Antequera si Torcal – o lume ireala

TIPĂREȘTE

Antequera si Torcal – o lume ireala

27.11.2011

Am hotarat sa merg in Antequera si imprejurimi dupa ce am descoperit pe net informatii care mi-au atras atentia cu privire la aceasta zona.

Erau munti, o rezervatie naturala intreaga, un oras … si multe altele.

Asa ca… in data de 11 nov 2011 am hotarat ca a venit vremea pentru a ajunge in acele locuri.

Fiind cazata in Malaga, m-am interesat la autogara si aveam autobuze destul de dese atat pentru dus, cat si pentru intors la si din Antequera.

Ideea era ca voiam sa ajung in primul rand pe Torcal, muntele la baza caruia s-a dezvoltat Antequera.

Un munte cu adevarat special.

O sa vedeti de ce!

Deci la ora 09.00, din autogara aflata langa gara Maria Zambrano din Malaga am luat un autobuz al companiei ALSA, cu destinatia Cordoba, urmand ca sa coboram la Antequera, prima oprire a autobuzului.

Am platit 4.05 euro pe bilet.

Autobuzul s-a indreptat catre autostrada A45, spre directia Cordoba, distanta de parcurs pana la Antequera fiind de 64 km.

Traseul este absolut fabulos si spectaculos in acelasi timp. Din loc in loc sunt indicatoare rutiere cu ‘’atentie cai’’, ‘’atentie carute’’, ‘’atentie pietoni’’, ‘’atentie biciclete’’.

Indicatorul catre Antequera apare abia dupa ce A45 face stanga spre Cordoba. De aici mai sunt 45 km pana la Antequera.

Acum incepe ceea ce mie mi s-a parut de-a dreptul iesit din comun: eu nu am mai intalnit! Traversarea raului Guadalmedina.

Daaaa! o sa-mi spuneti ca e un rausor, nicidecum un rau. Asa e! numai ca acest rau serpuieste facand zeci de bucle, fiecare din aceste bucle fiind traversata de autostrada, asa incat raul e cand pe stanga, cand pe dreapta si iar pe stanga si iar pe dreapta… si tot asa, caci autostrada va traversa acest rau de nu mai putin de 21 de ori (atat am reusit sa numar, dar poate ca… de fapt sunt mai multe traversari) !

Mie mi se pare incredibil cum au putut unii, spaniolii in speta, sa faca o cale dreapta, printre munti si peste rauri sau chiar strapungand muntii acolo unde stateau in calea drumului, caci am strabatut pana la Antequera (in doar 1 ora de mers cu autobuzul) si cateva tuneluri.

Autostrada este comuna pentru directiile Cordoba si Sevilla pana la un moment dat.

Mai intai varfuri de munte sunt de ambele parti, apoi un taur imens ne apare in fata ochilor pe un varf de pe dreapta (ca dealtfel in multe alte locuri din Spania), apoi ajungem la un fel de platou. Relieful nu mai este atat de accidentat, varfurile inalte par razlete acum.

Apoi platouri, platouri cu diverse culturi.

Mai sunt 13 km pana la Antequera si abia acum facem dreapta pe A92 spre Antequera / Sevilla / Granada.

La prima bifurcatie la dreapta se merge la Granada, dar noi o luam la stanga in directia Sevilla.

Suntem intr-o zona de ses, iar pe A45 in directia Antequera / Cordoba / Sevilla.

La putin timp drumul spre Sevilla continua inainte, iar noi facem dreapta catre Antequera / Cordoba pe A7281. In fata se vad deja orasul si muntii.

Trecem peste raul Guadalhorce si in departare se zareste … un castel, oare?! este de culoare bej. Contrasteaza puternic cu pamantul din jur care este rosu tot.

Autobuzul opreste in autogara Antequera.

Mare, frumoasa, curata!!!

Deoarece vorbisem in prealabil la telefon la Centrul pentru vizitatori de la Torcal, aflasem ca nu exista un transport public pentru a ajunge la Torcal. Asadar singura solutie era un taxi.

Mai doream sa ajungem si la Arcidona, iar dupa aceea si sa ne reintoarcem in Antequera.

Am gasit la iesirea din autogara 3 taxiuri.

Am discutat cu primul dintre domni si acesta ne-a aratat lista cu preturile (mai greu se negociaza in Spania pretul la taxi).

Asadar pentru dus / intors la Torcal si o ora de stat acolo urma sa platim 38 euro, iar pentru dus / intors la Arcidona si o ora de stat acolo urma sa platim 40 euro.

In total 78 euro.

La final am platit soferului 90 euro, deoarece a fost un tip deosebit, cu mult bun simt, de la care am aflat o gramada de informatii si chiar a meritat acei bani.

Va puteti inchipui ca nu am stat doar cate o ora…. Omul ne-a lasat cat am dorit.

In cazul in care ajungeti in Antequera si vreti sa vedeti Muntii Torcal, va recomand cu mare caldura pe domnul JOSE PEREZ al carui numar de telefon este +034.63.00.96.149.

Deci… am plecat spre Muntii Torcal.

Traseul urmeaza drumul A7075 si sunt de parcurs doar 13 km.

Dar peisajul este atat de diferit la capatul celor 13 km, incat eu am avut sentimentul ca ma aflam pe o alta lume.

Muntii Torcal este un munte aparte. E compus din coloane bizare de gresie, modelate de vanturi si ploi in forme inimaginabile.

In parcarea de la intrarea in Centrul pentru vizitatori sunt indicatoare catre toate traseele care se pot face in zona. Evident ca cine vrea… pe raspundere proprie, poate sa mearga oriunde.

Accesul in rezervatie este gratuit si se poate face zilnic intre 10.00 – 17.00. Dealtfel, exista o poarta pe sosea care impiedica accesul masinilor in afara acestor ore.

Evident ca pe jos… este o alta discutie…

Am inteles ca in fiecare sambata si duminica la ora 11.00 se organizeaza un tur cu ghid.

Dar nu era cazul nostru, asa ca am ales sa urmam traseul ‘’linia verde’’, un traseu circular, care porneste si se sfarseste in acelasi loc: in fata Centrului pentru vizitatori. Traseul se parcurge in aproximativ o ora, asa ca era perfect pentru noi. Acum nu ma dusesem in Spania sa fac alpinism. Dar nici nu puteam sa trec pe langa acel munte fara sa ii simt pulsul!

Nu pot sa va spun ce lume de vis am descoperit! parca eram pe o alta lume, de fapt.

Nu pot sa-mi inchipui cum este acolo in luna aprilie sau mai cand infloresc toate florile. Am inteles ca este patria lalelelor, a irisului si a orhideelor, ca si patria caprelor salbatice.

Acum nu erau multe flori inflorite, dar spectacolul naturii a fost oricum, peste asteptari!

In unele locuri ai senzatia ca cineva a luat cuburi de diferite marimi si grosimi si le-a asezat unul peste altul, fara o logica anume.

In alte locuri, muntele pare ca e facut din felii de piatra puse una peste alta…

Stiti cum e la un magazin de covoare unde sunt unul peste altul multe covoare groase privite dintr-o parte? ei …cam asa arata si acesti munti.

Vreau sa va spun ca peisajul este de-a dreptul ireal.

M-am simtit exceptional colindand pe Torcal.

La un moment dat se ajunge intr-un loc unde am avut senzatia ca sunt intr-o caldare, de jur imprejur fiind crestele spectaculoase, uimitore si ciudate ale Torcalului.

M-am invartit in loc de mai multe ori ca sa raman cu acea imagine a muntilor de jur imprejur… nu pot sa descriu in cuvinte senzatia. Unele lucruri nu pot fi spuse… doar simtite. Sau traite!

Traseul este foarte bine semnalizat. Si chiar in acea caldare, unde urma sa fac la stanga, am gasit un…. loc unde avusese loc un ritual, ca nici nu stiu cum sa-i zic. Un cerc facut din seminte, in interiorul caruia se gaseau tot felul de alimente, de la fructe, legume, pana la ciocolata. Si chiar o pana si scoici. Nu stiu ce simboliza… dar parca eram intr-un film cu indieni!! da, da! chiar asa!

N-am deranjat ceea ce am gasit acolo si am continuat traseul.

Multe mure trecute deja, dar tot am mai gasit una doua pentru gustat. Foarte dulci!

Coborasem putin, acum urcam.

Traseul pe care l-am facut eu este foarte usor. Poate fi strabatut de oricine. Chiar si de copii.

Este suficienta… dorinta! atat!

La intoarcere, chiar in fata centrului pentru vizitatori un indicator ne indruma spre ‘’Mirador Las Ventanillas‘’. Mirador am dedus eu ca inseamna panorama.

Intr-adevar, la 100 metri este o panorama extraordinara asupra vaii de la poalele Torcalului. Si ar fi fost chiar pacat sa nu o admiram!

Dureaza 5 minute…si un drum fara absolut niciun efort!

Mi-a facut o reala placere sa hoinresc pe Torcal. Vremea a fost perfecta!

Ma gandesc cu groaza cum ar fi fost sa fie caldurile acelea mari din iulie, august… nici nu vreau sa-mi imaginez.

Temperatura potrivita, soare… a fost PERFECT!

Ma bucur enorm ca am ajuns acolo!

Si va indemn sa nu acoliti aceasta parte speciala a Spaniei.

Mai multe despre El Torcal puteti gasi pe site-ul grupos@torcaldeantequera.com.

La plecare de la El Torcal exista un drum direct catre Malaga, catre dreapta. Dar noi am mers inainte, cei 13 km spre Antequera.

Nu am intrat insa in oras deoarece doream sa ajungem la Arcidona, un satuc minunat la 24 km de Antequera.

In drum am trecut pe langa Pena de los Enamorados (Stanca indragostitilor), un alt obiectiv aflat pe lista celor pe care doream sa le vad.

Stanca apare ca un pinten iesit din podisul care se gaseste in zona si legenda spune ca o printesa maura si un pastor crestin s-au casatorit aici in secret intr-o noapte, iar dimineata s-au aruncat din varful stancii.

Dupa 8 km am ajuns la Archidona, urmand soseaua N342.

Archidona este un satuc mic si pitoresc, absolut tot renovat de curand (cum pot unii sa acceseze fonduri europene oare??!!).

Satul se afla la poalele ruinelor unui castel maur, serpuind pe o coasta muntoasa abrupta.

Spectaculoasa este Plaza Ochavada care dateaza din secolul XVII. Este o piata circulara, inconjurata de o cladire construita din piatra de culoare rosie si bej. Aici se afla si biroul de informatii turistice unde o domnisoara foarte tanara, dar foarte draguta, ne-a dat o gramada de informatii si materiale turistice (harti, carti… etc).

La intoarcere, chiar la intrarea in Antequera se gasesc dolmenele megalitice. Sunt niste morminte stravechi foarte interesante. Accesul este liber si se poate realiza zilnic intre orele 09.00 – 18.00, locul fiind ingradit.

Merita sa va opriti aici macar 10 minute.

Dupa aceasta oprire, directia noastra a fost fix catre Antequera si, la sfatul soferului nostru, domnul Jose, am ales sa incepem vizita de sus in jos.

Caci in Antequera se gaseste Fortareata Alcazaba, o constructie minunata si restaurata foarte frumos, care troneaza pe varful la poalele caruia se afla orasul. Asa ca era foarte bun sfatul sa incepem vizitarea orasului de acolo!

Am platit 6 euro pentru a o putea vizita.

Am dat ocol cetatii, de unde panorama catre Antequera este absolut fabuloasa.

Se vede ca oamenii se straduiesc sa ofere vizitatorilor maximul din acest obiectiv: s-a lucrat foarte mult la restaurarea acestuia. Inclusiv gradinile sunt refacute si bine ingrijite.

Nu va spun ce toalete sunt acolo… am si eu un fix cu mirosul in general si curatenia in special…

Dupa ce am terminat cu cetatea propriu-zisa, am purces sa vizitam Biserica Santa Maria Mayor, care se afla in zona, dar in acel moment accesul se facea prin spate. Nu stiu de ce. Am facut ocolul si am vizitat biserica – foarte frumoasa.

Apoi am luat-o la picior, in jos, catre oras.

Micul oras este spectaculos: cu case albe, minunate, cu 27 de biserici si manastiri. Practic la tot pasul este o biserica.

Am ajuns in Piata San Sebastian, o piata foarte frumoasa unde se gaseste biserica cu acelasi nume.

Aici se afla si un birou de informatii turistice, unde o doamna cred ca de origine engleza dupa accent, ne-a dat toate informatiile pe care le-am cerut, inclusiv harti ale orasului.

Ne-am indreptata catre Muzeul Municipal, deoarece doream sa vedem acolo celebra sculptura romana din bronz a lui Ephebo.

Fiind ora siestei, era inchis. Muzeul este deschis de marti pana sambata intre orele 10.00 – 14.00 si apoi intre orele 16.30 - 18.30m, iar duminica intre orele 10.00 – 14.00. Lunea este inchis.

Siesta este ceva care se respecta cu sfintenie in Spania, asa ca era cazul sa luam si noi masa in acest timp.

Am ales un restaurant micut din apropiere, unde am mancat un file de vita cu legume, absolut minunat si am baut un pahar de vinul casei care mi-a mers fix la inima!

Apoi ne-am indreptata catre Muzeul Municipal, care este asezat intr-o piata foarte frumoasa. L-am vizitat. Am platit 3 euro. Muzeul are parter si doua etaje si contine sali diferite dedicate arheologiei, picturii, sculpturii şi lucrări aurarilor. Statuia de bronz a lui Ephebo are 1.54 m si reprezinta un baiat roman purtand o ghirlanda de flori.

Am pornit apoi sa hoinarim pe stradute, printre case si biserici indreptandu-ne totusi catre autogara de unde urma sa luam autobuzul catre Malaga.

Ceea ce m-a uimit in aceasta zona este intrarea in case. Usa este direct la strada, dar deschisa in permanenta. Apoi exista un mic hol, foarte bogat impodobit cu gresie si faianta, in spatele caruia se afla intrarea propriu zisa in casa. M-a uimit faptul ca toate casele stateau cu usa deschisa….

In drumul nostru am trecut si pe langa Poarta Estepa sau Arcul Regal si, bineinteles, pe langa Arena Taurilor care nu lipseste din niciun oras spaniol.

La ora 19.00 am parasit Antequera de unde am plecat cu impresii care imi vor ramane pentru totdeauna in suflet.

Nu treceti prin Andaluzia fara sa va opriti in Antequera, dar mai ales fara sa vedeti Torcalul, o lume ireala, o lume de vis!!

---

VIZUALIZĂRI: 4577 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI