Un loc aparte pe harta literaturii romane - Casa Memoriala Mihail Sadoveanu

TIPĂREȘTE

Motto:

,,Tata avea pe umeri pelerina italienească cu falduri largi, grea de cuvinte, fraze, virgule şi puncte. Mi-nchipui că de-ai fi scuturat-o, ar fi căzut din ea pasaje din viitoarea-i carte, aşa cum cad în mai din vişini. ” Profira Sadoveanu

Casele poarta intre peretii lor povesti, povesti de viata, trairile celor care vremelnic sau pentru o perioada mai indelungata de timp au vietuit intre zidurile lor. Daca ar putea grai, ar avea multe de spus. O astfel de cladire devenita acum Casa memoriala l-a adapostit in sine pe scriitorul Mihail Sadoveanu, spre apusul vietii sale, intre anii1948-1961. Este vorba despre- ati ghicit, nu-i asa? – Casa Memoriala Mihail Sadoveanu din comuna Vanatori judetul Neamt.

Destinul lui Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu s-a nascut la 5 noiembrie 1880, la Pascani fiind primul copil al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursaki, fata simpla, fiica de razesi, lipsita de educatie, insa purtatoare si pastratoare a valorilor neamului din care a rasarit. Adult fiind, Mihail Sadoveanu evoca cu nostalgie imaginea mamei sale, o femeie de o frumusete izbitoare, mult mai tanara decat tatal sau: „ era intre mine si mama mea o legatura stransa de iubire”. Dar pe cand copilul implineste 15 ani, mama sa se stinge. In acel an scolar, elevul Mihail profund marcat de tragedie, ramane repetent. Este momentul in care sensibilitatea mostenita de la cea careia i-a dat viata si care nu mai era alaturi de el, irupe, transpunandu-se in scrieri. Desi tatal ar fi vrut sa urmeze o cariera avocateasca, tanarul, se revolta, refuza. La doar 21 de ani, paraseste bancile Facultatii de Drept si isi intemeieaza o familie casatorindu-se cu Ecaterina Balu. Primele scrieri le publicase deja cu doi ani in urma. Va avea impreuna cu Ecaterina Balu 11 copii si o viata ce nu este mereu neteda. Sotia sa moare de cancer, in 1940, iar Mihail Sadoveanu se va recasatori cu Valeria Mitru, o fetiscana de doar 20 de ani, alaturi de care va petrece in tihna ultimii 20 de ani ai vietii si multe clipe frumoase la Vanatori Neamt. Confruntat cu spectrul saraciei, in anii tineretii Mihail Sadoveanu schimba mai multe resedinte. Va locui pe rand la Bucuresti, Falticeni, Iasi, Vanatori Neamt. Spre sfarsitul vietii ajunge „tovaras” vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale, insa acest lucru nu influenteaza calitatea exceptionala a scrierilor sale, scrieri care l-au ridicat pe un piedestal atat de inalt incat compararea sa cu Stefan cel Mare nu e perceputa ca fiind nefireasca nici in mediile literare ale vremii, nici in actualitate. Opera sa literara insumeaza 100 de volume.

Destinul Casei Memoriale Mihail Sadoveanu

Cladirea care in prezent gazduieste deopotriva Casa Memoriala Mihail Sadoveanu si Muzeul Visarion Puiu a fost ridicata la initiativa mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu in anul 1937, in vecinatatea Schitului Vovidenia pentru a servi ca palat arhieresc. In 1944 mitropolitul paraseste tara, iar cladirea va servi ca si casa de oaspeti pentru Manastirea Neamt. Din 1948 si pana in vara anului 1961, anul mortii scriitorului, ea va deveni resedinta de vara a familiei scritorului. Aici va petrece Sadoveanu clipe de tihna maxima, inconjurat de familie si prieteni, intr-un decor feeric: la tampla padurii, in acorduri de clopot si muzica bisericeasca ce razbate din manastirea aflata la doar cativa zeci de metri departare. In aceasta casa a scris 8 romane. In vecinatatea locuintei se afla un lac, pe malul caruia mult timp va fi petrecut scriitorul indeletnicindu-se cu pescuitul, una dintre marile pasiuni ale vietii sale si admirand totodata frumusetea paradisiaca a plaiurilor moldave. Printre prietenii de seama ai scriitorului care adorau sa il viziteze aici, trebuie neaparat sa o mentionez si pe Maria Tanase care il vizita des, uneori fiind insotita si de orchestra. Sadoveanu va parasi pentru totdeauna aceasta casa in vara anului 1961, iar in luna noiembrie a aceluiasi an trece in nefiinta.

Incepand cu anul 1966 casa devine Muzeu Memorial. La inaugurare a participat si Nicolae Ceausescu, care din cate stiu eu nu se dadea in vant dupa literatura, insa, ca toti politicienii adora sa bifeze anumite evenimente culturale. In 1997, edificiul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei, calugarii amenajand aici si un micut muzeu in memoria ctitorului Visarion Puiu.

Ce se poate vizita si ce am vazut eu

Casa este adapostita in mijlocul unei poienite inconjurate de paduri seculare, avand in vecinatate un lac si Schitul Vovidenia. Se patrunde in interiorul curtii printr-o poarta mare, batraneasca, de lemn si se inainteaza pe un drum intelenit, de tara, adapostit de poala brazilor aliniati in sir ordonat. Casa este masiva, alba, cu cerdac, se patrunde inauntru urcand trepte tot albe, de piatra, strajuite de ghivece inflorite. Casa memoriala cuprinde 9 camere, etaleaza 1823 de obiecte care au aparţinut scriitorului şi 21 de manuscrise. Atmosfera este de epoca. Biroul la care a scris cele 8 volume plasmuite la Vanatori Neamt, calimara, obiecte decorative tipice unei biblioteci, camera sa de odihna, cu un pat micut, la baza caruia troneaza o piele de urs, imensa. Sadoveanu a fost un impatimit vanator. Exista si o camera cu specific „ vanatorul si pescarul” unde am putut admira o multitudine de obiecte de pescuit si vanatoare folosite de Sadoveanu: undite, sabia de samurai, tolbe, pistoale, pusti, cutite, un intreg arsenal din aceasta categorie de obiecte. M-a impresionat opulenta camerelor, peste tot domneste o eleganta rasata, luxoasa fara a friza insa bunul simt, fapt care evidentiaza educatia si nobletea proprietarilor. Trebuie sa mentionez ca Valeria Mitru, femeia alaturi de care isi petrece aici anii cei mai linistiti ai vietii era o femeie educata, melomana, sensibila, dotata cu un ascutit simt al umorului, studiase filosofia.

Mi-au placut enorm sobele de teracota, e important de spus ca fiecare camera are o soba de teracota de o alta culoare, iar mobilierul a fost ales in functie de nuanta sobei. Pe pereti atarna tablouri semnate de nume ilustre.

Biblioteca este roz si adaposteste printre altele 63 de editii princeps sadoveniene.

Sufrageria verde, innobilata cu mobila masiva, venetiana. Pe masa si pe pereti sunt multe tablouri din care ma privea peste timp Sadoveanu si sotia, parintii sai, am remarcat asemanareea izbitoare cu mama sa, cei 11 copii. Aici am putut admira si pianul vienez la care au cantat nu doar doua dintre talentatele fiice ale scriitorului, ci si George Enescu, Dinu Lipatti, Maria Tănase. Intr-una dintre camere, pe un cuier sta atarnata o haina ce a apartinut scriitorului, trei palarii cu boruri largi, geanta de vanatoare, asa ca, pentru cateva clipe am avut un vag sentiment de asteptare...

Am strabatut bucataria, camera de reculegere, si alte cateva dormitoare, peste tot acceasi atmosfera de viata imbelsugata, tihnita.

Desi Mihail Sadoveanu nu face parte dintre scriitori preferati de mine, nu am ezitat nici macar un moment inainte de a lua decizia de a vizita aceasta casa memoriala. Si bine am facut. Am iesit de aici emotionata si cu siguranta oleaca mai bogata spiritual datorita imaginilor si informatiilor la care am avut acces.

Emotia mi-a fost, cu siguranta amplificata si de faptul ca pe tot parcursul vizitei, am fost insotita de trei titani ai culturii romanesti: Mihail Sadoveanu recitand versurile lui Mihai Eminescu acompaniat fiind de Ciprian Porumbesu cu a sa exceptionala Balada.

Program de vizitare:

zilnic: 9.00-17.00(octombrie-martie); 10.00-18.00(aprilie-septembrie);

luni închis

---

VIZUALIZĂRI: 4494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI