ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 17.11.2010
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Piteşti
ÎNSCRIS: 06.04.10
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
NOV-2009
DURATA: 1 zile
familie cu copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Transfăgărășanul în prag de iarnă

TIPĂREȘTE

”Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România va închide circulaţia pe drumul naţional 7C – Transfăgărăşan, începând de luni, 1 noiembrie, între Piscu Negru şi Cabana Bâlea Cascadă.

Circulatia va fi închisa din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile din această perioadă, care pot periclita siguranța circulației prin căderi de stânci, alunecări de teren, înzăpeziri, pericol de polei și altele, .

Sectorul de drum închis circulației va fi semnalizat corespunzator.

Participanții la trafic sunt rugați sa respecte semnalizarea rutiera existentă pe drumul național DN 7C – Transfăgărășan pe urmatoarele sectoare: km 0 + 000, localitatea Bascov, județul Arges si km 104 + 000, Piscu Negru, dar și la km 130 + 800, Cabana Bâlea Cascadă și intersecția cu DN 1 km 151 + 955, județul Sibiu. ”

Așa informeaza un comunicat al CNADNR emis la sfârșitul lunii octombrie a. c. Este de fapt un anunț devenit ”tradițional”, pentru că de regulă, cu mici modificări, conținutul lui se perpetuează de la an la an, astfel că tot românul știe că în perioada 1 noiembrie-30 iunie, traficul pe Transfăgărășan este închis circulației.

Ei, dar uite, tocmai termenul acesta de ”drum închis”, fără ca totuși să existe vreo barieră în drum, în virtutea ambiguității lui, este interpretat de mulți împătimiți ai voiajelor cu mașina, doar ca o recomandare. Că altfel, în conținutul comunicatului de mai sus, s-ar fi folosit expresia ”se interzice circulația” și astfel, ar fi fost clar pentru toată lumea că e vorba de o interdicție majoră, pentru încălcarea căreia e posibil să fii sancționat.

Dar pentru că lucrurile nu stau așa, Transfăgărășanul continuă să fie traseu turistic circulat chiar și în decembrie, apoi din aprilie încolo, tot anul! De fapt, nici nu e de mirare, pentru că iubitorii muntelui n-ar avea cum să acceseze cabanele și pensiunile din zonă, foarte căutate în sezonul de iarnă (Cumpăna, Valea cu Pești, Piscu Negru, Capra, Bâlea), altfel decât mergând pe Transfăgărășan.

Și dacă masterplanul de dezvoltare turistică a acestei zone, întocmit de autoritățile județului Argeș în colaborare cu experți francezi încă de acum patru ani, n-ar fi încremenit la stadiul de proiect, poate că necesitatea deszăpezirii Transfăgărășanului pe toată perioada iernii, așa cum se întâmplă în zonele montane înalte din multe alte țări, ar fi devenit nu numai evidentă, dar și extrem de utilă pentru creșterea numărului de turiști și dezvoltarea unităților turistice din această zonă.

În circumstanțele actuale însă, ne mulțumim să ne bucurăm de frumusețea inegalabilă a celui mai cunoscut drum transalpin din țară, mai ales în lunile de vară și ce e drept, atunci splendoarea naturii se dezvăluie la superlativ.

În ce ne privește, argeșeni vechi fiind, am străbătut Transfăgărășanul de zeci de ori, uneori și de două-trei ori pe an. Dar anul trecut, profitând de interdicția ambiguă despre care vorbeam la început și stimulați de ideea că în ciuda atâtor incursiuni pe Transfăgărășan, nu-l văzusem totuși și pe timp de toamnă-iarnă, am pornit la drum!

Era 29 noiembrie și duminica aceea ne rezervase o vreme superbă, cu cer senin, soare blând și vânt rămas să mai doarmă puțin. Tocmai bun pentru o plimbare, chiar și la munte!

Pentru că ideea plecării spre Bâlea ne-a venit dintr-o dată, ne-am pregătit în grabă rucsacul cu de-ale gurii, ne-am echipat corespunzător anotimpului, și iată-ne pe drum.

Nu știu câți cunosc faptul că Transfăgărășanul pornește nu de la Hidrocentrala Vidraru din comuna Arefu, așa cum cred mulți, ci de la periferia Piteștiului, la hotarul cu comuna Bascov, și se termină în județul Sibiu, la Cârțișoara, în zona intersecției cu DN1 (E68), pe o lungime de 151 km. Ei bine, din acest parcurs, ne propusesem să parcurgem cam 125 kilometri, adică aproximativ distanța de la Pitești până la Bâlea Lac. Ei, dar socoteala de acasă nu se potrivește totdeauna cu cea din târg ….

Dar să nu anticipez și să o iau de la capăt! Ca să fiu mai concisă, am să mă rezum să vă spun că drumul de la Pitești până la Barajul Vidraru a fost unul foarte liniștit și pitoresc, grație timpului frumos, peisajului ruginit de penelul toamnei, livezilor desfrunzite care lăsau să se vadă deplin cât de frumoase sunt gospodăriile și pensiunile argeșene din zonă, cusului domol al Argeșului, pădurilor tăcute, protejate deja de înghețul iernii prin pături groase de frunze ruginii, binecuvântării pe care părea că ne-o dă cetatea lui Țepes, privindu-ne de sus, de pe acoperișul muntelui. Doar drumul care curând a început să urce în serpentine, străbătând câteva viaducte și două tunele scurte, ne-a oprit din contemplarea aceea vrăjită, strecurându-ne fiori de emoție, pentru că asfaltul era acoperit deja cu o pojghiță subțire de gheață, peste care mașina noastră, neechipată de iarnă, a trecut din fericire fără probleme.

Am făcut un scurt popas la Barajul Vidraru pentru că nu puteam abandona acele imagini superbe ce se cereau imortalizate pe aparatele foto. Lacul avea o culoare albastră profundă, așa cum nu l-am mai văzut niciodată. De jur împrejur pădurea golită de frunze părea ca o coroană de bronz care încununa deopotrivă cerul, dar și apa lacului, iar în depărtare se zăreau crestele înzăpezite ale Făgărașilor. Soarele lumina din plin această panoramă monumentală, oferindu-mi cadrul perfect pentru niște poze care mie mi-au plăcut tare mult!

Nu erau mulți călători pe baraj, dar nici noi nu eram singurii. Poate de accea am avut pentru prima dată șansa să asistăm la un neașteptat salt de bungee-jumping de pe platforma special amenajată pe baraj. Din păcate zborul a fost atât de scurt, încât n-am reușit să-l captez pe camera foto.

Am pornit din nou la drum …. și am mers, tot am mers fără să ne oprim, până dincolo de Piscu Negru. Pe acea vreme însorită, drumul excelent pe anumite porțiuni (abia se turnase asfaltul), răzuit pe altele, adică pregătit de plombare, și de-a dreptul dezastruos pe alte tronsoane, nu ni s-a părut a fi unul prea rău, chit că la volan era fiul meu și el nu prea se omoară să evite gropile.

Puțin mai departe de Piscu Negru, adică la poalele muntelui, acolo de unde începe adevăratul urcuș pe serpentine, am făcut un scurt popas ca să…odihnim Loganul! Nu de alta, dar eram conștienți că urcarea urma să pună la încercare motorul bietei mașini, în condițiile în care pe drum deja întâlnisem numeroase porțiuni cu polei.

Ei bine, deși anticipasem dificultățile drumului, ceea ce am descoperit urcând pe pantele serpentinelor, avea să ne depășească orice imaginație! Îndată ce am ieșit de sub primul semitunel de pe traseu, peisajul s-a schimbat 100%. Nu știu cum să descriu mai bine acea barieră invizibilă dintre toamnă și iarnă. Era ca și cum cineva trăsese o linie clară pe șosea și spusese: până aici este îngăduită domnia toamnei și tot de aici, până sus peste munte, este patria iernii. Atenție, cei ce vă încumetați să treceți hotarul!

Și nu erau mulți cei ce se hazardau să meargă mai departe. Sub acoperișul tunelului erau oprite multe mașini, parcate frumos una în spatele alteia, ca într-o autentică parcare subterană. Trecând pe lîngă ele chiar ne-am întrebat de ce s-or fi oprit acolo, pentru că drumul fusese foarte bun, nu ne pusese probleme. Răspunsul a venit repede, în momentul în care, așa cum spuneam, am ieșit din semitunel și…ne-am întâlnit dintr-o dată cu iarna!

Cum e începutul de iarnă pe Transfăgărășan? Mărturisesc că e taaare frumos, dar și taaare primejdios! Șoseaua era acoperită cu un strat destul de gros de zăpadă înghețată tun (cca 10-15 cm), iar mașina noastră, nepregătită de iarnă, a început să derapeze vizibil și să ne facă inima cât un purice, căci în dreapta se căsca prăpastia muntelui, iar spațiu de întoarcere nu exista. Eram în pantă, gheața nu îngăduia o aderență prea bună, șoseaua era îngustă, prin urmare orice manevră de a întoarce era sortită eșecului și chiar primejdioasă.

Așa că, încet, încet, ne-am continuat drumul, depășiți fiind la un moment dat de un suv ca un tanc, echipat cu lanțuri și purtând pe acoperiș mai multe perechi de schiuri. Tenacitatea noastră a fost răsplătită curând, când am ajuns într-o porțiune de drum plană, mărginită de o pajiște acoperită și ea cu zăpadă, dar din fericire suficient de lată pentru a putea întoarce mașina, căci era clar: mai departe nu puteam risca să mergem!

Ne-am oprit așadar acolo și în timp ce soțul meu întorcea mașina spre sensul de întoarcere, eu și fiul meu am luat-o binișor pe jos în continuarea șoselei, spre cabana Capra. Am ajuns la al doilea semitunel, transformat și el în parcare pentru o mulțime de autoturisme ce nu se încumetau să ducă drumul până la capăt. În acea zonă iarna era la ea acasă, iar podoabele ei de gheață străluceau în lumina soarelui la tot pasul: țurțuri înlemniți pe un podeț de lemn din apropiere, frunze încă verzi și chiar flori îmbrăcate în veșmânt de gheață, pudră de zăpadă imaculată pe culmile munților, panglica șoselei acoperită cu un covor instabil de gheață semitopită și cristale mari de zăpadă, iar în fundalul acestui peisaj de poveste se zărea mică, parcă pierdută de lume, cabana Capra, de fapt Complexul turistic ”Capra”. Cu acoperișul său roșu, era o pată de culoare care ne chema spre ea. N-am ajuns însă până acolo, căci nici încălțările noastre nu erau potrivite ascensiunilor pe timp de iarnă și deja începuseră să ne înghețe picioarele.

După vreo jumătate de oră, ne-am întors la mașină. În locul în care parcasem se mai adăugaseră câteva autoturisme, iar pasagerii se aflau pe drum ca și noi, încercând să străbată pe jos distanța până la complexul Capra. Când noi eram deja pregătiți să plecăm, alături a oprit un…Matiz! Nu era echipat cu lanțuri și venea dinspre Bâlea. Fără să-și ascundă surprinderea și admirația, soțul meu l-a întrebat pe șoferul mașinii de unde vin și cum este drumul. Din povestirea ce a urmat am înțeles prin ce coșmar cumplit au trecut bieții oameni, fiindcă veneau tocmai de la Sibiu și în niciun caz nu se așteptau la asemenea condiții de traversare. După cum spunea omul, mașina avea cauciucuri de iarnă, el însuși avea ceva experiență de condus pe Transfăgărășan în astfel de condiții, căci mai făcuse drumul de câteva ori, în aceeași perioadă a anului, dar emoții ca în această superbă zi plină de soare nu avusese niciodată. Era fericit că ajunsese cu bine până acolo și când a înțeles că puțin mai la vale începe iar toamna, ne-a mărturisit că abia așteaptă să schimbe volanul cu tovarășul lui de drum și să-și ofere un premiu constând într-o palincă tare.

Am pornit-o și noi pe drumul de întoarcere. Pe parcurs am mai oprit o dată pe marginea șoselei în dreptul cabanei Cumpăna pentru a mai face niște fotografii, apoi jos la poalele versantului pe care se înalță Cetatea Poenari. Acolo ne-am potolit foamea și ne-am mai înviorat puțin inspirând aerul pur al muntelui.

Am ajuns la Pitești obosiți, dar tare încântați că, iată, am reușit s-o facem și pe asta: să vedem de aproape Transfăgărășanul înzăpezit! Pentru unii nu e o performanță, dar pentru noi, în condițiile date, chiar a fost!


[fb]
---
Trimis de mariana.olaru in 17.11.10 17:46:16
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 3352 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

19 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mariana.olaru); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Cetatea Poenari încoronând muntele și sărutând cerul
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 8600 PMA (din 18 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

19 ecouri scrise, până acum

magdalena [17.11.10 18:57:59] »

Pana la urma ati mai mers pe Transfagarasan si in acest an?

anadragusin [17.11.10 19:36:18] »

Ca si tine, argeseanca cu vechime, cunosc toate cele relatate mai sus si pot spune ca suntem destul de privilegiati ca zona, avem acces facil la multe puncte turistice si zone superbe. Felicitari pt. review! Astept cu drag si pozele.

mariana.olaru [17.11.10 20:12:07] »

magdalena

Da, am mers, dar nu de curând, ci pe la mijlocul lunii august.

Am reușit să urcăm până la Bâlea Lac, unde nu am stat decât atâta timp cât ne-a trebuit ca să întoarcem mașina și s-o luăm repede înapoi prin tunel. O ceață atât de deasă nu am văzut în viața mea, nu se vedea nici la 2 metri de jur împrejur. Sus, la lac, am zărit doar vag luminile roșii de poziție ale autoturismelor aflate în fața și în spatele nostru. Ne-am temut ca mergând așa, orbește să nu ne ”pupăm” cu vreo altă mașină, sau să dăm peste vreun pieton neatent. În plus nici nu ne puteam bucura de magnificul peisaj al locului, așa că am decis într-o clipită să ne întoarcem fără măcar a opri. Am avut noroc cu o spărtură în șirul de mașini ce veneau din contrasens și am întors imediat mașina. Dincolo de tunel, parcă era alt tărâm! Deși nu era soare, ba chiar cerul era acoperit de nori, vizibilitatea pe drum și dincolo de el a fost optimă, așa că după câteva popasuri scurte, ne-am întors acasă. A fost un drum la finalul căruia n-am socotit decât costul benzinei cheltuite pe nimic. Căci nici fotografii n-am reușit să fac prea multe...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mariana.olaru [17.11.10 20:19:52] »

anadragusin

Așa este Ana, avem unde merge, avem cu ce ne mândri, dar avem și la ce visa... de exemplu la niște șosele minunate pe care să zburdăm pur și simplu! Ce mi-ar plăcea un revelion petrecut la cabana Cumpăna, la un pas de Transfăgărășan! Dar cum să ajung acolo, căci chiar și vara, drumul este un chin? !

Mulțumesc pentru vot, pentru felicitări și sper ca dintr-un moment în altul să te pot delecta și cu fotografiile.

georgiana [17.11.10 20:35:15] »

Si eu ma intrebam duminica pana unde se poate merge pe Transfagarasan in noiembrie, ca mi se facuse de-un traseu...

Foarte interesanta treaba cu hotarul, dintre toamna si iarna, e ca un paradox, nu! ?

De fapt acest lucru ma pune sa-mi imaginez si care este hotarul dintre 2 mari... ?

Intotdeauna a existat acest mare semn de intrebare!

mariana.olaru [17.11.10 20:46:00] »

georgiana, dacă nu ai văzut pozele, iată că acum au fost validate. Uită-te pe ele și ai să recunoști și tu că pe Transfăgărășan anotimpurile sunt delimitate nu numai de timp, ci și de spațiu! Și acesta e un alt paradox, nu-i așa? !

georgiana [17.11.10 21:03:02] »

Le-am vazut pe toate 37 si toate sunt exceptionale, mai ales si cuvintele care le insotesc!

In special la prima poza...

ileanaxperta* [17.11.10 22:31:56] »

Intotdeauna m-a atras Transfagarasanul intr-un mod cu totul altfel decat orice alta zona din tara. Il consider cea mai grandioasa lucrare turistica (si nu numai) din Romania. Un drum atat de perfect "intortocheat", cu niste peisaje ce-ti taie pur si simplu respiratia. Un drum la care s-a muncit pe rupte, cu imense sacrificii umane. Dar a meritat, zic eu, tot efortul, pt. ca, iata, mereu si mereu noi turistii, ii batatorim de atata timp potecile spre acei multi perfecti brazdati de vai si de caderea masiva a cascadei Balea... Ei, deja visez acum ca sunt la munte (pana acum eram in Thasos, in croaziera Georgianei...)

Nu am vizitat niciodata Transfagarasanul iarna sau la inceput de iarna, dar tare mi-as dori o astfel de aventura!

Iar pozele sunt de exceptie. Felicitari! Numai bine!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
corinne [17.11.10 23:01:09] »

Ultima oara am ajuns pe Transfagarasan anul trecut pe 30 Mai cu masina pana la Cabana Balea Cascada. Drumul pana la Cabana Balea Lac era inca inchis doarece sus pe crestele muntilor ningea si in dreptul cabanei Balea Cascada era o bariera care atentiona turistii de drum periculos. Noi nu am avut curaj sa urcam cu masina mai mult dar am ajuns sus in varf cu telecabina si am avut parte de o priveliste de iarna fascinanta la sfarsit de primavara.

Felicitari pentru impresii si pentru poze!

Drumul cum este acum pe partea argesana ?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
webmaster77 [18.11.10 09:27:42] »

Mutat la rubrica "Excursie Transfagarasan" (deja existenta pe site); sters rubrica dublura introdusa de autor

mariana.olaru [18.11.10 11:09:03] »

ileanaxperta , îți mulțumesc !

Din câte mi-amintesc, Transfăgărășanul a fost inclus în topul celor mai spectaculoase 10 drumuri din lume, și asta spune multe despre cât de mult este admirat și apreciat de oamenii de pretutindeni.

Cum vezi, abia în prag de iarnă străbătându-l, am avut parte de niscaiva emoții... îmi închipui cum e în plină iarnă, cu stratul de zăpadă gros chiar și de 3-4 metri și pericolul avalanșelor amenințându-te la fiecare pas.

Și totuși, nu sunt puțini cei care se încumetă să urce la Bâlea Lac, chiar și pe vreme de iarnă. E drept, nu știu dacă și câți vin cu mașina, dar urcând cu telecabina dinspre Bâlea Cascadă, de pe versantul nordic al Făgărașului, accesul se pare că e mai facil.

Oricum, cel ce vrea să vadă Transfăgărășanul în plină iarnă, cred că ar trebui să fie plin de adrenalină, mare amator de aventură, deplin sănătos, lucid asupra posibilelor pericole, echipat corespunzător și să beneficieze și de mijlocul de transport potrivit. Altfel, marea aventură riscă să se transforme în marea catastrofă, așa cum s-a întâmplat nu o dată.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mariana.olaru [18.11.10 11:20:44] »

corinne, de asemenea îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase!

Drumul nu s-a schimbat prea mult, are tronsoane foarte bune (dar puține), tronsoane rezonabile și tronsoane vai de capul lor! Aceasta era situația în august anul acesta, când l-am străbătut ultima oară. Dar am citit în presă și am văzut la televizor că sosirea lui Nicolas Cage pentru proiectata filmare pe Transfăgărașan, a fost un eveniment fericit, pentru că autoritățile (nu știu care, cele locale sau CNADNR) s-au implicat și au reușit să reasfalteze o porțiune importantă din drum, spre beneficiul nostru, al tuturor, până în final.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
biancuta [18.11.10 11:49:53] »

Superbe poze! Si pentru mine Transfagarasanul este o atractie, cu toate ca nu am fost acolo de prea multe ori!

mariana.olaru [18.11.10 13:48:10] »

biancuta, mulțumesc! Mai e vreme pentru revederea Transfăgărășanului. Dar ca să fii sigură că te poți bucura de întreaga lui frumusețe, vino vara!

valimi [19.11.10 17:39:37] »

Ar fi fost culmea sa fie inchisa circulatia pentru vreme rea pe un drum unde se circula in noiembrie in masini plien cu turisti la tricou.

Felicitari pentru review, pentru anul viitor ne-am propus si noi sa parcurgem iar Transfagarasanul.

mariana.olaru [19.11.10 17:56:24] »

valimi, mulțumesc, și-ți doresc să duci proiectul vizitei pe Transfăgărășan până la capăt! Te așteptăm la vară!

pepsi70ro [19.11.10 18:08:28] »

In 2008 portiunea de drum dintre Vidraru si Piscu Negru era foarte compromisa, practic cred ca mai repede ajungeai daca mergeai pe jos, ma bucur sa aud ca s-au luat masuri pentru refacerea drumului. Daca am avea o infrastructura sanatoasa, turismul ar fi dupa economie cel mai castigat, din pacate avem numeroase, nenumarate zone de o frumusete rara din tara noastra care pierd din cauza infrastructurii.

Zilele trecute citisem intr-un rw. ca s-a asfaltat si drumul catre Dambovicioara, alta zona superba care a pus pe fuga turistii din cauza drumului.

Felicitari pentru review, tu esti foarte aproape, cand vrei tup in masina si la Capra.

Nu te pot vota si a doua oara, bine ca n-am intrat in baza de date de votaci la minut.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mariana.olaru [19.11.10 18:16:45] »

Mulțumesc, pepsi! Vezi, fiecare cu ”norocul” lui... și din punctul acesta de vedere avem amândoi motive să ne ”invidiem” reciproc: eu, țup la Capra, tu, țup la plajă! Bine că din când în când mai inversăm rolurile și atunci, chiar suntem câștigați amândoi!

Alina Morar [20.11.10 22:07:55] »

Eu as vrea sa ajung si sa vad cu ochii mei acel Hotel de Gheata, care se construieste in fiecare an.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alina Morar, anadragusin, biancuta, corinne, georgiana, ileanaxperta*, magdalena, mariana.olaru, valimi
Alte impresii din această RUBRICĂExcursie Transfăgărășan:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.068353891372681 sec
    ecranul dvs: 1 x 1