vazut o femela gestanta care abia se mai tara, probabil pe punctul de a fata.

De aici am urcat in punctul cel mai inalt al parcului, de une privelistile erau extraordinare. La un moment dat, de acolo de sus, se vedea si marea, lucru care starnit chiotele de veselie ale celor mici, urcati toti intr-o singura masina, claie peste gramada…

Am vazut, apoi, doi rasi lenesi, care ne priveau agale, fara sa se sinchiseasca. La fel si leii, zaceau la soare fara chef. Pamantul rosiatic al fostei mine facea ca multe dintre animale sa se “confunde” cu pamantul, asa incat se necesita atentie pentru a le vedea.

A urmat cea de-a doua instalatie cu zebre, de data asta intr-un peisaj mirific, pe malul unui lac, unde pasteau nestingherite, impreuna cu puii lor…

La dromaderi n-am mai oprit, i-am vazut din mers, caci timpul ne presa…

Pajistea rinocerilor era de un verde impecabil si jos, sub gardul de lemn, am gasit fragute mici si aromate, un deliciu, desi nu ne ajungeau nici de pus pe o masea.

Am trecut apoi printr-o padure unde se atentiona ca oprirea se face pe raspunderea fiecaruia. Sotul meu, care a vizitat parcul de multe ori, ne-a explicat ca era “locul” maimutelor, si ca nu o data turistii le-au gasit urcate in masina sau fugind cu obiecte care nu le apartineau. Ar fi fost distractiv poate, sau poate nu :), insa mai aveam doua obiective principale, asa ca am preferat sa nu oprim.

Tigrii erau cativa la numar, mari si infioratori, mai ales cel care se plimba nervos prin cusca. Vecine cu tigrii erau gorilele, inchise de data asta, si nu in aer liber. Cea mare “se cauta” de purici sau paduchi, iar cealalta se juca prin geam cu un monitor. Acolo nu am avut voie sa facem poze, ca sa nu le alteram cu blituzurile. Gorila din fotografia pe care o vom atasa este expusa la intrare. Tot in aceeasi incapere se afla si o camaruta care imita jungla, cu multe detalii curioase.

De acolo am mers spre iesire, era deja 18h, insa expozitia de reptile era deschisa pana la 18:45h, asa ca am intrat in punctul final al vizitei. Aglomeratie mare, caldura coplesitoare, fara aer conditionat pentru a le putea mentine in ceva cat mai asemanator cu habitatul lor natural. Am vazut cativa serpi (nu ma intrebati de specii, ca nu ma pricep) enooooormi. N-am avut rabdare insa sa vad reptilele cu rabdare, lasand acolo pe cel mic, extraordinar de entuziasmat!

Intre timp, am baut un suc la una dintre terase si, cum abia era 19h, adica mai aveam destula zi-lumina inca, am hotarat sa tragem o fuga pana la plaja Sardinero din Santander, se afla doar la o aruncatura de bat!! Ne-am plimbat pe faleza, dupa ce am intrat un pic cu picioarele in apa (inca) rece, pentru a poposi in cele din urma pe o terasa pe malul marii, unde ne-am odihnit dupa toata agitatia zilei. Acasa am ajuns la miezul noptii, cu ideea de a reveni din cand in cand.

Stiu ca aceasta rezervatie naturala nu este obiectiv turistic prioritar pentru cineva care vine sa viziteze in cateva zile ce e mai reprezentantiv din Spania. Insa este vorba despre cea mai mare rezervatie naturala din Europa si, daca aveti ocazia, n-o ratati! Noi data viitoare ne-am propus sa fim acolo la 10h cel tarziu, insa oricum, o zi este suficienta pentru a te relaxa in mijlocul naturii, mai ales daca ai copii!!

---

VIZUALIZĂRI: 4009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI