Grecii din salină

TIPĂREȘTE

Dimineata devreme

Hai, @dorgo, scoala! Nu mai dormi atata, doar stii ca a treia parte din viata, omu’ si-o doarme, o pierde pur si simplu! E 5 dimineata, daca vrei s-ajungi presedinte de Senat sau August pe AFA, scrie, scrie intr-una, scrie inca de pe-acum, din Iulie, cand tot omu’-i in vacanta!

Ieri, la ora 9 fara 5 minute, eram deja bine plasat “la coada de bilete” de la salina din Turda. La ora 9 se deschide casa de bilete si lucrurile merg foarte repede. 20 de lei intrarea. Parcarea e gratis. Un autocar din strainatate isi revarsa turistii, care sunt “disciplinati” prin megafon printr-un ”Please, follow the guide! ”. Stiam ca la ora 10 incepe un concert inedit, de care nu cred c-ati mai auzit. Un spectacol folcloric mixt, romano-elen. Cu alte cuvinte, pe scena instalata pe fundul salinei din Turda (de la primul nivel), urma sa aiba loc un concert international si mixt, al unui simpatic ansamblu flocloric din judetul Salaj si altul, al unor greci care au fost invitati de cativa organizatori culturali locali, in sala de specatcole din cea mai frumoasa si vizitata salina din Europa (dupa Praid si Wielicka din Polonia). Dar cred ca acest clasament e relativ, el se poate schimba oricand.

De fapt, atat in salina Turda cat si la baile Cojocna, unde urma sa ajungem, sunt amplasate sali de specacole “in aer liber si sarat”, ceea ce dovedeste ca judetul Cluj nu se dezminte. Este un judet cultural.

Cateva cuvinte despre salinele romanesti

“Valea Durgăului” de langa Turda a fost si ramane o vale sarata fascinanta, o adevarata carte de istorie si geologie, deschisa. Trebuie doar s-o rasfoiesti si sa te minunezi de ceea ce-au reusit aicea sa zamisleasca generatiile dinaintea noastra si cele de azi. Valea lacurilor sarate formate in palniile explotarilor saline de suprafata, este insa si o “vale a plangerii”. De ce? Pentru ca aici s-a folosit uneori si munca sclavilor imperiului roman, a iobagilor nostri sau a ocnasilor, pe langa cea a lucratorilor de mina, care erau platiti omeneste, cu o simbrie si un “salarium”, adica cativa bulgari de sare, la mare cautare in vremile de demult, atat de oameni cat si de animale (capre, vaci, boi sau orataniile ce misunau prin curtile oamenilor). Mai intai, odata cu colonizarea Daciei, au aparut “palniile” sau “amfiteatrele” sapate in crusta de sare (element chimic ce ajungea pana la suprafata), gropi nu mai adanci de 12-14 metri, apoi, salinele sub forma de clopot (60-120 m adancime, in care se cobora pe niste lungi scari de lemn de stejar-capacul clopotului se observa si astazi in salina Turda, priviti doar inspre tavan. Apoi, in timpul imperiului Austro-ungar, au aparut si salinele de mai mare adancine, care coborau si sub 120-140 de metri inspre abis. In fiecare an, lucratorii din mina, sapau ca dalta si ciocanul cam cate 8-10 metri adancime pe an (coborand scarile, veti observa incrustati in peretii de sare, diferiti ani), cioplind podeaua salinei si taind blocurile de sare si trimitandu-le la suprafata, cu franghiile sau cu carutele trase de magarusi si mult mai tarziu, cu crivacul. Ce e crivacul? Un mecanism rotativ revolutionar, actionat de animale de povara, care se invarteau in cerc si actionau un sistem de franghii si tamburi de lemn. Acestia transformau miscare de rotatie intr-una de translatie si puneau un miscare niste cosuri de nuiele, care printr-un “du-te vino” permanent, trimiteau un cos plin cu sare la suprafata si-n acelasi timp, pe alta franghie, coborau unul altul, gol, in adancime. Incepand de prin anul 1200 există o serie de documente maghiare despre ocnele din Dej, Ocna Mures, Cojocna, Turda si Praid. In saline se lucra cu iobagi, in ocne erau si copii sau batrani care schimbau seul la lumanari sau faceau curatenie prin mina. Munca la “cămările” de sare nu era deloc usoara, se lucra la lumina facliilor si lumanarilor, lucru confirmat şi de faptul ca la rascoalele de la Bobalna (1437) si la cea a lui “Gheorghe Doja” (1514), participa numerosi “mineri” ai salinelor. Intrarea in mine se facea pe scari de lemn in zig-zag, o alta “gaselnita practica” ce-a rezistat in timp, astazi, in salina Turda, noi coboram pe aceleasi scari ca si in urma cu 6 secole sau trecem, uneori, prin galerii sustinute de grinzi de lemn

Pe valea Durgaului de langa salina Turda, exista si o salba de cateva lacuri sarate de forma circulara, (doua sunt amenajate), formate pe aşezamantul unor vechi “palnii miniere abandonata si umplute cu apa ploii. Se parea ca, unul dintre elementele care a apropiat ţinutul păstorilor de la marginea Imperiului Roman, pe langa aur, lemn, piatra de construcie, ape termale si fete frumoase, a fost si bogatia incomensurabila in “sare de pamant”! Dacia a devenit cel mai mare furnizor de sare si de aur al Imperiului roman. Sarea era incarcată in carute sau in “sarsanelele” cailor sau catarilor sau transprtate direct pe plute si ajungea, de-a lungul Dunării sau pe vestitul “drum al sarii”, ce incepea aici la Turda, Cojocna, (langa Cluj), la Praid sau Ocna Dej şi se termina la Roma, pe mesele cetatenilor urbei sau a patricienilor auguşti.

Augusti care vor apare in curand si pe AFA.

Coboram in salina

In salina temperatura aerului e de 10-12 grade, imbracat-va bine daca doriti sa ramaneti mai mult timp. Salina Turda, precum si cea de la Slanic Prahova sau Targu Ocna, nu e prea calda. Cea mai “calda” e salina din Praid (14-16 gr. Celsius). Accesul, atat la dus cat si la intors, in salina de la Turda, nu e dificil, gratie ascensoarelor, care te poarta cu mare viteza, la cele doua etaje subterane ale salinei. Totul e sa ai rabdare ca sa te imbarci intr-un ascensor, capacitatea lor fiind limitata la 7 persoane. Daca doriti sa coborati dar mai ales sa urcati pe ingustele scari de lemn ale salinei, pregatiti-va pentru o ascensiune echivalenta cu cea a unui bloc de 20 de etaje dar cu trepte ceva mai inalte. Aveti insa o balustrada de care sa va sprijiniti si atentie la cap, daca depastiti 1,85 m inaltime! Media de inaltime a omenirii, in cateva secole, a crescut considerabil.

Spectacolul folcloric

Concertul are loc in sala de spectacole a salinei, ea are forma de amfiteatru greco-roman. Asadar avem un spectacol greco-roman ce are loc intr-un amfiteatru greco-roman. Primii intra pe scena romanii, tinerii dansatori din Salaj. Muzica si dansul romanesc sunt mult mai alerte si antrenante decat cele greceasti, invartitele, sariturile baietilor si chiuiturile fetelor, starnesc aplauze, minute in sir. Apoi, in scena patrund formatiunile grecesti. Muzica si dansul sunt mai lente iar dansatorii lor au o medie de varsta mai ridicata. Probabil de aceea nu se lanseaza in sarituri si invartite ca pe la noi. Dupa cum danseaza, am o banuiala ca exista printre ei si unii care au venit mai ales pentru baile sarate din valea Durgaului, bai care se afla la 200 de metri de la intrarea in salina. Dar traditia culturala bi-milenara isi spune cuvantul. Gama repertoriala elena e mult mai variata. Se danseaza un fel de sirtaki foarte vechi, sau mai bine zis unul mai nou dar combinat cu elemente vechi. (youtube). Grecii se invart mai ales in cerc si-n “serpentina”. Barbatii au costume asemanatoare cu ale noastre, difera doar “clopul”, femeile, in schimb au niste costume la care predomina culoarea bordo. Apoi, dupa trupa folclorica a adultilor, intra in scena tinerele perechi din Grecia, care au dansuri mult mai dinamice, multe asemanatoare “invartitelor” de pe la noi si costume mai deschise la culoare. Grecii sunt si ei aplaudati si ovati prelung. Flash-urile nu mai contenesc. Salina e un cadru excelent pentru spectacole, ecoul muzicii se propaga in toate ungherele ei. Chiar daca esti cu un nivel mai jos, plambandu-te cu barca pe lac, poti asculta linistit muzica romano-elena in timp ce vaslesti deasupra saramurei. Dar zau, e pacat sa fii tocmai acum in alta parte, de un astfel de spectacol n-ai parte oricand si intr-un cadru atat de inedit. Se pare ca grecilor le place in salina, s-au adaptat bine la viata subpamanteana si la absenta soarelui.

Dar, calatorului, mai ales cand “face pe ghidul”, ii sta bine cu drumul, dupa doua ore parasesc salina si ma indrept spre Cluj, spre baile Cojocna si castelul Banffy din Bontida. (va urma)

P. S.

La ce e buna o salina?

E bine stiut ca cel mai curat aer de pe Pamant se afla in saline. In saline nu poti niciodata patrunde cu automobilul pentru a-ti revarsa din belsug, gazele de esapament. Aerul din saline e adeseori, mai curat chiar si decat cel de la munte, care, prin “umanizarea” si modernizarea statiunilor montane, devine un aer din ce in ce mai poluat. Studiile microclimatice efectuate de-a lungul timpului in interiorul unor incaperi saline, denota o umiditate ideala a aerului, de 55-75%. Ionizarea si puritatea lui sunt net superioare fata de locuintele nostre, locurile de munca sau atmosfera din marile orase. Intr-un automobil (pe care uneori nu ni-l mai putem dezlipi de sub pantaloni), intr-un birou clasic sau in locuinta omului, aerul are o ionizare totala de 200-350 ioni pe cm3, in spatiul salin aceasta ionizare are insa valori superioare (400-800 ioni/cm3) iar ionizarea si puritatea aerului unei incaperi saline (in care aerul se auto-purifica un mod continuu, datorita prezentei ionilor volatili de Iod, Clor si a aeroionilor negativi si pozitivi, cu rol bactericid si precipitant), sunt comparabile cu aerul unei zone montane “virgine” de la altitudini de 800 -1000 m. Salina are deci si un usor efect terapeutic “anti-stress” in ciuda absentei ozonului si a altitudinii.

@Web, te rog videoclipul, mersi! youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2423 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI