Cordoba, Mezquita, provocare a religiilor

TIPĂREȘTE

Din prima mea excursie la Cordoba, aproape cu douazeci de ani in urma, mi-au ramas in minte coloanele suple si aliniate ale Mezquitei din marmora, onix si porfir, diferite una de alta dar atat de asemanatoare -am regretat toti anii acestia ca din cauza reparatiilor nu am putut vizita catedrala crestina construita in moschee - mai imi amintesc de podul roman, zidurile sinagogei, statuia unui medic evreu si… foarte pregnant o poseta din piele de Cordoba de culoare coniac, ieftina, luata din piata dar superba pentru mine care zeci de ani nu vazusem decat vinilin; am iubit foarte mult aceasta geanta pana ce, intr-un troleu gol, in care mai erau locuri libere, m-am trezit cu ea taiata cu lama. In Romania, nu in Cordoba. A, si inca ceva: o garnitura din metal ordinar in care un fir subtire de aur este intarsiat, totul lucrat manual. Dar de genti sa vorbeasca blonda noastra cu Vutton, eu sa-mi bag mintile in cap si sa ma intorc la Cordoba.

Primele urme de viata dateaza cu 32000 i.Hr. cu scheletul omului din Neaderthal, apoi cateva asezari preistorice. Cucerita de romani in anii 200 i.Hr., devine repede o colonie latina. Dupa caderea imperiului roman si o scurta stapanire a vizigotilor, in anii 750 incepe istoria adevarata a Cordobei, odata cu cucerirea orasului de emirii din Califatul Damascului. Dezvoltarea orasului a fost vertiginoasa, astfel incat in sec. X se ajunge la o populatie de 500000 oameni, cea mai mare dn Europa, fiind intrecuta in lume doar de ceea a Bagdadului. Se construiesc 3000 de moschei, o biblioteca cu un million de volume, palate si bai publice; medicina si scoala filozofica din Cordoba erau cele mai prestigioase din lume... Dar dupa cum dupa grandoare urmeaza decadenta, dupa vreo doua sute de ani de marire, belsug si fast, in urma luptelor interne, puternicul califat s-a divizat in mici regate usor de cucerit de regii crestini ai Spaniei. Centrul de interes pentru comert, industrie si agricultura se muta la Sevilla iar Cordoba traieste in anonimat sute de ani ajungand prin anii 1700 la o populatie de numai 20000 de oameni.

Considerata de unii kitch, de altii triumf, Mezquita este o simbioza intre arta maura si cea crestina. In interiorul moscheei musulmane construita inainte de anii 800 si largita succesiv timp de doua secole, pe masura ce populatia orasului crestea, a fost construita catedrala inchinata Fecioarei Maria in anii 1500. Moscheea propriuzisa este o padure de 850 de coloane de diferite dimensiuni, dispuse in alei repetitive dand senzatia de inaltime si spatiu suplimenar. Dimensiunile sale au ajuns la 170 pe 140 m si un zid lucrat in cel mai fin mozaic indreptat spre Mecca, a scutit credinciosii musulmani sa viziteze locul sfant. Biserica crestina est amplasata in mijlocul moscheei si are forma de cruce. Trecerea de la moschee la biserica este neagresiva, astfel ca avand pupilele pline de frumusetea coloanelor si arcurilor arabe, te trezesti in fata unor altare crestine de toate stilurile: renascentist, baroc, gotic, a unei galerii de peste 50 m. , a corului, a unor orgi imense, a unor tavane si elemente decorative invelite in aur, - o bogatie si opulenta la antipodul sobrietatii moscheei musulmane... Mezquita este unica, insa intr-un mod straniu si care-ti marcheaza memoria.

Voiam sa revad statuia medicului evreu pe care am remarcat-o la prima vizita in Cordoba. Am regasit-o. E vorba de Averroes, filozof, fizician, astrolog, matemtician si medic in sec. XII, una din cele mai remarcabile minti ale vremii. In Cordoba am mai mai vazut podul roman, reconstruit pe vechile fundatii de 2000 de ani, Torre de la Calahorra din sec. XIV, un fost turn de observatie la capatul podului de peste raul care inconjoara orasul si frumoasa straduta Calleja de la Flores, in care florile ies din ziduri, adevarate pete de culoare intr-un loc fascinant cum e Cordoba.

---

VIZUALIZĂRI: 3734 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI