Din Zdiar în Tatra înaltă

TIPĂREȘTE

Din Zdiar în Tatra înaltă

Am plecat într-o excursie cu mașina, hai-hui prin Slovacia, două familii cu trei adolescenți, fără a face nici o rezervare, la sfârșitul lui august 2009 - începutul lui septembrie, pentru 12 zile, sau cât ne ajung banii, respectiv 1000 € și ceva de-ale gurii prin portbagaj.

Am plecat din Sfîntu Gheorghe (Covasna) pe 24 august, prima oprire fiind în  Dlha Ves pentru vizitarea uneia din cele mai frumoase peșteri din Europa - Domica - patrimoniu Unesco, care continuă pe sub granița cu Ungaria la Aggtelek. Am ajuns pe la ora 16,00, am găsit repede cazare la o pensiune cu 8€ de căciulă pentru o noapte și un rachiu de muguri de brad (specialitate slovacă) ca onoruri de primire. Am făcut un schimb de amabilități cu palincă de prune cu gazda, cu care ne-am înțeles cu mâinile și cu ceva maghiară, dialogul a decurs onorabil.

A doua zi dimineața, mic dejun din traistă și plecarea la peștera Domica, vizitat, nu intru în detalii, doar fac aprecierea că nu trebuie ratată, dacă drumurile va duc prin apropiere. Fotografii profesionale găsiți pe site-uri.

După întoarcere, ne-am luat rămas bun de la gazde și ne-am continuat drumul la Zdiar prin Poprad. Am făcut o pauză de cafea, pe traseu la pensiunea Safran, la care dormisem o noapte cu ani în urmă și unde descoperisem pentru prima dată deliciile bucătăriei slovace precum și cea mai bună bere (cehească) - Pilsner Urquell.

Am continuat apoi drumul, am traversat Poprad-ul și în jurul prânzului am ajuns la Zdiar.

 Trebuie să fac câteva mențiuni:

- sezon în zona munților Tatra înseamnă perioada legata de ski, ca de altfel în toate stațiunile montane din Europa, oferta fiind mult mai mare decât cererea iar prețurile de cazare mult mai mici;

- condițiile de cazare sunt de obicei foarte bune în Slovacia, excepție făcând cei care doresc doar banii de la turiști, iar oferta, care parțial se vede și pe harta google, este numeroasă;

- știam că în zona sudică a munților Tatra, în noiembrie 2004, a fost o furtună puternică care a făcut prăpăd prin pădurile de la poalele sudice ale masivului, similar cu ce a fost la noi în Covasna, astfel încât peisajul arată dezolant și în consecința am evitat cazarea în această zonă;

- cazarea era temporară (două nopți), noi urmând să ne continuăm traseul către Cracovia și Auschwitz - Birkenau și reintrare în Slovacia prin Vestul Munților Tatra, nedorind să ne cazăm în Polonia unde este sensibil mai scump iar ospitalitatea este sub cea slovacă;

- nu doream nici un fel de masă deoarece plecam în general devreme, înainte de micul dejun și ne întorceam după ora de cină - ora standard);

Revin, am convenit să mâncăm întâi o masă caldă pe care o cam sărisem de la plecarea de acasă și apoi, fără presiune, să căutăm cazare. Zis și făcut, am găsit un mic restaurant, am mâncat bine, ba pot să spun că am avut parte de o atenție specială datorită unui ospătar tânăr căruia îi căzuse cu tronc fiimea. Bun și ieftin (medie 10€/ persoană) inclusiv câte un pahar de vin.

Fiind liniștiți în privința mesei, am mers până la capătul nordic al localității, ca să nu ratăm nimic și am început căutarea spre sud, care presupunea, mai ales din partea adolescenților, mai mult stil, grădină și alte mofturi. După ce am vizitat trei pensiuni, Ok din multe puncte de vedere, dar cum noi ne-am stabilit că nu oferim mai mult de 10€/persoană/noapte față de 12€ cât ni s-a solicitat, am continuat căutarea încă un sfert de oră, am ochit o clădire care ne-a plăcut tuturor, Privat Javor (în traducere -arțar), am intrat înăuntru și am bătut palma pentru două camere de două paturi și o cameră de trei paturi cu 9€/persoană/noapte.

Condițiile au fost foarte bune, atât în interior cât și în exterior, respectiv internet, baie, sală de mese, bucătărie superdotată, inclusiv cu ceai, zahăr, condimente și alte nimicuri, totul foarte curat. Parcarea era în curtea proprie, curte mare care era pe malul unui pârâu. Curtea era de fapt o grădină, frumos amenajată, alei, arbori decorativi, flori, cu chioșc pentru grătar (pe care l-am și utilizat), fântână decorativă, loc de odihnă și de joacă pentru copii mici. Pozele pe care le voi pune pe site vor spune mai multe decât îmi permite mie "talentul".  

După ce ne-am  aranjat, am plecat la Poprad, 30 km, la Tesco pentru aprovizionare și am făcut un mic traseu pe la poalele Tatrei, pentru a lua primul contact cu zona și pentru a ne informa despre traseul de a doua zi.

Ne-m întors pe la orele 20.00,  și am pus de o friptură la grătar stropită cum se cuvine dar cu măsură, am făcut apoi pentru digestie o plimbare prin localitate și la urmă un somn odihnitor și profund.

Dimineața, după micul dejun, încropit de noi din merindele aduse și/sau achiziționate de la Tesco, plecat, ajuns la Tatranska Lomnica în jur de ora 8,00. La această ora am aflat că biletele pentru a urca cu cabina pe vârful Lomnicky erau epuizate de două zile, capacitatea telecabinei nepermițând decât un numâr relativ limitat pe zi de turiști. Ca urmare am cumpărat bilete pentru telecabină până la stația intermediară - Skalnate Pleso și de acolo telescaun până în în creasta Lomnica Vezo. Ne-am petrecut cca trei ore în Skalnate Pleso, ne-am plimbat peste tot pe unde era posibil, am mâncat afine culese din poienițele dintre pinii pitici, dar îmi este greu să decriu frumusețea locului pentru că nu prea am cuvinte la nivelul percepției, fotografiile urmând să vorbească în locul meu. La fel pe creastă am stat cca 3 ore, făcând un traseu de o ora dus și o oră întors. Aș mai adăuga că până la urmă nu mi-a părut rău că n-am prins bilete la telecabina spre vârful Lomnicky (2634 m) pentru că vizibilitatea nu era așa de bună iar de sus nu puteai să te deplasezi nicăieri pentru vârful este singuratic și foarte abrupt iar zona de belvedere era înconjurată de un țarc metalic pentru siguranța turiștilor, cu capacitate redusă. Pierderea cea mare, probabil, eate a traseului propriu-zis cu telecabina, construcție  finalizată când m-am născut eu, la cea dată fiind cea mai înaltă din Europa, cu un traseu foarte abrupt, ultima parte având o denivelare de peste 800 m, fără stâlp de sprijin.

Pot să spun că am avut noroc de zi frumoasă, însorită, dar cu vizibilitate în profunzime mai redusă, fapt ce și-a pus amprenta pe calitatea fotografiilor.

Am întâlnit acolo oameni foarte în vârstă sau tineri cu copii de câteva luni, bicicliști, animale de companie, chiar și un pisoi care și-a găsit un protector milos, a avut loc și un accident cu un lucrător alpinist care lucra la stația intermediară a telecabinei și pentru care, prompt a sosit un elicopter de intervenție.

Traseul până pe creastă se poate face și pe jos, pe potecă amenajată și nu erau puțini cei care se încumetau la această îndeletnicire.

Pentru cei care se vor încumeta spre o excursie în zona înaltă a Tatrei, le recomand haine de vânt și ploaie, de vreme rece și încălțaminte adecvată (bocanci).

La final coborârea am făcut-o cu telescaunul din creastă la stația intermediară și de acolo cu telecabina până jos la stația Start din Tatranska Lomnica.

De aici cu mașina, din nou la Poprad, s-au dat băieții cu cartul pe un traseu amenajat, am făcut o scurtă plimbare, am vizualizat orașul din mașină, apoi direcția pensiune, luat cina din resurse proprii și culcat pentru că a doua zi dimineața la 6,00 aveam plecare spre Auschwitz.

Vă doresc toate cele bune celor care citesc sau nu citesc aceste rânduri!

Cu bine!

---

VIZUALIZĂRI: 3502 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI