Am plecat la Viena si am vizitat Bratislava - 3 capitale, o singura zi

TIPĂREȘTE

Initial am vrut sa numesc articolul “Bratislava pe repede ‘nainte” ca a fost cam ca si “Reghin pe repede’nainte”, dar am ramas la titlul cu care a fost publicat deoarece mi s-a parut foarte interesant ca in mai putin de cateva ore sa te afli in 3 capitale. Nu o sa fie un articol impanat cu multe descrieri ale obiectivelor vizitate (desi o sa mentionez cateva) insa in primul rand vreau sa fie util celor care vor sa ajunga din Viena la Bratislava (probabil ca si varianta inversa e la fel).

Dupa ce mi-am lasat bagajul la hotel (in camera special destinata fiind prea devreme pentru cazare) am plecat spre gara sa iau trenul spre Bratislava. Ca sa ajungeti la gara Wien Hauptbanhof puteti lua metroul – U1, tramvai- linia 18 si O, autobuz – linia 13A, 69A.

Trenurile spre Bratislava sunt destul de dese (cam la fiecare 30 de minute), pleaca din gara Wien Hauptbanhof iar la Bratislava ajung alternativ in 2 gari, Bratislava (hlavna stanica) si Bratislava-Petrzalka.

Pana sa ajungem la Bratislava va mai spun ca aceasta gara Hauptbanhof ar trebui sa o ganditi ca pe un mare Mall din Bucuresti, pe etaje, ampla, dar o sa va descurcati pana la urma, sper ca putin mai usor ca mine pentru ca o sa va spun eu cum. Exista semne care va ghideaza spre peroanele de tren si liniile aferente, exista si panouri unde vedeti ora/ trenul precum si linia la care sa mergeti.

Cum va achizitionati insa biletul de tren. Eu am mers mai intai la un centru de informatii pentru a descoperi ca nu era nevoie, biletul ti-l iei singur de la automatele de bilete. Acestea sunt asezate in diverse locuri si daca automatele pentru transportul local in Viena sunt rosii, automatele de la care veti lua biletul pentru Bratislava sunt albastre. Selectati limba engleza (sau o alta limba cu care sunteti familiar, dar nu limba romana) si introduceti nr de bilete, banii si primiti biletul si restul daca este cazul. Calatoria dus intors costa 16 euro.

Pe bilet scrie doar data la care l-ati achizitionat (si cred ca are o valabilitate de vreo 3 zile daca nu faceti calatoria in acea zi deoarece pe biletul meu scria 9-12.11.2016 si data si ora la care l-am achizitionat) astfel incat apoi cautati peronul.

Am ajuns la partea draguta, in care eu voiam sa merg la statia Bratislava (hlavna stanica), pentru ca de acolo aveam indicatii cum sa ajung in centru, insa am ajuns mai tarziu cu 5 minute iar urmatorul tren (30 minute) era catre Bratislava-Petrzalka. Care este diferenta intre ele, prima gara trece Dunarea (spre Nord) si este numita si Gara Principala iar cea de-a doua ramane la sud de Dunare.

Pentru a va alege trenul intrati pe link-ul de mai jos unde dupa ce ati selectat meniul in limba engleza, introduceti datele de cautare asa cum doriti.

cp.atlas.sk/vlakbus/spojenie

Sa revenim, am luat in final trenul catre Bratislava-Petrzalka, fiind convinsa ca nu aveam cum sa pierd cine stie ce mult timp comparativ cu a astepta inca o jumatate de ora pentru a lua celalalt tren.

Nu am facut mai mult de o ora pana la Bratislava si inainte sa ies din gara am facut o poza la mersul trenurilor pentru a sti cu ce tren sa ma intorc. De aici erau din ora in ora, la fel si din cealalta gara de unde plecau tot din ora in ora dar daca aici plecau la si 15 minute, de dincolo plecau la fara 15 minute.

Am iesit din gara si am nimerit o fatuca simpatica, i-am aratat ca vreau sa merg la castel si spre norocul meu tocmai venea autobuzul 80 pe care l-am luat (valabil si lina 93). Pana la statia de coborare sunt 5 statii, iar statia se numeste “Zochova”. Acum, ca sa vedeti cu cat era mai putin venind de la cealalta gara, veneam tot cu lina 80/93 si aveam 3 statii pana la “Zochova” sau 2 pana in statia “Hodzovo nam. ” daca voiam sa ma opresc in centrul istoric.

Ce mai trebuie mentionat (important de altfel), biletul de tren va asigura gratuitate pe transportul public in acea zi.

Exista de asemenea si alte facilitati cum ar fi tururi ghidate gratuite, insa au loc in anume zile, la anumite ore.

Se mai poate ajunge la Bratislava si cu autobuzul (chiar de la aeroport plecand) sau pe Dunare cu vaporul.

Revenind la modul in care am circulat eu, pana sa ajung in statie am trecut peste Podul Nou, un pod numit scurt Podul SNP, a carui abreviere vine de la “Most Slovenskeho narodneho povstania”, adică Podul Revoltei Naţionale Slovace. Este un pod suspendat si prevazut cu cabluri de otel, cu un design asimetric interesant si unde pe doi piloni uriasi se sprijina ceva care aduce cu un OZN (de altfel mai in gluma mai este numit si asa) si care este de fapt un restaurant scump, de unde perspectiva asupra orasului este foarte frumoasa.

Acum ca am ajuns in aceasta statie (Zochova), depinde ce vreti sa faceti mai intai, eu am decis ca mai intai trebuie sa merg la castel, il vedeti din statie, dar sunt si indicatoare, asa ca putin pieptis am luat-o spre castel, intrand astfel pe la una dintre portile de intrare si anume cea numita “Poarta Viena”. Conform unui panou la intrare mai sunt portile Sigismund, Nicholas (pe la aceasta poarta am iesit), Leopold.

Tot din acest panou am aflat ca istoria acestui castel merge undeva in trecut in anul 907 si ca Turnul Coroanei, care exista si astazi dateaza din secolul XIII. Evolutia arhitectonica a acestui castel a fost influentata de perioada si de conducere, astfel in timpul lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437) avem stil gotic pentru ca mai apoi in timpul ocupatiei Imperiului Austro-ungar, mai precis pe timpul reginei Mariei Tereza (1740-1780) castelul sa devina o resedinta in stil baroc iar orasul sa se dezvolte foarte mult.

Din nefericire insa castelul este mistuit de flacari in 1811 iar reconstructia lui incepe de abia in 1953.

Dupa ce am facut cateva poze admirand castelul (exterior) si de fapt dupa ce am citit mai multe am aflat totusi de ce este atat de alb (normal, fiind restaurant complet in zilele noastre in perioada 2008-2013) m-am indreptat spre casa de bilete de unde am luat biletul de intrare 7 euro + 2 euto taxa foto (nu m-a intrebat nimeni nimic dar nu mi s-a parut o taxa mare), am trecut printr-un culoar lung de vreo 30 de metri (lasand in dreapta Camera tezaurului despre care am inteles ca s-ar vizita, a incercat cineva usa insa fara succes) si am patruns in incinta castelului. Mi-a fost verificat biletul la intrare si dupa ce mi-am lasat haina la garderoba am plecat sa cutreier castelul. Ce remarci in primul rand este albul care te inconjoara, niste covoare rosii care parca iti ghideaza pasii, oglinzi asezate din loc in loc si mult auriu (mai putin pe gustul meu).

Mi-ar fi placut insa putin mai multa implicare a lor in ceea ce priveste turistii, insa oricum a fost placut, camerele de la parter prezinta ceva relicve, apoi la etajele superioare sunt expozitii de tablouri care prezinta printi, printese, nobili, chiar si Sissi are un tablou (tablourile apartin Muzeului National Slovac), sunt expuse si tapiserii interesante iar de la ferestrele camerelor ai o priveliste minunata asupra orasului si Dunarii si celor 2 poduri, Podul SNP si Podul Appolo (construit in 2005). Am avut noroc de o frumoasa zi de toamna astfel incat privind gradina de la ferestre mi se parea un loc mult mai incantator astfel incat cred ca mai mult m-am plimbat prin gradini, prin parcul castelului si prin gradina baroca unde locul era pregatit deja pentru iarna.

Dupa inca o sedinta foto am hotarat sa parasesc castelul pentru a ma indrepta spre centrul vechi. Aici tot ce te inconjoara reprezinta istorie, cladiri vechi renovate sau lasate in paragina dar avand o frumusete aparte chiar si asa. Am parcurs centrul vechi putin in viteza pentru a aprecia cat am de vazut (sa zicem) avand in vedere timpul pe care il aveam la dispozitie si nu dupa foarte mult timp am ajuns in fata unei intrari cu aspect cunoscut, cu o placuta aflata deasupra intrarii si pe care scrie Muzeul Farmaciei, avand in centru un medalion in care se afla un rac, aceasta deoarece aici se afla “Farmacia Racii Rosii”. Am patruns in interior si din pacate eram singurul vizitator. Pretul unui bilet este 4,30 euro si include si vizita facut in muzeul din Turnul lui Mihail.

Revenind la Muzeul Farmaciei, existenta farmaciei cu acest nume se pare ca dateaza din a doua jumatate a secolului XVI iar in aceasta locatie din secolul XVIII. Simbolul de la intrare dateaza din 1895 iar farmacia a functionat pana in 1953. Mobilierul apartine secolului XIX iar in ceea ce priveste produsele farmaceutice, recipiente de pastrare (din lemn, ceramica, portelan, materiale metalice), si altele provin din secolul XVII pana in a doua jumatate a secolului XX de la producatori specializati.

Exista panouri explicative care explica ceea ce vedem in acest muzeu, provenienta sau criteriile de alegere a materialelor destinate pastrarii sau prepararii produselor farmaceutice, moduri de preparare asa ca pot spune ca mi s-a parut un muzeu interesant. Am iesit din acest muzeu si la cativa metri distanta am intrat sa vizitam un alt muzeu (cu biletul anterior achizitionat), intr-un turn si anume,

Poarta lui Mihail si turnul, socotit un adevarat simbol al orasului fiind totodata singura poarta care s-a pastrat pana in zilele noastre. Celelalte 3 porti: Poarta Laurinc, Poarta Pescarilor si Poarta Vydrika nu mai exista. Aceste patru porti erau singurele cai de acces in oras.

Aici ca sa vezi exponatele (este mai degraba o expozitie de arme) de la fiecare etaj urci scari inguste si cu fiecare etaj pe care il parcurgi constati ca mai ai o scara de urcat, noroc ca te mai opresti pentru poze. Si in afara obiectelor expuse, privelistea de care ai parte uitandu-te afara face toti banii. Strazi inguste, case cu flori la ferestre, banci, strazi cu pavaj vechi, frumusetea la ea acasa. O alta sesiune foto si un obiectiv de care am fost multumita ca l-am atins.

Am iesit de aici si mi-am zis sa o iau incotro vor pasii mei, ei bine acestia voiau si unde le spunea stomacul, si spre norocul meu, prima straduta pe care am luat-o mi-a dezvaluit un nume

cunoscut, Prašná Bašta. Acesta imi fusese recomandat ca un local bun, asa ca zarurile fusesera aruncate deci, lunch time.

Am intrat in local, dragut, intim, astfel incat sa ai ce privi cat astepti (mai ales daca esti singur asa cum eram eu). Mi-a fost adus meniul imediat si pana sa command mancarea am cerut o bere Bernard. Am cerut mai intai o ciorba/ supa de ceapa, care era o supa rosie cu bucati de ceapa, crutoane si cascaval ras insa din care nu am mancat decat jumatate ca sa am loc de felul 2. Si nu am regretat, am luat tagliatele cu ciuperci, bucati de pui si sos de cascaval si smantana…. stiu, o adevarata bomba calorica. Suma platita (including tip) – 14 euro.

Inainte de a pleca mai departe la drum m-am oprit si la toaleta, aceasta este insa in afara localului (lipsa de spatiu) si primesti cheia (ca sa nu o uiti la tine are agatat ceva ce seamana cu capacul unui borcan de 800 ml), toaleta fiind undeva la subsol.

Nu pot spune ca am avut un traseu stabilit, am incercat sa parcurg cat mai multe stradute si daca dau peste ceva frumos sa imortalizez (si aveam fara numar, fara numar). Asa incat am mai vazut:

Cladirea Veche a Primariei, cladire construita in secolul XIII, pe parcurs in mai multe stiluri in functie de vremuri, gotic, baroc, neo-gotic si renascentist. In prezent aici se gaseste un muzeu care prezinta istoria Bratislavei. Insa ceea ce ii confera un adevarat mod de identificare este turnul, care dateaza din 1370. In apropierea acestei cladiri se gaseste

Fantana lui Maximilian sau Fantana Roland, aceasta fiind construita in 1572 de catre Regele Ungariei (ei nu de el, insa asa se spune) pentru a aproviziona locuitorii orasului cu apa. Fantana are in centru un piedestal inalt de unde vegheaza asupra pietei chiar Maximilian al II-lea imbracat in armura. Acum insa rolul acestei fantani este doar decorative, in momentul in care am trecut eu pe acolo siind asaltata de un grup de chinezi (sigur nu erau japonezi ca i-am auzit numarand si macar 1,2, 3 mai stiu ).

Insa cel mai mult cred ca imi doream sa-l vad pe Cumil (asta pentru ca sotul si flacaul cel mare si-au facut poza cu acest personaj cand au fost acum 3 ani la Bratislava). Tot asa mergand dupa cum ma duceau pasii am dat peste Cumil (sau conform panoului de langa el “Man at work”). Aceasta statuie este una celebra pentru Bratislava iar o traducere in romaneste ar fi “Gura-casca”. Cat despre interpretari ale celor ce le-ar face acest Cumil ar fi:

- ar fi fost un muncitor pe care nu-l interesa ce are de facut asa ca mai bine pierdea vremea

- sau ca ar sta acolo ca sa poate privi pe sub fustele fetelor

- ar reprezenta un simbol fiind prima gura de libertate dupa iesirea din comunism, canalul reprezentand comunismul.

Din multitudinea de statui prezente in zona am mai reusit sa fotografiez una numita Schone Naci, o statuie argintie (Cumil e din bronz) si care se pare ca are la baza o persoana adevarata, un barbat numit Ignac Lamar, la sfarsitul secolului XIX indragostit de o femeia care nu-i impartasea sentimentele. El era vazut adesea oferind flori pe strada femeilor, purtand o palarie si salutand oamenii pe care ii intalnea pe strada.

Dintre biserici si alte lacasuri de cult prin care am trecut, am sa mentionez Catedrala Sf Martin, aceasta fiind locul unde au fost incoronati regii Ungariei, incepand cu Maximilian al II-lea, de asemenea si Maria Tereza. Ultimul rege incoronat aici a fost Ferdinand V in 1830. Catedrala este construita in stil neo-gotic in secolele XIII-XVI se pare ca tot de mesterii care au ridicat si Domul Sf Stefan din Viena. Un alt lucru interesant ca drumul ceremonial parcurs pentru incoronare terce prin centrul orasului si asta este motivul pentru care in pavaj sunt prezente din loc in loc mici coroane de metal.

Am trecut si prin dreptul Teatrului National din Bratislava, o cladire impresionanta in fata careia se afla o fantana si Ganymede calare pe un vultur. Balconul cladirii este impodobit cu coloane deasupra carora se afla niste busturi ale unor personalitati din literatura si muzica.

Am intalnit de asemenea si o cladire in care in 1913 se deschidea primul cinematograf public Elektro Bioscop.

Am vazut si ceva sedii de ambasada, precum si un hotel cu un nume foarte cunoscut Carlton, am vazut biserici cu interioare minunate si pot spune ca la sfarsitul perioadei avute la dispozitie nu-mi mai simteam picioarele, as fi vrut sa merg in maini, dar eram multumita ca mi-am indeplinit o dorinta.

Mai mult tarandu-ma m-am indreptat spre gara, tot din statia Zohova, de unde am luat linia 93 si am coborat la statia Petrzalka. Aici trebuie sa veniti pe acelasi trotuar inapoi cativa metri si in dreptul semaforului (nu este intersectie) sa coborati in pasajul subteran care va scoate chiar in gara. Si daca ati socotit timpul asa cum trebuie nu va ramane decat sa va urcati in tren si sa va odihniti o ora apoi sa va indreptati spre hotelul vostru, la mine trebui sa-mi si iau in primire camera, asa ca va dati seama ca pana sa ma pot ravasi prin camera trebuia sa fac poze.

Despre hotel insa in urmatorul articol, pana atunci nu pot spune decat ca am fost multumita de ce am vazut insa clar, mai trebuie sa mai ajung pe acolo, a fost frumos, dar mai trebuie, mai am ce vedea.

---

VIZUALIZĂRI: 7059 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI