Un loc minunat

TIPĂREȘTE

Pensiunea „La Gorgan” din Vadul Izei se afla pe o ulita, la aproximativ 200 metri de drumul principal. Ulita respectiva este neasfaltata, la inceput cu o panta mai pronuntata, dar se merge fara probleme.

Pensiunea este la 50 metri de locuinta proprietarilor, intr-un cadru natural minunat, inconjurata de pomi si in vecinatatea unui mic parau.

Este construita din lemn, asezata pe o mica panta. Acest lucru facea ca privelistea de pe terasa sa fie foarte frumoasa.

Are 4 camere, doua la parter, doua la etaj, existand doar o baie la fiecare nivel.

Asta este singurul lucru negativ, la rezervare am intrebat daca este baie in camera si mi s-a spus ca da.

Din fericire pentru noi, eram singurii turisti, asa ca a fost in regula.

Pensiunea este foarte placuta, desi este departe de a fi luxoasa.

Atmosfera este una rustica, ca mobilier in camera exista un pat foarte confortabil, o mica etajera si parca un scaun.

Probabil pentru o sedere mai lunga ar fi fost un neajuns lipsa unui dulap de haine.

Peretii sunt decorati cu farfurii frumos pictate si stergare lucrate de mama doamnei Ileana, proprietara. (din pacate mama decedase cu cateva zile inainte).

Podelele cam scartaiau, dar parca si asta avea un farmec.

Camera era curata, la fel lenjeria si prosoapele.

Baia este suficient de mare, cu cadita si perdea la dus, cu sapun lichid, hartie de buna calitate, odorizant, aparat pentru tantari.

In jurul pensiunii se aflau doua leagane, un foisor incapator pentru servit masa sau pentru relaxare si un alt foisor, mai mic, in care era bucataria.

O bucatarie foarte bine utilata: expresor de cafea, cuptor cu microunde, aragaz si masina de spalat vase.

La rezervare convenisem sa ni se asigure cina si micul dejun, pretul fiind de 70 lei cazarea (sau 80, nu mai stiu exact) si 60 lei cele doua mese. Ileana s-a scuzat ca nu a pregatit nimic deosebit, pentru ca fusese plecata la Baia Mare pentru incasarea ajutorului de inmormantare.

Ne-a oferit din mancarea pregatita pentru familie: ciorba, sarmale si carnati- mai mult decat suficient.

Micul dejun a fost si el in regula, iar cafeaua foarte buna.

Cand am platit, nu a vrut sa ne ia bani decat pentru cazare, masa nefiind pregatita special. Noi am insistat sa platim, am cazut la pace cu 110 lei!

Cand a venit seara, era atata liniste incat parca eram in alta lume... Nu se auzeau decat greierii si cate un mar care cadea pe foisor.

Apusul a fost lung si superb. Pacat ca nu suntem fotografi talentati, ar fi iesit niste poze de vis.

La lasarea intunericului cerul s-a umplut de milioane de stele iar linistea era totala. Ca sa nu mai zic de racoare spre frig, in tara era canicula, noi ne-am pus hanorace!

Am stat mult de vorba cu Ileana, care ne-a povestit multe despre familie, oamenii locului si obiceiurile locale.

Am aflat si de unde vine numele pensiunii: familia face parte din neamul "lui Gorgan", asta e porecla familiei in zona respectiva.

Am aflat ca sotul ei este lucrator in lemn, face biserici de lemn si porti maramuresene. A construit cu echipa lui o biserica maramureseana intr-un oras din Italia, unde traieste o mare comunitate de maramureseni. Fiul lor, de 22 ani, face acelasi lucru, deci inca se mai transmite din tata-n fiu aceasta ocupatie.

Alaturi se mai afla o casuta, mica, cu o camera si o baie, cu o poveste aparte: intr-un an a ajuns sa stea la pensiune „Doamna din Germania”- o nemtoaica ce s-a indragostit de zona si de gazde si care a revenit timp de 15 ani. Pentru ea au construit acea casuta, iar „Doamna din Germania” a contribuit cu 800 marci. Nu o inchiriaza nimanui, ci numai „Doamnei din Germania”. M-a amuzat cum o numeau... Daca mai aveam rabdare o cunosteam si noi, pentru ca in acea seara fiul a plecat la Baia Mare sa o aduca la pensiune. Urma sa stea o luna intreaga!

La 150 – 200 metri se afla „valtoarea„ care apartine tot proprietarilor pensiunii. Fusese construita de bunicul gazdei si intretinuta permanent.

Eu am considerat-o o masina de spalat naturala! Este vorba de captarea apei unui parau, care merge prin niste jgheaburi de lemn si cade in 3 vase mari din lemn, cu mare viteza. In acele vase se baga covoare, cergi, paturi, iar forta apei le invarte ca intr-o masina de spalat veritabila. Oamenii veneau, spalau covoarele si le lasau la uscat peste noapte (nu se temeau ca le-ar fura cineva). Apoi veneau la Ileana sa-i plateasca, spunandu-i cate obiecte a spalat. Totul mergea pe incredere totala.

In concluzie, pentru noi a fost cea mai frumoasa noapte de cazare, desi am dormit la alte pensiuni mult mai luxoase. Nu am cuvinte sa descriu cat de bine ne-am simtit. Cred ca de vina au fost simplitatea locului, amabilitatea gazdei, linistea...

Daca traseul nu era fixat si rezervarile facute, am mai fi ramas o zi.

PS, fiind foarte aproape de granita cu Ukraina, telefoanele au trecut pe o retea ukrainiana! Noroc ca am primit un mesaj cu "bine ai venit in Ukraina ", ca altfel nu am fi observat! Am putut alege reteaua noastra si nu a fost nicio problema

Cordonatele GPS : N 47.8810841 E 23.9387176

---

VIZUALIZĂRI: 1987 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI