Pensiunea ”Teleptean In Deal la Ancuta”, ospitalitate specific maramureseana

TIPĂREȘTE

Dupa sejurul de la sfarsit de iunie-inceput de iulie petrecut in superba zona Parga din Grecia (vezi impresii), am zis ca trebuie sa descoperim si locurile frumoase ale tarii noastre pentru ca, nu-i asa, de multe ori ajungem sa vizitam nu stiu cate tari straine dar sa nu cunoastem locurile minunate cu care Dumnezeu a binecuvantat Romania.

Zis si facut, am optat pentru Maramures, unde eu fusesem mai demult, dar fara a avea posibilitatea de a vizita ceva, fiind trimis in interes de serviciu.

Astfel, pe 8 august, dis-de-dimineata am pornit la drum pe ruta Bucuresti - Brasov - Sighisoara - Targu Mures - Bistrita - Dealu Stefanitei - Barsana - Vadu Izei, si aici doresc sa multumesc tuturor celor care mi-au raspuns ecoului privind traseul de urmat, deoarece, desi am facut cam 10 ore (pana in Grecia am facut 15 :-)), drumul a fost foarte bun, parcurs fara probleme.

Asadar, am ajuns in jurul orei 16,00 la pensiunea Teleptean in Deal la Ancuta, situata pe drumul ce leaga Sighetu Marmatiei de Baia Mare (a nu se confunda cu pensiunea Ileana Teleptean). D-na Ancuta ne-a asteptat chiar in fata casei si nici nu am parcat bine masina in curtea imensa a pensiunii, ca ne-a si oferit un pahar de horinca de prune sau de afinata de casa (dupa preferinta) pentru a ”ne reveni dupa drum”.

In curte se gasesc practic 3 case de oaspeti, una inca nu era data in folosinta, cea de-a doua era pe varful unui mic deal, in fundul curtii, probabil ca de aici vine si denumirea ”in deal la Ancuta”, noi am fost cazati in primul corp deoarece, fiind 3 persoane am optat pentru o camera tripla. Aceasta era una destul de spatioasa, decorata in inconfundabilul stil maramuresean, cu baie proprie, tv, un dulap si fotoliu. Pe hol se regasea un congelator, iar frigiderul era amplasat in apropierea bucatariei, in afara casei.

Acum se intelege ca pentru cine doreste ultra-confort si liniste deplina, pensiunile maramuresene nu sunt tocmai locul ideal, noi insa, fiind satui de oras, ne-am dorit ceva rustic, apropiat de viata la tara. De aceea nu ne deranja nici cand canta cocosul, nici cand latra frumosul ciobanesc mioritic al proprietarilor sau cand behaiau mieii, nici cand cotcodaceau gainile. Dimpotriva...

In schimb, ne placea sa rupem din copac cate o para sau cateva prune si sa le mancam asa, fara sa le mai spalam, doar cat le stergeam, ne placea sa ne plimbam prin gradina imensa a pensiunii si sa privim, in racoarea noptii, de pe deal, cerul plin de stele si sa ascultam cantecul greierilor si fosnetul usor al vantului.

Daca doreai sa servesti masa nu era niciun fel de problema, trebuia doar vorbit inainte cu gazda pentru a mentiona ce se vrea – mic dejun, pranz si/sau cina- preparatele erau mereu proaspete, facute in gospodaria proprie iar intotdeauna pe masa se regasea o sticla de horinca, una de afinata si o apa minerala rece din care puteai sa servesti cat puteai sa duci. Noi am optat doar pentru micul dejun (cafea, lapte, miere, dulceata de afine, branza, oua, sunca, rosii, paine, unt), o singura data am servit si cina, intr-o seara cand gazdele s-au imbracat in costume populare maramuresene si au preparat un delicios gulas la ceaun. Aici mentionez ca masa se putea servi in cele 5 foisoare amenajate in curtea pensiunii, decorate, de asemenea, in stil maramuresean.

Cat despre obiectivele turistice la care am ajuns, mentionez Cimitirul Vesel din Sapanta (personal, marturisesc ca nu am priceput de ce-i zice vesel, mie numai vesel nu mi s-a parut, era tulburator sa citesti versurile de pe cruci si sa vezi cum a murit fiecare si cata durere a lasat in urma), sfintele manastiri de la Barsana si Rohia (aceasta din urma fiind spre Targu Lapus, unde se afla o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita ”Calugarita”, neatinsa de flacarile unui incendiu care a distrus, in urma cu vreo 80 de ani, o parte din biserica, mormantul lui Nicolae Steinhardt, un muzeu si chilia in care acesta si-a petrecut anii de calugarie), Memorialul Durerii de la Sighet (cutremurator muzeu) si am ajuns, in una din zile si la Cascada Cailor din localitatea Borşa, cea mai inalta cadere de apa din tara, cam 80 metri.

Asadar, va recomand sa nu ocoliti frumoasa tara a Maramuresului, aveti ce vizita si ce vedea, bine-nteles aveti si unde trage peste noapte cum se spune, dar... conduceti prudent, drumurile sunt cam praf in tot judetul. De aici noi am plecat spre Salaj (voi posta cateva impresii) via Satu Mare preferand sa ocolim Baia Mare. Drum bun si concediu placut tuturor! P. S. O nota buna pentru Pastravaria Alex din comuna Mara, unde se manaca foarte bine si la preturi rezonabile.

---

VIZUALIZĂRI: 1360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI