Barcelona 2010 – Partea III: Aromele Catalunyei

TIPĂREȘTE

Dupa episodul Praga, banuiesc ca stiati ca n-avea cum sa lipseasca un articol despre bunatatile pe care le-am mancat si baut in Barcelona. Si asta pentru ca experientele noi culinare reprezinta poate chiar factorul decisiv in alegerea destinatiei

Nota explicativa: pana la momentul respectiv, nu mi-a placut niciodata pestele – indiferent de forma in care era preparat. Deviza vacantei a fost clasicul “Hope for the best, but expect the worst”.

Primul contact cu bucataria catalana a avut loc chiar dupa ce am aterizat. Ratasem masa de pranz la hotel (am intarziat mai mult decat era planificat) si ne-am indreptat absolut flamanzi catre una dintre terasele din apropierea Passeig de Gracia.

Am ales “la piece de resistence” a ceea ce inseamna mancare in Spania, chiar daca nu e o mancare propriu-zisa catalana – Paella. Se spune ca cea mai buna paella o poti manca in Valencia, orasul care a inventat felul asta de mancare…

Practic, Paella este orez (un soi special, mai elastic pentru a nu se “dezintegra” in urma prepararii) cu fructe de mare, decorat cu scoici si creveti – gatit intr-un vas special, o tigaie de doua persoane.

Mie mi-a placut la nebunie, carnea de creveti devenind imediat o preferata – dulce si frageda, o adevarata placere. Cealalta jumatate a familiei a fost mai putin impresionata de combinatia orez-fructe de mare – dar asta e o chestie mai degraba “de gustibus”: D. Eu recomand.

O a doua experienta excelenta a fost tot pe Passeig de Gracia (strada care gazduieste faimoasele Casa Batlo si La Pedrera ale lui Gaudi) – la restaurantul Navarro.

Practic, eram in centrul centrului si ne asteptam la un loc de fite, cu preturi mari – in schimb, am dat de o atmosfera super-relaxata si mancare extrem de gustoasa la preturi… decente. Decent in Barcelona inseamna cam 10-15E/fel de mancare, ca sa fie clar.

Bufetul suedez de la hotel ne-a oferit peste in, zic eu, 1000 de moduri de preparare. Mi-a placut ca au mers pe bucatarie traditionala, nu pe balarii gen “meniu european”, precum turcii.

Mic inventar: scoici la cuptor, scoici salata (excelente, preparate cu otet/lamaie – nu mai sunt deloc gretoase), creveti – preferatii mei – in toate formele posibile, ansoa – inca un instant-favorite, salata de mini-caracatite, crabi, alaturi de obisnuitii pesti pane, prajiti sau facuti gratar.

Fara sa exagerez, n-am reusit sa gasesc un fel de mancare/soi de “creatura” marina care sa nu imi placa – poate doar scoicile mi-au creat usoare probleme, in sensul ca cele mari, facute la cuptor, mi s-au parut putin cam gretoase – fiind absolut necesara multa lamaie si o salata acra.

Piata Boqueria a devenit instantaneu locul meu preferat din oras – in afara de fructele incredibil de gustoase de peste tot, fresh-urile proaspete ne-au facut sa trecem pe acolo si de 4-5 ori pe zi, de fiecare data cand ni se facea sete. Am incercat noutati gen fruct de cactus sau fructul pasiunii, dar si cele normale (nuca de cocos, mango, etc) erau la fel de bune.

Mi s-a parut excelent ca orasul isi protejeaza micii comercianti, nu marii producatori/distribuitori – am vazut doar doua Carrefour-uri (unul chiar pe Rambla, langa Boqueria, si unul langa aeroport), in rest doar mici “tarabe” sau magazine gen bacanie/macelarie/pescarie – peste tot cu produse super proaspete. Nu pesti congelati la kilogram, ci pesti/crabi/etc inca vii, abia pescuiti.

Cele mai “apetisante” restaurante ni s-au parut chiar cele din piata – nu va imaginati niste bodegi, ca in minunata Romania, ci niste locuri unde se mananca la bar (doar vreo doua aveau si cateva masute traditionale), mancarea fiind preparata chiar in fata clientilor – am vazut zeci de farfurii cu delicatese maritime inca aburinde. Evident ca n-am avut nici o sansa sa prindem loc vreodata la un astfel de restaurant (mai ales la Pinotxo, unde se spune ca patronul-bucatar de vreo 90 de ani face cea mai buna mancare din toata Barcelona), fiecare fiind ticsit de clienti la orice ora din zi.

Tot in Boqueria am gasit magazinele de “bunatati” – trufe, bomboane, jeleuri, fructe confiate, alune, fistic – totul la discretie. La majoritatea “tarabelor” de genul asta preturile erau fixe – gen 5-6E/100g, indiferent ce alegi – ne-am facut un cocktail de bomboane si au fost bune toate.

Sangria a fost un hit mai mult in jumatatea feminina, spre deosebire de paella

Pentru mine n-a fost o noutate, bausem deja in Romania si, in plus, nu am fost niciodata prea impresionat de vinurile dulci sau demidulci. “Ambalarea”, in schimb, mi s-a parut de mare efect – indiferent de restaurant, sangria nu se comanda la pahar – ci la ulcica (masura care “duce” 4-5 pahare, daca tin minte exact).

Berea San Miguel, care e – din cate stiu eu – singura bere spaniola, e OK, fara a iesi in vreun fel in evidenta. Singura problema e ca nu prea merge bauta dupa atata peste, am preferat vin sau sucuri.

Cat despre restaurantele pe unde ne-am perindat – in afara de Navarro, despre care v-am spus deja mai devreme, am descoperit doua “hidden gems” – cel din cetatea de pe varful Montjuic-ului (care, total surprinzator, a fost cel mai ieftin din intreg orasul – orice combinatie de supa+fel principal+salata+desert+bautura costand doar 10E – si mancarea e foarte buna, in ciuda pretului), si Organic – restaurant vegetarian, care e si in Boqueria, dar si pe strazile de langa Raval. La acesta din urma am fost noi si ne-a placut foarte mult tot ce am mancat acolo (e tot de tip bufet, parca tot 10E costa meniul cu 3 feluri, dar fara bautura).

Evident ca ne-am mai oprit la o gramada de alte terase sau restaurante, am mancat si faimoasele tapas ale lor (gustari), omleta catalana (cu cartof in ea si asortata cu Pa amb tomàquet, paine unsa cu ulei de masline si sos de rosii) sau crema catalana, dar am mai fi avut nevoie de inca vreo luna si 3000E pentru a incerca tot ce era pe meniurile din oras (melcii, de exemplu: D).

Nu cred ca exista vreun “pofticios” din lumea asta care sa nu se simta bine in Barcelona – oricat de pretentios ai fi, exista atatea bunatati acolo incat nu iti vei mai dori sa pleci. Chiar daca cea mai buna mancare de pana acum mi s-a parut cea din Cehia, faptul ca am invatat sa mananc peste pe malul Mediteranei ma face sa va recomand din plin acest oras. Pofta mare!

---

VIZUALIZĂRI: 5775 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI