De la 'Portile' Deltei Dunarii la 'Orasul de Floci'

TIPĂREȘTE

Avand rezervat un sejur la Mila 23, in Delta Dunarii, imbarcarea catre Mila 23 fiind programata pentru 15,30 si facandu-se din Tulcea - orasul de la "Portile" Deltei Dunarii, ne-am gandit in a profita de acest fapt si de a incerca sa vizitam cate ceva prin Tulcea.

Asa ca am plecat dis-de-dimineata din Bucuresti, pe la ora 6,30 ajungand in Tulcea undeva in jurul orei 10,30-11,00.

Pana am gasit un loc de parcare, pana ne-am dumirit nitel “ce si cum”, fiind deja ora 11,30 am zis sa ne indreptam intai spre Piata Centrala a orasului si sa ochim si o terasa unde sa ne potolim foamea.

Dupa o plimbare rapida prin Piata Centrala - Piata Mircea cel Batran, o piata curatica, ne-am regrupat pe terasa unei pizzerii din apropiere, Pizzeria Trident parca, unde era ceva mai multa animatie, fiind vreo 6-7 mese ocupate.

Dupa ce am rezolvat problema cu mancarea, cu burta plina am pornit agale spre obiectivele turistice pe care doream sa le vizitam.

Prima tinta pe care nu doream sa o ratam era frumosul (din auzite:))) Acvariu din Tulcea, sau pe numele lui “din buletin” - “Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării”, situat chiar in centrul orasului, imediat langa Hotel Delta, in apropierea falezei orasului. Pe acea straduta (str. 14 noiembrie) ce urca prin fata muzeului am lasat si masina parcata, cat ne-am plimbat prin centrul Tulcei si pe la diferitele muzee.

Cand am intrat noi in muzeu, fiind intr-o zi de joi, pe la pranz, nu erau mai mult de 3-4 vizitatori, practic avand timp si spatiu la dispozitia noastra:).

Muzeul este organizat pe trei nivele. La parter pe langa diferite panouri informative, diferite harti si fotografii, poti admira cateva diorame ce redau atat de fidel si frumos flora si fauna specifica Deltei Dunarii si zonei Dobrogei de Nord.

Cand te apropiai, pe rand, de cate o diorama, adevarate “colturi” rupte parca din natura, se aprindeau automat si luminile ambientale si pornea o inregistrare audio ce “insufletea” acel colt de natura, un mixaj cu glasul pasarilor din habitatele respective.

Foarte atent si frumos realizate aceste diorame! Parca patrundeai in “lumea” Deltei, te rupeai efectiv de realitate.

Pot spune ca admirand aceste exemplare de pasari si animale, impaiate, ce aveau fiecare cate o eticheta micuta de identificare a specie respectiva, am capatat efectiv informatii despre cum arata cutare animal sau cutare pasare.

Habar nu aveam, de exemplu, ca sunt o multime de specii de rate salbatice (rara motata, rata cu cap castaniu, rata cu ciuf, rata rosie, etc) sau nu stiu cate “modele” de starc (starc de noapte, starc, auriu, starc rosu, starc pitic, etc) si tot asa.=))

O diorama este dedicata pasarii emblematice a Deltei Dunarii: pelicanul, cu cele doua specii: pelicanul comun si pelicanul cret.

Sunt foarte intereresante si hartile interactive de unde poti afla informatii despre siturile arheologice din zona sau poti vedea pe o alta harta intercativa zonele cu protectie integrala din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Pe o alta harta, reprezentind Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, sint marcate zonele cu protectie integrala, unde se regasesc marile colonii de pasari dar poti identifica si principalele trasee turistice din Delta.

Tot la parter se gaseste si o zona info cu cateva PC-uri conectate la internet.

La etajul 1 sunt prezentate si zonele mai putin cunoscute ale judetului Tulcea, regasindu-se si aici cateva diorame interesante. Tot la etajul 1 sunt original prezentate activitatile specifice locuitorilor Deltei, fiind recreate la o scara mai mica, o cherhana cu uneltele specifice acestei activitati, o zona destinata preparararii pestelui sau alta tescuitului icrelor. Este creata si o ghetarie, in care se pastra pe toata perioada anului gheata colectata la sfarsitul iernii. Gasesti expuse si barcile pescaresti alaturi de uneltele specific de pescuitului. Gasesti expusa chiar si … … o reteta de bors de peste.:)

Dar atractia principala a muzeului o constituie acvariile cu pesti de la demisol.

Se regasesc aici vreo 50 de specii de pesti autohtoni dar si exotici.

Unul din acvarii este dedicat sturionilor, unde poti sta “nas in nas” cu “adevarati monstri”: moruni, nisetri etc.

In zona centrala ce adoposteste un acvariu cu pesti exotici te poti strecura in “inima” acvariului cilindric, printr-un mic culoar de acces de la baza acvariului ajungand intr-un tub cilindric transparent in mijlocul acvariului, fiind practic inconjurat si de ce nu…... admirat =)) de acesti pesti din acvariu.

Nu pot descrie frumusetea acestor pesti din acvarii, merita vizitat acest muzeu.

Merita subliniat modul cum este intretinut acest muzeu, facilitatile acestuia, existand si un loc de joaca pentru copii la etajul1, dar si existenta unui lift pentru persoane cu dizabilitati locomotorii, existenta conexiunii Wi-Fi de internet.

La iesire exista si un mic magazine cu suveniruri, dar cand am fost noi era inchis.:(

Cred ca am petrecut in muzeu in jur de 1h30.

De acolo doar am traversat strada si am intrat in curtea "Muzeului de Etnografie si Arta Populara".

Acesta se afla amenajat intr-o cladire veche, fost sediu al Agentiei Bancii Nationale din Tulcea.

Daca la Acvariu eram vreo 5 vizitatori, aici am fost singurii vizitatori.:)

Cladirea ce adaposteste muzeul o cladire cu o arhitectura deosebita, ridicata pe la 1924, necesita totusi o reabilitare si o punere in valoare mai buna a expozitiilor.

In sala de la parter sunt prezentate cateva mestesuguri ale localnicilor, in partea din spate fiind recreat un birt din vremurile de demult, iar langa acesta se regaseste vechea usa a seifului din vremea cand acolo functiona Banca Nationala.

La etaj este prezentata bogata paleta multiculturala a Dobrogei, loc de convietuire a atator etnii. Poti admira alaturi de elemente specifice locuintelor fiecarei populatii, porturi populare romanesti alaturi de portul popular al aromanilor, sau turcilor, tatarilor, bulgarilor, grecilor, lipovenilor si haholilor.

Exista si o expoziţia în aer liber in curtea muzeului unde sunt reconstituite cateva din atelierele traditionale de prelucrare a pietrei, fierului, lemnului si lutului alaturi de diferite unelte utilizate in viticultura, agricultura, apicultura sau transport pe apa si pe uscat.

Este un muzeu interesant!

Iesind din curtea acestui muzeu am traversat strada si am intrat in cladirea "Centrului de informare turistica", adapostit intr-o cladire impozanta, acolo intampinandu-ne un nene care in trei cuvinte ne-a explicat ce mai putem vizita in oras, nu ne-a lasat sa ne dezemticim prea bine ca ne-am trezit din nou in strada mergand spre “Muzeul de Istorie și Arheologie” care este situat pe o portiune inalta a orasului, pe Dealul Monumentului, in Parcul Monumentului Independentei din partea de nord-est a orasului.

Chiar pe acest deal se gasesc si ruinele cetatii antice Aegyssus intemeiata data prin sec. al III-lea i. Hr..., reconstruita apoi in diferitele etape ale istoriei, devenind un important centru militar prin sec. al III-lea d. Hr., important sediu militar și ulterior, reședință episcopală in sec al VI-lea, parasita prin sec. al VII-lea, locuita din nou incepand din sec. al X-lea.

Din zona Centrului de informare turistica nu am facut mai mult de 15-20 minute de mers pe jos, parcurgand cam 1km pe strada ce urca domol si se termina chiar la intrarea in Parcul Monumentului Independentei.

Am urcat intai treptele ce duc pe platforma de la la baza monumentului de unde se deschide o frumoasa priveliste asupra intregului oras si Dunarii ce curge lenes spre mare...

Dupa “portia” de admirat imprejurimile, asezonata cu ceva foto, ne-am plimbat un pic prin parc indreptandu-ne in final spre Muzeul de Istorie si Arheologie.

Si aici, deja ne obisnuisem, eram singurii vizitatori.

Muzeul detine colectii destul de bogate de vestigii arheologice din de pe teritoriul judetului Tulcea din diferite epoci. Sunt trei expozitii permanente: Colectia de arheologie, Colectia de numismatica si Sangele Martirilor.

Expozitia permanenta Sangele Martirilor isi are numele de la o inscriptie gasita in urma unor sapaturi arheologice in cripta descoperita sub altarul unei bazilici de la Niculitel. Acolo s-a gasit o lada mortuara in care se aflau moastele a patru martiri, iar pe pereti erau scrise in greceste patru nume: Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos.

Se pare ca aceasta Cripta de la Niculitel a fost construita pe la sfarsitul secolului IV d. Hr.

Pe o alta inscriptie gasita in cripta scria: “Aici si dincolo se afla sangele martirilor”.

Tot in acest muzeu se afla expus un mormant romano-bizantin descoperit in Tulcea pe str. 14 Noiembrie in 2007 in fata portii unei moschei. Mormantul a fost datat in secolul IV d. Hr.

Am fi stat mai mult sa vizitam pe indelete atat muzeul cat si parcul si o parte din ruinele cetatii, dar timpul ne cam presa, apropiindu-se ora de imbarcare din Portul Tulcea Aval, spre sejurul nostru de la Mila 23.

Asa ca repejor, cu parere de rau, “ne-am luat picioarele la spinare”, inapoi spre centrul orasului, unde lasasem parcata masina, pentru a ne indrepta apoi spre Portul Tulcea Aval.

Din cauza timpului limitat, nu am mai reusit sa vizitam nici Muzeul de Arta , care se afla tot in centrul orasului, in apropierea Acvariului, nici Muzeul Casa Avramide, cladire unde in anul 1950 se deschide prima oara Muzeul “Delta Dunarii” si nici faleza Dunarii.

Poate cu alta ocazie, mai ales ca ne-am propus in primavara anului viitor, prin mai, sau poate prin iunie sa mai dam o raita prin Delta Dunarii, pentru a o surprinde si cand “se trezeste la viata” dupa iarna, cand infloreste si inverzeste totul.

Cam atat am reusit noi sa vizitam in cele cateva ore petecute in Tulcea, iar la inapoierea spre casa dupa, cele 4 zile petrecute in Mila 23, ne-am oprit in Harsova sa vizitam ruinele Cetatii Carsium, care din pacate este lasata de izbeliste, zona fiind napadita de buruieni si transformata intr-un fel de groapa de gunoi, unde localnicii arunca tot felul de gunoaie.

Pacat, mare pacat!

Daca de vizitarea cetatii nu am fost deloc incantati, ne-am mai “intremat” sufleteste dar si "fiziceste" zabovind vreo jumatate de ora in centrul orasului unde era organizat un spectacol de muzica populara cu ocazia “Zilei Recoltei”. Pe langa scena fiind tot soiul de terasute cu gratare sfaraiind si cu bere rece la halba.=))

La vreo 1-2 ore de la plecarea noastra din Harsova, “butonand” pe telefon, ce vad?

@tata123 tocmai publicase un articol, ghici despre ce? - despre Cetatea Carsium pe care o vizitase cu cativa ani inainte. Am profitat de ocazie si i-am transmis "la cald", ca din pacate nu se schimbase nimic in bine in ceea ce priveste cetatea.:(

O ultima oprire in drumul nostru catre casa am facut-o la “Orasul de Floci”. =))

Situl arheologic se afla chiar pe marginea soselei, pe DN2 dupa ce treci podul peste Dunare pe la Giurgeni, la vreo 14km de Tandarei.

Este locul unde s-a nascut voievodul Mihai Viteazul. Localitatea ar fi fost intemeiata pe la 1341 sub domnia lui Dan al II-lea, avand in perioada s-a cea mai infloritoare cam 20000 de locuitori,

Numele acestei localitati, sa-i zicem un nume …... deosebit, :)) vine de la faptul ca cele mai importante lucruri ce se vindeau in acele vremuri in zona Baraganului erau blanurile si pieile de animale. Erau la mare cautare atunci. Si bineinteles se vindea foarte bine si era la mare cautare lana de oaie, adică floci!

Perioadele infloritoare ale acestui oras au fost stopate de razboaiele cu turcii si tatarii.

Disparitia acestui oras ar fi fost cauzata de razboaiele ruso-turce de pe la 1769 care ar fi fortat localnicii sa paraseasca orasul si sa se mute in alta parte, dar mai exista si o alta versiune care zice ca orasul ar fi fost inghitit de niste inundatii groaznice intr-o noapte.

Pare plauzibila si aceasta cauza, orasul gasindu-se chiar la vechea gura de varsare a Ialomitei in Dunare, varianta intarita si de faptul ca pe aceasta vatra de localitate nu s-a mai construit nimic ulterior, disparand cu totul in negurile istoriei.

In prezent, atragandu-se ceva fonduri europene s-a deschis un santier arheologic ce a scos la lumina cate ceva din vechiul si vestitul oras.

Ruinele a trei biserici, a doua ateliere mestesugaresti si a catorva locuinte si…. cam atat.

Exista si o cladire ce adaposteste intr-o camera micuta cateva artefacte descoperite acolo.

Contra unei sume de 2 lei se poate vizita si acest mic muzeu, care initial era inchis, dar la intoarcerea din plimbarea noastra s-a induplecat cineva, desprinzandu-se dintr-un grup de "pazitori" ai unui gratarel pe care se perpeleau ceva bucate, gratarel amplasat strategic undeva in curte, in partea din spate a cladirii ce adapostea muzeul. Ca reprezentanta muzelui nu s-a oprit din mancat seminte de floarea soarelui, cat timp am stat noi in camera, sau ca nu a reusit sa ne furnizeze nicio informatie despre acest oras disparut, este o alta poveste.:(

Cam asta-i povestioara mea si despre acest vestit oras medieval de odinioara.

---

VIZUALIZĂRI: 2167 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI