Haihui prin Telega

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Telega pentru că eu şi soţul meu suntem “bolnavi”. Bolnavi de dor de ducă şi în special de “fuga” pe munte. Atât de bolnavi încât, odată cu bagajul pentru Napoli ne-am pregătit şi rucsacul pentru munte. Nu pentru Vezuviu ci pentru Bucegi.

Întoarcerea noastră trebuia să aibă loc la miezul nopţii, câteva ore de somn şi la drum. Italienii ne-au stricat planurile, poate de ciudă că nu ne-am dus pe Vezuviu, de parcă noi nu vroiam, dar ce să faci nu eram acolo în scop turistic. Avionul a întârziat mai bine de două ore aşa că am ajuns acasă spre dimineaţă.

Ne-am trezit pe la 9 dimineaţa şi prima întrebare a soţului a fost “şi noi unde mai mergem la ora asta? ”.

Telega şi lacul Paltinu au fost primele destinaţii care mi-au trecut prin cap. La Paltinu am mai fost şi mi-a plăcut, la Telega nu ajunsesem dar citisem mult despre ea şi vroiam să ajung. Amândouă au avantajul că sunt la o dinstanţă de aproximativ 100km de Bucureşti şi poţi ajunge repede.

Am golit repede rucsacul de pelerine, lanterne şi alte lucruri necesare la munte şi le-am înlocuit cu cele necesare pentru plajă.

-Baie, plajă, unde? Merg şi eu!

Doamne, ştiam eu că totul se întâmplă cu un scop, uite, vrea fiică-mea la varsta asta să meargă cu mine.

Am căutat pe internet cazare la băile Telega. Am sunat la primul număr găsit şi am rezervat o camera cu 3 locuri pentru o noapte. Am să descriu într-un alt review unde şi ce, acum vreau să vă povestesc despre Telega.

Dacă mi-a placut Telega? Pot să vă spun că următoarea vizită a fost peste câteva săptămâni pentru 3 zile şi apoi alta pentru două zile.

Telega este o comuna din judetul Prahova situată pe valea pârâului Sărata. Aflată la altitudinea de 550m, Telega este înconjuratâ de dealuri împădurite, cel mai înalt fiind dealul Măceşu - 815m, fâneţe şi livezi întinse cu pomi fructiferi.

Aici te poţi bucura de aer curat, de cântecul păsărilor, de drumeţii pe dealurile din apropiere sau te poţi îmbăta de mirosul de fân proaspăt cosit şi al florilor de pe fâneţele multicolore. Te poţi trezi la cântatul cocoşilor iar seara, plimbându-te prin comună, să ai surpriza să fii “claxonat” de tălăngile vacilor ce se întorc de la păşune.

Casele comunei, vechi sau noi, aşezate pe malurile apei sau cocoţate pe dealuri, sunt locuite de oameni gospodari.

În centrul comunei se află Primăria, Poliţia, Căminul Cultural, Monumentul Eroilor din Telega sculptat de Dimitrie Bârlad, cimitirul, şcoala, un teren mare de tenis şi multe magazine destul de aprovizionate.

Telega este cunoscută în special pentru băile sărate. Aceste lacuri sărate, formate în locul vechilor ocne, sunt recunoscute pentru efectele sale terapeutice asupra aparatului locomotor, având un grad ridicat de salinitate.

Cazare şi băi, vizitate de mine în ideea de a şti ce să aleg

Complex Băile Minerale Telega

A luat naştere în jurul Lacului Central (Vechi) Telega. Apa acestui lac este printre apele cloruro-sodice cele mai concentrate din Europa, având reale calităţi terapeutice.

De fiecare dată, când am ajuns în Telega am intrat la acest complex pentru a găsi acel “vino încoace” şi înca nu l-am găsit.

Lacul Telega, văzut de mine într-o fotografie pe net, era imaginea mea pentru acest loc. Un lac înconjurat de pereţi de sare, scări de acces şi oameni plutind pe apă.

Acum lacul este mult scăzut iar malurile s-au surpat datorită alunecărilor de teren. Acest fenomen a crescut şi mai mult salinatea lacului dar pentru a-ţi inspira siguranţă se impune consolidarea malurilor şi creşterea numărului scărilor de acces în apă, cele (două) existente fiind foarte aglomerate.

Cred în puterea terapeutică a acestui lac recomandându-l de fiecare dată celor care m-au întrebat, lăsând la latitudinea lor hotarârea de a rămâne sau nu. Trebuie totuşi ţinut cont că acesta nu este recomandat oricui. Intrare ştrand 12 ron/zi.

Complexul dispune de spaţii de cazare la căsuţe, cabine de schimb, duşuri, bar, două terase, o minisalina, plajă de nisip, şezlonguri, umbreluţe, bază de tratament şi parcare.

Plaja nu are nicio sursă de umbră în afara umbrelei pe care trebuie să o inchiriezi (10ron/zi + 10ron garanţie).

În căsuţele care mi-au fost arătate intrai direct de pe plajă, fiind încălzite, ca şi aceasta, de soare toată ziua. Nu sunt pretenţioasă. Am dormit şi la căsuţe şi la cort dar, raportul calitate/preţ al acestora este mare având în vedere spaţiul si dotările.

60 ron/noapte single

80 ron/noapte căsuţa cu 2 paturi

120 ron/noapte căsuţa cu 4 paturi (paturi suprapuse).

Băile Sărate Telega-Complex Şoimul

Complexul este amenajat în jurul Lacului Baia Regală. Acesta nu are concentraţia Lacului Central Telega dar te ţine la suprafaţă şi se usucă sarea pe tine ceea ce înseamna că şi el are o concentraţie ridicată de sare.

Dispune de spaţii de cazare, plajă amenajată, salină, terasă, loc de joacă pentru copii. Despre acest complex o să scriu un review separat pentru că aici ne-am cazat de fiecare dată când am ajuns în Telega.

Intrare ştrand 10ron/zi.

Lacul sărat de pe deal (îi spun aşa pentru că nu ştiu cum îl cheamă)

Acest lac se află deasupra Complexului Băile Minerale Telega şi se ajunge la el urcând dealul prin stânga complexului. Este situat la marginea pădurii şi are ca şi amenajări decât nişte bârne de care să te ţii când intri în apă. Şi aici, ca şi la celelalte două lacuri, este aglomeraţie în sezon, mai ales că nu se plăteşte nimic.

Oamenii vin aici să facă baie şi plajă, apoi folosesc pe post de duş bidoane de 5L cu apă adusă de ei şi încalzită la soare. Partea urâta este că unii dintre ei uită să le mai ia sau le aruncă în aflorimentele de sare care dau un aspect misterios dealului.

Pe partea opusă a lacului este amenajat un ponton cu umbreluţe şi şezlonguri pentru plajă. Se văd şi ceva clădiri aşa că, am plecat la explorat.

De data acesta, prin dreapta complexului, am urcat pe o ulicioară de pământ. Aceasta se înfunda în gardul unei curţi în care se făceau grătare şi cânta muzica. Neavând nicio firmă mi-a fost jenă să intru în curtea oamenilor aşa că am făcut cale întoarsă. La a doua vizită în Telega am îndrăznit să intru şi să întreb dacă au cazare.

Într-o curte îngrijită, cu copaci, iarbă şi flori, erau (sper că am reţinut bine) trei spaţii de cazare. Mi-au fost arătate mai multe tipuri de camere la preţuri diferite:

O garsonieră aflată într-o casă veche în care se păstra aerul de odinioară, cu sobă varuită în alb. Avea un pat imens şi baie proprie.

O cameră dublă în clădirea care se vedea de pe partea cealaltă a lacului de pe deal

şi o cameră dublă, foarte simplă, în cea dea treia locaţie. Urcai la etaj pe o scară exterioră. Avea pereţi din OSB şi nu mi-a plăcut (atunci) lacătul mare de la uşa camerei. Apoi m-am gândit că poate făcea parte din decor pentru că am văzut şi în alte locuri, la ţară, lacăte la uşi.

La o masă în curte, câţiva turişti serveau clătite pregătite de gazdă, la care mi-a rămas gandul în ziua aceea pentru că miroseau aşa de frumos!

Cred că este un loc bun pentru cei care merg în grup şi cărora le place grătarul şi muzica.

Pensiunea Lucia

Această pensiune am văzut-o în timp ce ne plimbam prin Telega. Intrarea spre pensiune se face din drumul principal, venind dinspre Câmpina, pe partea stangă. Are indicator pe marginea şoselei.

Am vrut doar să tragem cu ochiul să vedem piscina dar, vigilentă şi amabilă, o doamnă ne pofteşte să vedem ce şi cum.

Camerele sunt dispuse pe două niveluri (parter şi etaj). Au baie proprie si televizor. Cele de la etaj au şi balcon. Pensiunea are parcare, o piscină cu apă sărată, cabine de schimb şi duşuri.

Ne-a spus că sunt incluse în preţul camerei: accesul la piscină, bucătarie şi locul de parcare.

În spatele pensiunii se află piscina dotată cu şezlonguri, umbreluţe, terasă şi bar.

Preţ cameră: 60ron/noapte.

Alte posibilităţi de cazare găsite pe internet dar nu şi la faţa locului

Hotel Gina

Construcţia există dar nu ştiu dacă a fost dată în folosinţă vreodată. Aripa din dreapta a hotelului nu este terminată iar ţiglele acoperişului au început să cada. Păcat, pentru că se vorbea că hotelul are o capacitate de 52 de locuri, restaurant şi alte facilităţi.

Camping

De asemenea citisem că poţi veni cu cortul la Telega şi chiar am văzut câteva şi vreo două rulote pe marginea şoselei.

Întrebând un localnic unde este campingul a început să râdă şi mi-a arătat cele câteva corturi aşezate între şosea şi parâul Sărata, în stânga intrării în Complexul Băile Minerale Telega. La stradă, fără apă, toalete……sfârâie grătarul….

Poate mai sunt şi alte pensiuni dar nu prea multe, sigur le-aş fi văzut.

Numărul celor care ajung efectiv la băi este mult mai mare decât capacitatea de cazare a pensiunilor din Telega. Am întâlnit oameni veniţi acasă la părinţi, rude sau prieteni, la casele de vacanţă ale lor sau ale prietenilor dar şi turişti de zi, care îşi permit să vină zilnic datorită distanţei nu foarte mari.

De (ne) vizitat în Telega şi împrejurimi

Prin Telega şi împrejurimi au trecut de-a lungul timpului regi şi domnitori. Au locuit ori copilărit şi s-au inspirit în operele lor de artă: pictori, poeţi şi scriitori.

În drum spre Telega trecem prin Câmpina unde se pot vizita:

- Castelul "Iulia Haşdeu" construit de B. P. Haşdeu, în memoria fiicei lui, Iulia Haşdeu, care a murit la 19 ani de tuberculoză.

- Casa memorială Nicolae Grigorescu unde se pot admira tablouri ale marelui pictor, obiecte de artă din colecţia acestuia, atelierul de pictură cu şavaletul şi pensulele folosite de artist şi multe altele.

Chiar dacă la castel era înghesuială când am fost noi iar la casa memorială eram doar 4 persoane, cred că amandouă obiectivele merită să fie vizitate.

Tot din Câmpina putem ajunge la Barajul şi Lacul de acumulare Paltinu, situat într-o zonă superbă, între munte şi pădure, pe valea Râului Doftana. Aici este locul ideal pentru relaxare, plimbări şi aer curat. Se poate pescui sau se pot face plimbări cu blicicleta, între baraj şi comuna Valea Doftanei, pe şoseaua ce şerpuieşte prin pădure.

La 5 km de Telega, în comuna Brebu, putem vizita Complexul arhitectural medieval Brebu format din zidul de apărare, Turnul Clopotniţă, Biserica şi Casa Domnească. Construcţia bisericii a fost începută de Matei Basarab şi terminată de Constantin Brâncoveanu.

Tot la o distanţă de 5km de Telega, în satul Meliceşti, se află Crucea Domnitorului - ridicată în cinstea lui Carol de Hohenzollern în anul 1866.

Nu ştiu câţi din cei ajunşi la Telega au avut curiozitatea să vadă acest obiectiv. Mie mi-a plăcut la nebunie această drumeţie despre care am scris rw aici.

Venind dinspre Câmpina, după ce trecem podul peste râul Doftana avem o răspântie. În stânga, pe malul râului, se merge spre Brebu, înainte mergem spre Telega. Trecem de fosta gară Telega şi calea ferată Telega-Câmpina ce era folosită la transportul sării din mina Doftana şi ajungem la o altă răspântie. Aici avem indicatoare: spre stânga-Tabăra, spre dreapta-Telega iar loco –Lac Telega.

Lacul Doftana cum îl găsim pe hartă, Lacul Zorile cum îi spun localnicii sau Lac Telega cum scrie pe indicator, este un lac format chiar pe locul fostei saline Doftana, prin prăbuşirea tavanului acesteia. Ce este interesant la acest lac este faptul că apa de la suprafaţă, cca 5m adâncime, este apă dulce apoi salinitatea creşte odată cu adâncimea lacului (24m). Aici cresc numeroşi peşti de apă dulce. Staţi, nu vă gândiţi la pescuit, la verificarea apei dacă este dulce sau sărată ori la vreo plimbare în jurul acestui lac, deşi ar merita. Trebuie să ne mulţumim doar cu privitul din şosea pentru că un panou, cocoţat pe un stâlp de iluminat, ne atrage atenţia: “Proprietate privată. Accesul interzis! ”. !!! Acest lucru este întărit şi de gardul ce limitează accesul în partea stângă unde şoseaua este mai aproape de nivelul lacului.

Vis-a-vis de lac este un părculeţ în care se află Monumentul Comemorativ al Revoluţiei de la 1848 din Telega pe care scrie: “Pe acest loc a venit în zilele de iunie 1848 Nicolae Bălcescu pentru a organiza şi porni revoluţia cu ciocănaşii şi maglaşii din Telega”.

Tabăra Telega

Despre tabăra Talega am stat de vorbă cu două tinere care vindeau la un magazin. Fiind localnice, ele nu au fost în tabară dar bunica lor are casa chiar langă tabară şi îşi aduc aminte cântecele copiilor, sunetul chitărilor, râsetele şi zarva din curtea taberei, ce emanau bucurie.

Pe o străduţă ce urcă spre dealul Rotunda am ajuns la poarta fostei tabere. Soţul nu a avut curiozitatea să vadă ce a mai rămas din ea aşa că m-am aventurat singură. După ce treci de poartă dai de ghereta de la intrare şi de cutia poştală care cred că a adăpostit multe scrisori şi vederi trimise de copii celor dragi. Apoi, pătrunzi într-o curte imensă cu un peisaj superb. Alei printre copaci urcă dealul dezvăluindu-ţi treptat ceea ce a fost tabăra Telega. Vile din lemn, ce poartă nume de flori, sunt înconjurate de vegetaţie. Nepăsarea şi timpul au început să-şi pună amprenta pe ele. Ai crede că ultima modă în tabără a fost bătaia cu paturi. Drept mărturie, un pat stă cocoţat la geamul de la etajul unu şi altul în faţa unei vile.

Trec pe lăngă un teatru în aer liber şi mă gândesc că de aici se auzeau cântecele şi râsetele copiilor despre care povesteau tinerele. Acum se mai aud doar cântecele păsărilor din copaci.

Nu am fost niciodată în tabară dar sunt sigură că cei care au fost aici au amintiri plăcute.

Mai sus, pe o alee am ajuns la o clădire pe care scria „Grup alimentar”. Aici era cantina, sala de mese şi o terasă imensă. In dreapta, nu mai apuc să văd ce a fost pentru că de acolo veneau voci, se certau, apoi cineva a ieşit afară. Pentru că nu mă aşteptam să fie cineva acolo dar şi datorită vocii ridicate m-am speriat aşa de tare că nu ştiu cum şi când am ajuns la poartă. Soţul meu se amuza şi credea că mi-a trecut pofta de a descoperi „ruine”.

Şi, ca să îl conving că m-am „lecuit” am plecat să căutăm Închisoarea Doftana.

N-o să găsiţi niciun indicator în acest sens pentru că puşcăria, cândva celebră, ajunsă apoi muzeu, acum este ruină.

Unii poate au amintiri dureroase, alţii au fost făcuţi aici pioneri ori au vizitat-o ca muzeu iar cei mai mulţi au auzit doar versurile cântecului: Privesc din Doftana prin gratii de fier/Departe în zare un petic de cer. Astăzi s-ar potrivi: Privesc la Doftana prin gratii de fier…...

Pentru că nu am nimerit-o ne-a îndrumat un localnic. Era pe stada Muzeului. La poartă un lacăt mare şi o atenţionare cu pericol de prăbuşire. Ne-a spus că nu mai avem ce vedea că s-a furat tot ce se putea dar ne-a arătat pe unde să intrăm să dăm roată zidurilor, să ne facem măcar o idee despre ce a fost.

Pe frontispiciu scrie mare “Penitenciarul Doftana”. Zidurile înalte, din piatră, se păstrează foarte bine. Se spune că de aici nu a putut evada nimeni. Prin ferestrele sparte se vede dezastrul din interior. Razele sorelui pătrund înăuntru prin acoperiş. Turnurile de supraveghere au rămas fără scări şi uşi. Chiar dacă în acte Doftana este încă muzeu, în realitate este o ruină.

Iubitorii de drumeţii pot pleca la plimbare prin pădurea de pe dealul din faţa băilor. Urcând pe stradă uşor spre buza pădurii, după ce se termină casele, se continuă prin pădure pe o potecă forestieră. Drumeţia poate fi lungă sau scurtă. De la o simplă plimbare prin pădure până la o plimbare de două ore până la Brebu sau o plimbare prin pădure cu coborârea apoi în dreapta prin fâneţele multicolore în şoseaua Telega-Meliceşti.

Un loc unde am vrut să ajung şi încă nu am reuşit este satul Buştenari, aflat la 5 km de centrul Telegii. Dacă de la Telega se extrăgea “aurul alb” de la Buştenari se extrăgea “aurul negru”. A fost una din cele mai bogate zone petroliere din ţară. Schelele petroliere de aici sunt acum în stare de conservare.

La Buştenari şi-a petrecut copilăria Radu Tudoran (Nicolae Bogza) fratele lui Geo Bogza, de unde îi vine şi inspiraţia romanului “Flăcările”. Radu Tudoran este autorul îndrăgitului roman “Toate pânzele sus” ce a avut o ecranizare pe măsură.

Sper că nu v-am plictisit, cert este că apa sărată de la Telega şi aerul curat vă vor face să reveniţi.

Cărări frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 19621 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI