Sankt Petersburg - un vis implinit (4): Țarskoe Selo

TIPĂREȘTE

A doua zi

Si in cea de a doua zi aveam in program deplasarea inafara orasului si anume la Tarskoe Selo. Tarskoe Selo, adica Satul Tarilor, acum numit Puskin, se afla la 24 km de Sankt Petersburg si am ajuns tot cu firma de transport cu regim de taxi.

In Tarskoe Selo se afla o alta resedinta imperiala construita la comanda imparatesei Elisabeta, fica al lui Petru cel Mare. Constructia a inceput in 1752 si Elisabeta nu a precupetit nici un efort in a face din nou o risipa de aur si pietre pretioase in decorarea palatului ce poarta numele mamei acesteia, Ecaterina. Acelasi arhitect ca si in cazul altor palate ridicate sau modificate in timpul Elisabetei, Bartolomeo Rastrelli, opteaza pentru folosirea stilului baroc, stil neagreat, mai tarziu de Ecaterina a II a.

Intram in parc, care se intinde pe cateva sute de hectare si pentru ca inca nu era deschisa casa pentru palat, desi erau cateva zeci de persoane la coada, hotaram sa vedem mai intai parcul, apoi cand ceilalti turisti isi vor dori sa stea la umbra in parc, noi vom vizita palatul. Doar ca am cam luat teapa. Coada care acum era de cateva zeci de persoane a devenit o coada de cateva sute si am stat la coada vreo 4 ore!

Revenim la parc, chiar de la intrare am vazut palatul cu fatada turcoaz si coloane alb-aurii, dar il lasam pentru mai tarziu (cireasa de pe tort) si continuam plimbarea prin parc unde vom descoperi o multime de obiective, mai mari sau mai mici, dar fiecare cu povestea sa.

Ne indreptam spre o alee marginita de arbori si zarim in capatul acesteia o cladire frumoasa la care ajungem imediat si descoperim ca este Ermitaj - locul unde Elisabeta obisnuia sa ia masa si sa se retraga pentru un moment de relaxare. Cladirea are o fatada frumoasa cu multe coloane, dar din pacate este inchisa si nu putem vedea si interiorul. Inconjuram cladirea, incercam sa ne uitam printr-un ochi de geam, dar in zadar. Alaturi se afla Bucataria Ermitaj, inchisa si aceasta.

Mergem mai departe si ajungem la un ansamblu de cladiri din caramida unde a fost Amiralitatea si unde acum, noi am gasit o cofetarie cu placintele, cafea si prajiturici foarte bune.

Cu suplimentul de energie pornim din nou la drum, dar mai intai admiram din locul in care ne aflam, lacul cu Coloana Cesmenskaia si putin mai lateral o cladire ce pare a fi moschee. Iainte de a ajunge de cealalta parte a lacului ajungem la moschee, dar asta e Baia Turceasca si pentru a intra platim bilet. Platim bilet si intram intr-un decor maur ce ne duce cu gandul la 1001 de nopti. De aici, ajungem imediat la Piramida, o constructie din piatra unde Ecaterina a II a isi ingropa animalele de companie, apoi vedem Podul de Marmura si urmeaza Sala de Concerte. Printre copaci, zarim si Pavilionul Scartiitor dar ne intoarcem in apropierea Palatului Ecaterina.

Am oprit si intrat in Galeria Cameron, locul unde se desfasurau discutiile de dupa cina. Un culoar larg strajuit de coloane gazduieste busturile a numeroase personalitati ale lumii antice, si nu numai. In interior se organizeaza expozitii temporare. Coboram din galerii si ajungem la Baile Imperiale unde se afla si Camera de Agat, dar inca nu era deschisa casa.

Luam un loc in capetele cozilor, unul pentru intrarea in Palatul Ecaterina, unul pentru Camera de Agat. Facem cu randul la cozi si tot pe rand mergem sa bem o cafea, o bere sau sa mancam un sandwich la o terasa aflata langa palat. Programul de vizitare la Camera de Agat este foarte scurt si se admite intrarea in grupuri mici (cred ca in jur de 10-12 persoane), cu pauze dupa un timp. Cand ar fi trebuit sa mai stau vreo ora renunt pentru ca se apropia momentul sa intram in palat. Imi doream sa vad si aceasta camera, dar riscam sa pierdem intrare in palat.

Deja obositi, intram in palat si patrunsi in holul principal parca ne trece si oboseala si revine dorinta de a explora. Aceiasi opulenta, mult aur, oglinzi, sfesnice si candelabre, sali mari unde alta data doamne si domnite valsau, acum isi asteapta doar vizitatorii ce trec uimiti, unii se opresc si analizeaza mai atent un detaliu de la o usa ferecata in aur sau un tablou a unei imparatese.

Trecem din camera in camera, ajungem in Sufrageria Alba sau Verde, in Pinacoteca, mereu indemnati de personalul palatului sa nu intarziem prea mult in spatiile mai mici si aglomerate. Peste tot avem voie sa fotografiem si tacanitul aparatelor foto este un sunet de fond alaturi de sunetele de uimire scoase de vizitatori.

Ajungem si la cea mai importanata camera, unde fotografiatul este interzis, Camera de Chihlimbar. Cred ca mai toti stiti istoria acestei camere, dar cateva cuvinte tot am sa mai spun. Camera a fost un cadou al imparatului Friederich I al Prusiei pentru Petru cel Mare, in anul 1716. Acesta a montat-o mai intai in Palatul de Iarna, iar in1755 a fost mutata la Tarskoe Selo de catre Elisabeta.

Camera de Chihlimbar, considerata a 8 minune a lumii, contine panouri mari din ambra sau chihlimbar, o rasina fosilizata, in nuante diferite, de la auriu la brun si care au proprietatea de a purifica aerul si a absoarbe energiile negative. Se spune ca, toti cei care ajung in aceasta camera pleaca mai relaxati si energizati. Eu, nu am simtit ceva deosebit, dar am fost fascinata de asemenea minunatie. Acum am sa va fac o marturisire si am sa va spun ca „am furat”! Am furat cateva cadre cu cea de a 8 a minune a lumii si pe care am sa le impart si cu voi.

Revenind la istoria acestei camere, in timpul celui de al 2-lea Razboi Mondial, panourile de chihlimbar au fost acoperite cu un tapet pentru a fi ascunse, dar nemtii le-au descoperit, le-au demontat si transportat in Germania. S-au intors acasa... De atunci s-a pierdut orice urma a camerii de chihlimbar.

Mai tarziu, conducerea fostei URSS, prin anii 90 a hotarat refacerea camerei si cu o munca titanica, cu ceva donatii facute de Germania, in 2003, Camera de Chihlimbar a fost redeschisa publicului.

Trebuie sa recunoastem ca Rusia a reusit, ce multe alte popoare si-ar dori, sa reconstruiasca o mare parte de obiectivele istorice. Leningradul, actualul Sankt Petersburg, a fost distrus in totalitate in timpul blocadei de 900 de zile, iar astazi ne bucuram de un oras superb, cu cladiri ce par a dainui din anii 1700...

Alaturi de domeniul unde se afla Palatul Ecaterina, se afla Parcul Palatul Alexandru, construite de Ecaterina cea Mare ca dar de nunta pentru viitorul tar (nepotul ei) Alexandru I. In aceasta resedinta, tarul Nicolae al II lea a semnata actul de abdicare. Nu am reusit sa mai mergem si aici. Tot in zona ar mai fi si Palatul Pavlovsk, construit de tarul Pavel I, fiul Ecaterinei a II a.

Pentru ziua in care am stat la coda vreo 4 ore, ne era de ajuns, asa ca ne-am intors la hotel, am mancat undeva in vecini si era deja tarziu.

---

VIZUALIZĂRI: 2318 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI