Curtea boierească de la Soleşti

TIPĂREȘTE

Când mi s-a propus o deplasare la Solești pentru a vizita curtea boierească, mai bine zis ceea ce a mai rămas din ea, n-am stat o clipă pe gânduri. Știam că acolo a copilărit Elena Rosetti, cea care mai târziu avea să devină soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza și mai știam că acolo, în curtea bisericii ctitorită de familia sa, prima doamnă a României își doarme acum somnul de veci. Pe lângă casa din Piatra Neamț în care Elena Doamna și-a petrecut ultimii ani ai vieții, treceam adesea în vremurile în care locuiam și eu în "Ținutul Neamțului". Am trecut și în această vară, am fotografiat, am rememorat istoria și destinul primei doamne, dar… despre asta poate altă dată.

De la Vaslui până în comuna Solești, pe DN24, spre Iaşi, nu sunt decât 15 km. N-am sesizat nici un indicator spre curtea boierească. Polițiștii locali au fost cei care ne-au direcționat spre drumul lateral de la marginea satului, apoi spre o ramificație în pantă, cu carosabil foarte prost, care lasă în dreapta grajdurile fostului IAS. (Pentru cei care nu știu, IAS = Întreprindere Agricolă de Stat).

În vârful dealului, în mijlocul unui parc mare, umbrit de arbori seculari, se zăresc la capătul unei alei ruinele conacului.

Conacul Rosetti-Solescu

Postelnicul Gheorghe (Iordachi) Ruset (1796-1846) care a moştenit moşia Soleşti - istoria este lungă și nu are rost să detaliem - a construit în 1827 în marginea satului, pe culmea dealului Hârtop, un conac boieresc cu parter şi etaj pe care l-a înconjurat cu un parc şi cu un zid de incintă. Aici a locuit el cu Ecaterina - soţia sa şi cu cei cinci copii ai lor - Constantin, Theodor, Dumitru, Elena și Zoe. Tot aici, la 30 aprilie/12 mai 1844, a avut loc cununia religioasă a Elenei Rosetti cu Alexandru Ioan Cuza, cel care mai târziu va deveni primul domnitor al Principatelor Române Unite.

În afară de conac, pe moșie se mai aflau o casă administrativă, locuințe ale personalului, pivnițe, magazii, grajduri și alte acareturi care au fost naționalizate după preluarea puterii de către comuniști. Până în 1977 când clădirea a fost puternic afectată de cutremur, în Conacul de la Solești a funcționat şcoala generală a satului. Lucrările de consolidare și reparație fiind executate necorespunzător, fără a se respecta stilul și toate detaliile decorative originale, au fost sistate. Mai târziu, devenind sediul IAS, conacul a beneficiat de o serie de amenajări și reparații care însă nu au ținut cont de detaliile arhitectonice inițiale. După 1989 când nici IAS-urile nu au mai existat, conacul a fost abandonat. Cutremurul din 1990 a fost un plus pentru ruina în care conacul intrase deja.

Revendicat în 2002, apoi în 2005 de moştenitorii ultimului proprietar - Theodor Rosetti - stabiliţi în Germania și Franţa, cu o situaţie juridică incertă, Conacul Rosetti-Solescu se degradează pe zi ce trece, astăzi fiind practic o ruină.

Clădirea a fost construită din cărămidă, pe fundaţie de piatră. Oricine poate vedea asta pentru că pereții sunt în bună parte jupuiți. Pe faţada principală, cea dinspre biserică, se află o galerie cu deschideri arcuite, sprijinite pe stâlpi de cărămidă cu secţiune pătratică. Aici, în această galerie, opreau trăsurile "la scară". Deasupra galeriei pare să fi fost o terasă. Astăzi nu a mai rămas din ea nici balustradă, nici stâlpi de susținere. Doar frontonul și cele patru coloane parțial încastrate în zid mai amintesc de măreția de odinioară a acestui edificiu.

Și pe cealaltă fațadă exista o galerie cu terasă. Dimensiunile sale par să fi fost mai mici decât cele ale galeriei de pe faţada principală.

Atenți pe unde pășim, privind cu grijă zidurile a căror tencuială stă să cadă, am intrat în conac. Nu trebuie să deschizi nici o ușă pentru că acestea nu mai există. Ferestrele sunt și ele acum doar niște găuri căscate în zid, iar cele câteva trepte de la intrare au dispărut de mult. Amintind de splendoarea de odinioară, doar scara monumentală, de lemn, mai există în holul central. Explorând toate cele trei niveluri ale conacului (demisol, parter şi etaj), eu fotografiam, iar cumnatul meu număra încăperile. Dispuse simetric în jurul holului central din care pleacă alte trei culoare, cele 15 camere - mai mari și mai mici - nu mai au nici un fel de decorațiune, nu mai prezintă nici o urmă de sobă sau de altceva care să amintească faptul că în clădire a locuit cândva o familie boierească. Doar o încăpere mică, retrasă, mai păstrază pardoseala de gresie mai greu de scos și de furat. Nu știu însă dacă aceasta nu datează de la reparțiile ulterioare.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului"

Ecaterina, văduva postelnicului Iordachi Rosetti-Solescu și mama doamnei Elena Cuza, a construit în anii 1859-1860 în partea de est a curţii boiereşti un paraclis de curte cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Într-o criptă din pronaos Doamna Ecaterina a mutat osemintele defunctului său soț - postelnicul Iordache Rosetti și ale mamei sale Ecaterina Gavrilița Catargi, ambii decedați în ianuarie 1846. Nu am văzut aceste morminte și nici alte obiecte de valoare patrimonială despre care aflasem că se află în biserică pentru că nu am intrat în interior, sfântul lăcaș fiind încuiat atunci când am fost noi acolo.

Biserica are formă dreptunghiulară, cu o absidă a altarului semicirculară și cu un turn-clopotniță pătratic, înălțat deasupra pronaosului. Singurele decorațiuni sunt frontonul sprijinit de doi stâlpi încastrați în zidul vestic și arcadele de deasupra ferestrelor din turn.

În curtea bisericii se află mormintele unor membri ai familiei boierești Rosetti-Solescu. Central, se află mormântul comun al Ecaterinei Rosetti (1800-1869) și al fiicei sale Doamna Elena Cuza (1825-1909), soția primului domnitor al Principatelor Române Unite, Alexandru Ioan Cuza. Pe monumentul funerar se află o placă (ascunsă acum de o jerbă din flori de plastic) cu inscripția "Ecaterina ROSETTI, născută Sturdza, 17 Iulie 1800 - 11 Aprilie 1869", iar pe lespedea de pe mormânt este scris "ELENA CUZA 17 Junie 1825 - 2 Aprilie 1909 DOAMNA ROMANIEI 24 Ian. 1859 - 11 Fevr. 1866".

Mormântul lui Gheorghe Rosetti-Solescu (1853-1916) - pe lespedea funerară având înscris "GHEORGHE C. ROSETTI-SOLESCU ministru plenipotențiar 30 noiembrie 1853 - 5 decembrie 1916" - se află în partea stângă. În partea dreaptă, mai sărăcuț, probabil datorită lipsei de preocupare a urmașilor refugiați în străinătate, se află mormântul Olgăi Rosetti, născută Giers (1853-1924), fiica ambasadorului francez la Petrograd și soția lui Gheorghe Rosetti-Solescu.

Demn de menționat este faptul că există un proiect implementat de Consiliul Raional Hîncești - Republica Moldova în parteneriat cu Primăria Solești, județul Vaslui - România și Muzeul municipal al colecțiilor personale Blesciunov din Odessa - Ucraina. Proiectul "Dezvoltarea Turismului Transfrontalier prin promovarea Conacului Manuc-Bey, a Complexului Mortuar Elena Cuza și a Muzeului Blesciunov" este finanțat de Uniunea Europeană.

Parcul și zidul de incintă

În anul 2004, parcul cu arbori seculari și zidul de incintă făcând parte din ansamblul curţii boiereşti de la Soleşti, au fost incluse alături de Conacul Rosetti-Solescu și Biserica "Adormirea Maicii Domnului" pe Lista monumentelor istorice din judeţul Vaslui. Zidul de incintă s-a ruinat şi el, păstrându-se doar câteva fragmente pe laturile de nord şi de vest. Și din stâlpul unei porți se mai păstrază o porțiune. Falnicii copaci din parcul conacului au dispărut în parte, fiind tăiaţi de localnici. Parţial distrus, parcul străbătut de alei asfaltate, cam deteriorate, este încă umbrit de arbori seculari.

În iarba care crește la voia întâmplării, lângă o alee, am văzut un arici. Îl adusese un sătean care l-a găsit în grădina lui și a considerat că parcul conacului este un loc mai potrivit pentru el. Speriat la început de admiratori, ariciul s-a făcut ghem, apoi și-a revenit și a plecat agale printre ierburi nesinchisindu-se de noi care îl urmăream fotografiindu-l și filmându-l.

În final…

Pentru că nu voi mai avea ocazia, amintesc acum că împrejurimile orașului Vaslui abundă de locuri interesante, obiective turistice mici, dar mari ca importanță în conștiința localnicilor.

- Muzeul Tradițiilor de la Muntenii de Sus. N-am avut norocul să vizitez acest muzeu sătesc. Existența lui ne fusese semnalată la Centrul de Informare și Promovare Turistică din Vaslui. În drum spre Solești, întrebând din om în om, am căutat și în cele din urmă am găsit lângă școala veche o casă țărănească cu gard din nuiele împletite, pe zidul căreia scria "Muzeul Tradițiilor". Poarta era încuiată. Sătenii ne-au informat că pentru a-l vizita trebuie să mergem la școala nouă și să luăm legătura cu profesoara care se ocupă de muzeu. Nu ne-am permis să-i întrerupem ora de curs, deci, ne-am urmat traseul propus. Aveam încă multe de văzut și de făcut până în seară.

- Podul medieval de la Cănțălărești. Pe drumul către Negrești, la 14 km de Vaslui, în satul Cănțălărești, se află un pod de piatră pe care puțini dintre cei aflați în tranzit îl sesizează. Nici eu nu l-aș fi văzut și nici n-aș fi știut nimic dacă nu-mi vorbea despre el un cunoscător al locului. Am oprit mașina în apropiere și l-am fotografiat în timp ce mi se povestea și mi se atrăgea atenția asupra înscrisului cu caractere chirilice care spune că podul a fost construit în anul 1636 de hatmanul Gavril, fratele domnitorului Vasile Lupu. "Acestu pod l-au făcut Gavriil Hatmanul cu cneghina lui Liliana, în zilele fratelui său, Ioan-Vasile Voievod la 7144 (1636)". A fost și încă mai este un pod solid, el fiind folosit până în anii '80 când s-a construit alături podul cel nou, cu două benzi de circulație. În anul 2004, podul medieval de la Cănțălărești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice ale județului. Lângă el a fost amplasat un bust al lui Ștefan cel Mare.

- Monumentul lui Ștefan cel Mare de la Băcăoani. Pe drumul spre Bârlad, la 10 km de Vaslui, pe dealul din partea stângă, din mersul mașinii sau chiar din tren, se zărește statuia ecvestră a domnitorului Ștefan cel Mare. Monumentul a fost dezvelit la 25 octombrie 1975, la 500 ani de la bătălia de la Podul Înalt și amintește victoria moldovenilor lui Ștefan împotriva turcilor. Despre acest monument nu spun mai multe pentru că deja am spus. Atașate mai vechiului meu articol Vaslui - orașul de pe costișă se pot vedea și câteva fotografii în detaliu ale monumentului de la Băcăoani.

---

VIZUALIZĂRI: 2292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI