Câteva repere turistice din Belgradul vechi

TIPĂREȘTE

În luna mai trebuia să ajungem cu fetiţa cea mică în Croaţia, la Porec, pentru a participa la camiponatele europene de dans ESDU. Pentru că de la bun început ne-am dorit ca această deplasare să fie un semi-concediu, îmbinând utilul cu plăcutul, ne-am decis să creionăm un traseu turistic, pentru a vedea şi cunoaşte cât mai multe lucruri noi. Ca de obicei timpul a fost marele nostru duşman, într-o zi nu puteam vedea cât ne propusesem, însă credem că am văzut tot ceea ce era reprezentativ pentru zonele în care am fost.

În acest review vă voi povesti despre Belgrad, un oraş pe care l-am văzut pentru prima oară, urmând ca în zilele următoare să vă povestesc în alte două reviewuri despre Porec şi Zagreb, două atracţii turistice importante pentru cei care decid să viziteze Croatia prin Serbia.

Am ieşit din România pe la Porţile de Fier I, formalităţile de vamă s-au desfăşurat rapid din partea română şi destul de lent din partea sârbă deoarece păreau mai zeloşi şi controlau fiecare maşină străină care intra în ţară. Ne-au întrebat unde călătorim, le-am spus direct Croaţia, ne-au dat paşapoartele şi ne-au spus să avem grijă, fără a ne mai cotrobăi prin portbagaj.

Urma un drum superb, paralel cu Dunărea, am putut admira pentru prima dată România din acel loc, deja îmi era dor de ea şi o priveam cu nostalgie, însă ne-am oprit în foarte multe locuri pentru a face poze. De pe malul sârbesc statuia lui Decebal este impunătoare, sărbii au amenajat acolo o parcare într-un loc cu vizibilitate maximă atât pentru Cazamele Dunării, cât mai ales pentru Decebal.

Drumul a continuat prin mai multe tunele săpate direct în stâncă, multe dintre ele neconsolidate şi neiluminate, cred că am numărat în jur de 20, însă sunt spectaculoase iar pentru fetiţa mea a fost o aventură trecerea prin ele, îmi spunea: Tati, nu cade vreo piatră peste maşină? . Oricum şoseaua a fost neaşteptat de bună, mă speriasem degeaba în ţară când colegii mi-au spus că îmi voi rupe maşina prin gropile lor.

Am oprit câteva minute la cetatea Golubac pentru a admira peisajul şi a face câteva fotografii. Chiar în acel moment treceau două TIR-uri, locul este deosebit de periculos, există un tunel chiar pe sub cetate foarte îngust, un TIR cu foarte multă greutate poate trece destul de greu deoarece tunelul este chiar într-o curbă periculoasă. De altfel se văd urme ale trecerii tirurilor, oglinzi sparte sau bucăţi de plastic pe şosea.

Cetatea este frumoasă, spectaculoasă, am găsit doar înformaţii în limba sârbă, se pare că a aparţinut Regatului maghiar, fiind construită în secolul al XIV-lea. Nu se vizitează, însă se pot face escaladări pe dealurile din jurul zidurilor cetăţii.

După vreo sută de kilometri de la intrarea în Serbia, şoseaua părăseşte malul Dunării, trecem prin localităţi destul de sărace judecând după casele lor şi după maşinile destul de vechi, iar după vreo alţi 70 de km intrăm pe autostrada care ne duce spre Belgrad. Viteza este de 120 km/h, nici n-ai putea merge foarte tare, autostrada este destul de proastă, cu plăci din beton, am întâlnit şi foarte multe gropi acolo, cred că este una dintre cele mai proaste autostrăzi pe care am circulat vreodată.

La intrarea în Belgrad o aglomeraţie de nedescris, trebuia să găsim hotelul Posco Residence despre care am scris un review aici grea încercare pentru noi, mai ales că gps-ul ne-a scos pe un pod închis aflat în lucru. L-am resetat apoi se pare că şi-a revenit şi ne-a scos la un hotel aflat in imediata vecinătate a hotelului nostru, însă noi n-aveam de unde cunoaşte acet lucru. Citiţi rw. De mai sus şi veţi întelege.

Belgradul la prima vedere mi s-a părut un oraş destul de aglomerat, cu foarte multe maşini, însă foarte corecţi în trafic, adică ne-au văzut străini şi ne-au dat prioritate ori de câte ori eram în dificultate, cu foarte multe străzi, mai ales în zona centrală cu sens unic, cu multe clădiri vechi, nu ştiu de ce îmi reveneau în minte imagini cu oraşele ruseşti, cu foarte mulţi oameni şi mai ales foarte mulţi copii care se jucau peste tot. Am văzut şi câteva clădiri bombardate, chiar în zona centrală pe care sârbii au ales să nu le domolleze, le-au îngrădit şi le conservă pentru a nu uita războiul încheiat în urmă cu 14 ani. Am fotografiat o astfel de clădire, însă mi s-a sugerat că nu este bine să fotografiem clădirile bombardate, în sufletul belgrădenilor au o semnificaţie aparte, personală. Am renunţat la foto, însă le-am admirat – nu ştiu dacă ăsta este termenul potrivit, încercând să mă întreb de ce totuşi le păstrează în această stare, sunt totuşi într-o zonă centrală, alături de alte numeroase clădiri foarte noi. N-am reuşit să răspund la această întrebare.

După ce am terminat formalităţile de cazare, am rugat la recepţie să ne comande două taxiuri, mai eram cu un grup de prieteni, pentru a ne duce în zona centrală a oraşului. Îmi făcusem temele, ştiam cam ce aveam de vizitat, nu ştiam însă dacă vom avea suficient timp la dispoziţie pentru asta, având în vedere că dimineaţă trebuia să plecâm către Porec. Taxiurile ne-au luat câte 7 euro, sumă pe care am plătit-o şi la întoarcere, cu alţi taximetrişti, a fost ceva de mers de la hotel până în centru, aproximativ 15 minute, cred că a fost un preţ corect. Citisem că taximetrişti din Belgrad te cam fură pe faţă, însă ştiam că au şi unele dintre cele mai mari tarife din Europa.

Taxiul ne-a lăsat aproape de artera pietonală Knez Mihailova, din centrul istoric la Belgradului, se pare că este cea mai veche stradă din Belgrad protejată UNESCO, clădirile sunt aşa cum au fost ele construite, este interzisă modificarea proiectului sau construirea altor clădiri noi lângâ acestea, este o adevărată desfătare să te plimbi şi să admiri aceste clădiri ca şi cum ai păşi tu în istorie. Am întâlnit numeroase magazine, cafenele, restaurante, sedii de bănci, dar şi tarabe cu de toate, iar preţurile nu mi s-au părut prea mari.

Aici am servit si prănzul şi cina la un loc, la unul dintre restaurantele cele mai aglomerate de acolo Kolarac, iar preparatele au fost pe cât de gustoase pe atât de ieftine, adică nu mi s-a părut foarte scump, nu mai ştiu exact cât am plătit, dar nu a depăşit 20 de euro, în condiţiile în care am servit un fel de ciorbă de burtă, gulaş, snitel vienez, fripură de porc la ceaun şi desert îngheţată cu banane. Îmi plouă în gură când mă gândesc la calitatea mâncării de aici, mai ales că a fost udată şi cu cea mai bună bere din Serbia.

După ce ne-am umplut cambuza pentru câteva ore, am luat-o la pas pe strada Knez Mihailova, noi bărbaţii fiind interesaţi de arhitectura clădirilor şi de barurile din zonă, destul de numeroase, multe dintre ele cu program dedicat de nopte, iar doamnele după magazinele de încălţăminte, poşete, etc. Am profitat de aceste momente de shopping al fetelor pentru a face cât mai multe poze, deşi aveam un tricou al US Army pe mine. Mare greşeală, noroc că belgrădenii sunt oameni deschişi la minte.

Am trecut pe lângă Muzeul Zepter şi uşor, uşor, am ajuns pe aleile celui mai vestit loc din Belgrad, este vorba de Fortăreaţa Kalemegdan, cea mai veche cetate din istoria Serbiei, un loc deosebit care m-a încântat şi pe care aş vrea să-l vizitez din nou, nu pe fugă cum am făcut în luna mai.

Parcul din jurul fortăreţei, deosebit de frumos, cu multă vegetaţie, alei îngrijite cu statui reprezentănd oamenii importanţi ai poporului sârb, flori, băncuţe cu tineri îndăgostiţi, aer curat şi foarte multă linişte, toate acestea ne-au făcut să pătrundem către cetate pe aleia unde se află Monumentul Recunoştinţei faţă de Franţa, un monumet dedicat prieteniei dintre Serbia şi Franţa în timpului primului război mondial. Dincolo de acest monument întălnim zidul exterior al cetăţii iar printr-un tunel [b[Poarta Karageorgepătrundem în zona fortificată unde întâlnim numeroase blindate din timpul celor două războaie mondiale. Expoziţia exterioară face parte din Muzeul Militar, aflat în incinta fortăreţei, programul de vizită era până în ora 17.00, noi ajungând după această oră l-am găsit din păcate închis.

În incinta fortăreţei mai descoperim Grădina Zoologică, Galeria Muzeului de Istorie Naturală şi Mausoleul vizirului Silahdar Damat Ali Paşa, care şi-a găsit aici sfârşitul în batălia pentru Petrovaradin din 1716, dintre sfârşitul Imperiul habsburgic şi cel otoman. Puţin mai departe descoperim aleile care coboară către forţificaţiile de pe malul Dunării, unde se găseşte şi Turnul Kula Nebojsa, folosit de Imperiul otoman ca închisoare. Zona dintre fortificaţiile de la baza fortăreţei şi până lângă sus, lângă statuia Pobednik, este plină de ruine ale cetăţii, dar şi de numeroase alei cu băncuţe.

Că veni vorba despre Statuia Pobednik, trebuie spus că impresionează prin construcţie şi amplasament, fiind poziţionat cu vederea la confluenţa dintre Dunăre şi râul Sava, spre turnul Usce, o altă clădire impresionantă din Belgrad. Învingătorul, căci aşa se traduce Pobednik este întruchipat de un bărbat care tine în mâna stăngă un porumbel şi în dreapta o sabie şi a fost ridicată pentru a marca prima victorie împotriva austro-ungariei din primul război mondial.

Deja se făcuse destul de târziu, mai aveam de bifat câteva obiective în Belgrad, am mai făcut o sesiune de fotografii în partea de vest a fortăreţei, în stânga statuii Învingătorului, într-o superbă grădină străjuită de statui ce întruchipau zeite şi lei, apoi am părăsit parcul pe unde intrasem pentru a ne îndrepta către Catedrala Sf. Sava pe care o zărisem la un moment dat.

Am trecut pe lângă Biblioteca din Belgrad, o clădire impresionantă, am ocolit puţin pe o străduţă laterală pentru a admira impresionanta clădire a Bancii Naţională a Serbiei, ne-am îndreptat apoi către Catedrala Sf. Arhanghel Mihai, cea mai veche biserică din Belgrad construită în 1840. Este considerată monument UNESCO, în ea se mai află şi Muzeul Bisericii Ortodoxe din Serbia. Pentru turişti este deschisă doar sâmbătă şi duminică, în restul săptămânii ţinându-se slujbe sau diferite evenimente organizate de biserică.

Am ajuns în faţa hotelului Moskva în faţa căruia se află o frumoasă fântână, de fapt am fost uimit cât de multe astfel de fântâni, micuţe, dar frumos decorate am văzut, de unde ne-am îndreptat către. Ne-am continuat drumul către Catedrala Sf. Sava, deja începuse să se întunece, însă o vedeam undeva în faţă, am considerat că nu era prea departe. Mare greşeală, cred că am făcut vreo 90 de minute până acolo, însă n-am regretat deloc, am admirat astfel clădirea Vechiului Palat Regal, fiind construit în 1884 pentru dinastia Obrenovic. Deşi nu l-am vizitat, impresionează la exterior prin mărimea construcţiei, colanele în stil bizantin, iar nouă ne-a plăcut foarte mult cum luminile îl puneau şi mai mult în valoare. Preţul unui bilet este aproape 4 euro atât pentru adulţi cât şi pentru copii, programul de vizită este în fiecare zi, mai puţin în wk, până la ora 16,00.

Grădina fostului Palat Regal este impresionantă, aici se află şi statuia marelui scriitor Ivo Andric, laureat al premiului Nobel şi un înflăcărat luptător pentru cauza Serbiei, deşi s-a născut în Bosnia. Lângă Vechiul Palat se află Sediul Preşedintelui Serbiei, alături de care se găseşte Muzeul Ivo Andric. Vis a vis de parc se găseşte Parlamentul Serbiei, o clădire impunătoare şi foarte frumoasă luminată seară care ne-a atras atenţia încă de pe bulevardul Milana.

Mai departe trecem pe lângă Clădirea Poştei şi Sediul Ambasadei Republicii Cehe, apoi privirea ne cade pe Biserica Sf. Marc, o biserică foarte frumoasă construită îb stil bizantin din cărămidă. Deşi a fost construită la începutul celui de-al doilea război mondial, ea a fost bombardată în cel de-al doilea război. A fost reconstruită, dar interiorul nu a fost terminat nici în zilele noastre. Se află situată în parcul Tajdnajan, unul dintre cele mai mari parcuri din Belgrad.

După ce lăsăm în urmă Teatrul Dramatic ajungem în Piaţa Slavija, un important nod rutier, de fapt un mare sens giratoriu străjuit de hotelul înalt cu aceeaşi denumire. De aici şi până la Catedrala Sf. Sava punctul final al călătoriei noastre mai avem doar puţin, urcăm colina care ne conduce către catedrală, pe măsură ce ne apropiem suntem uimiţi de frumuseţea şi de măreţia construcţiei. Se spune că este cea mai mare biserică ortodoxă din lume şi înclin să cred acest lucru după ce am văzut-o, are 82 de metri înălţime şi o cruce aflată pe cupola centrală de 12 metri. Doar soclul Catedralei are înălţimea mea, se pare că la subsolul catedralei există mormântul Sf. Sava iar mii de credincioşi ajung aici pentru a se ruga în linişte. Fiind deja seară, n-am reuşit să vedem prea multe, însă am admirat-o în toată splendoarea sa. Dacă ajungeţi în Belgrad este un must see pe care nu trebuie să-l rataţi, dar să ajungeţi până în ora 18.00 când se închid porţile acestei frumoase catedrale.

Sperând că aceste rânduri v-au fost de folos aşa cum mi-au fost şi mie precedentele rw-uri de pe AmFostAcolo, vă doresc vacanţe cât mai frumoase, iar dacă se poate, chiar în Belgrad. Pentru că merită!

---

VIZUALIZĂRI: 6316 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI