Capela Sixtină a Orientului

TIPĂREȘTE

După ce am vizitat mănăstirea Humor, următoarea noastră oprire, în drumul spre casă, a fost destul de aproape, la aproximativ 10 kilometri, la o altă mănăstire şi anume la mănăstirea Voroneţ. Am citit într-un articol că aceasta mănăstire mai poartă numele de ˝Capela Sixtină a orientului˝ şi am vrut să văd de ce a fost numită aşa.

Ca să ajungem la mănăstirea Voroneţ, am pornit pe drumul naţional DN 17, Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc, iar la ieşirea din Gura Humorului am virat la stânga, în dreptul indicatorului care ne îndrumă spre mănăstire, apoi pe drumul judeţean DJ 177 D, până la mănăstire. Drumul trece peste râul Moldova şi este paralel cu pârăul Voroneţ. Pe drum sunt o mulţime de pensiuni care oferă cazare. Am ajuns într-o parcare, cu plată, unde am lăsat maşina, apoi am pornit la pas, printre tarabele cu obiecte de artizanat spre mănăstire. Una dintre tarabe mi-a atras atenţia în mod deosebit, scria că vinde ˝poale în brâu˝ şi ˝bere de casă˝. De bere nu m-am putut atinge (eram cu maşina) iar plăcintele erau la dospit, aşa că mi-am pus pofta în cui şi am înghiţit în sec.

Am ajuns în faţa zidului care înconjoară mănăstirea, îndrumaţi de un indicator am ajuns la poarta mănăstiri. Poarta mănăstirii se află sub turnul clopotniţă. Imediat după poartă pe nişte mese se vând obiecte religioase şi biletele de intrare la mănăstire. Valoarea unui bilet este de 5 lei pentru adulţi, pentru taxa foto se percep alţi 10 lei. Fotografiatul în interiorul bisericii este interzis.

Înainte de a pătrunde în curtea bisericii şă vă povestesc puţin despre istoria acestui lăcaş de cult.

Intoria acestui lăcaş de cult începe cu o legendă a cronicarului Ioan Neculce. Se spune că în timpul unui război cu turcii pe care Ştefan cel Mare era pe punctul de al pierde, acesta s-a retras în munţi şi s-a întâlnit cu, călugărul Danil Sihastru, s-a plâns acestuia că nu-i poate biruii pe turci iar ţara va cădea pe mâinile lor. Danil Sihastru i-a spus să continue lupta pentru că cu ajutorul lui Dumnezeu va câştiga, iar drept mulţumire, trebuie să ridice o mănăstire pe acest loc care să aibă hramul Sfântul Gheorghe. Cronica lui Ioan Neculce nu suna chiar aşa, dar eu am scris-o cum am auzit-o de la alţii. Se pare că Ştefan cel Mare i-a biruit pe turci, pentru că astfel nu ar fi ridicat această superbă mănăstire.

Lăsând gluma la oparte, biserica mănăstirii Voroneţ, a fost ridicată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, în anul 1488, în numai trei luni şi trei săptămâni, între 26 mai şi 14 septembrie.

Am intrat în curtea mănăstirii, aici spre deosebire de mănăstirea Humor, unde eram singuri, se aflau o mulţime de oameni, printre care şi un grup numeros de vorbitori de limba franceză. Curtea este mare, bine îngrijită şi plină de flori multicolore.

Ne-am îndreptat spre biserică şi i-am admirat frumuseţea exterioară cu ale sale freşce în care culoarea dominanră este albastru de Voroneţ. Freşcele exterioare au fost pictate la peste 50 de ani de la construirea bisericii, în anul 1547. Pe un fond albastru, picturile de pe faţada exterioară se succed ca un imens covor, încâtând privirea vizitatorului. În cea mai mare pictură este redată ˝Judecata de apoi˝ un loc în care probabil toţi vom ajunge. Această frescă este atât de împresionantă din punct de vedere al picturii şi de coerentă din punct de vedere teologic încât a ajuns să fie comparată cu creaţia lui Michelangelo din Capela Sixtină. Ambele picturi au fost realizate cam în aceiaşi perioadă. Acesta este motivul pentru care Mănăstirea Voroneţ este numită ˝Capela Sixtină a orientului˝. Pictura ˝Judecăţii˝ ocupă tot peretele de vest al bisericii. În alte picturi de pe faţadă sunt reprezentate şcene din viaţa unor sfinţi, sf. Gheorghe omorând balaurul, sf. Nicolae împârţind daruri şi alţi sfinţ. Mai sunt reprezentate şi şcene din viaţa lui Isus cu arborele genealogic al mântuitorului. Pe coloanele exterioare sunt pictate feţele a marilor filozofi Aristotel şi Platon.

Arhitectura bisericii este specifică stilului moldovenesc, fiind o îmbinare între stilul bizantin şi stilul gotic. Din stilul bizantin provine sistemul de boltire şi împărţirea bisericii în pronaos, naos şi altar. Din stilul gotic găsim chenarele uşilor şi geamurilor sub formă de arc frânt, contraforturile exterioare. Cineva spunea despre această biserică că este ˝ o biserică bizantină construită cu mâini gotice˝

Dar să pătrundem şi în biserică. Chiar dacă fotografiatul în interior este interzis, am prin câteva momente când nu era vreo călugăriţă atentă şi am făcut câteva poze, fără bliţ.

Se intră mai întâi într-un pridvor. Pridvorul a fost adăuguat în timpul domniei lui Petru Rareş. Aici vedem pictată figura sfântului Ilie. Pe un perete este pictat un calendar ortodox. Tot în pridvor avem ocazia de a vedea forma iniţială a biserici redătă într-un tablou. Biserica îniţială construită de Ştefan cel Mare a suferit unele modificări în timpul mitropolitului Grigorie Roşca, mitropolit ˝ responsabil˝ de cea ce vedem astăzi pe exteriorul bisericii. Pe uşa de la intrare în pronaos se află o pisanie scrisă în piatră din care aflăm numele întemeietorului şi anul construirii lăcaşului de cult.

În pronaos, care este în acelaş timp şi necropolă se află mormântul lui Danil Sihastrul, primul stareţ al mănăstirii, cel care l-a ajutat pe Ştefan cel Mare să-i înfrângă pe turci. Tot în pronaos se află pictat portretul ctitorului Ştefan cel Mare împreună cu ultima sa nevastă, domna Voichiţa şi cu moştenitorul acestuia Bogdan.

Pictura din naos şi altar darează din vremea lui Ştefan cel Mare. Printre picturile de aici descoperim ˝ Cina cea de Taină˝, în altă pictură este redat momentul ˝ Spălarea picioarelor Mântuitorului˝ mai găsim şi o şcenă cu ˝Împărtăşirea Apostolilor˝ altă cu rugăciunea lui Isus de pe Muntele Măslinilor. Catapeteasma altarului are o valoare artistică deosebită. Este făcută din lemn de tisa scupltat şi aurit. Tot în naos putem admira şi tronul Mitropolitului Grigorie Roşca, mitropolitul care a condus lucrările de pictură exterioară.

Părăsim intrriorul bisericii şi mai facem câţiva paşi prin curea acesteia. Nu v-am spus că viaţa monahală la acestă mănăstire s-a oprit în anul 1785 când Bucovina a fost anexată Imperiului Hasburgic. Apoi după revenirea Bucovienei la ˝ţara mamă˝ şi în timpul regimului comunist, mănăstirea a fost utilizata ca şi muzeu, pentru ai admira pictura exterioară. Mănăstirea şi-a reluat activitatea în anul 1991, iar de atunci este vizitată de mii de turişti anual. Biserica mănăstirii Voroneţ este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.

Dacă ajungeţi prin zonă vizitaţi această unică mănăstire.

---

VIZUALIZĂRI: 2050 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI