In cuibul vulturilor

TIPĂREȘTE

Despre Cetatea Poenari s-a tot vorbit pe acest site, dar este un loc drag mie in care am fost de vreo 3 ori pana acum si unde sper sa mai ajung in curand atunci cand voi avea drum prin Arges.

Cetatea Poenari se afla in judetul Arges, in satul Capatanenii Pamanteni, la o distanta de 27 km de Curtea de Arges si la 4 km de barajul Vidraru, in varful muntelui Cetatuia. La aprox. 2 km de Capatanenii Pamanteni, pe partea stanga, imediat dupa hidrocentrala Vidraru porneste poteca care te va duce in “cuibul de vulturi al vitejilor de demult", aflata la o altitudine de 850 m. De fapt, poteca este impropriu spus, pana la cetate trebuind sa urci 1480 de trepte din beton care serpuiesc printr-o padure de fag.

Partea aceasta a muntelui era si este inca singura cale de acces spre cetate, cale pe care se facea si aprovizionarea acesteia, carele de povara si caii strecurandu-se anevoie pe drumul stramt ce se termina in fata unei punti ridicatoare, care traversa prapastia, in fata portii cetatii.

Programul de vizitare este de luni pana duminica intre 9.00 - 18.00, iar biletul de intrare costa 5 lei pentru adulti si 2 lei pentru copii, studenti, pensionari. Taxe filmare: 60 lei – amatori; 1000 lei/ora – profesionisti. Eu am platit si o taxa de aparat foto de 5 lei, taxa care nu se ragaseste pe pagina lor de internet.

Odata, cand am fost in luna aprilie, nu era nimeni sus care sa ceara taxa de intrare, presupun ca tarifele sunt valabile doar vara, cand turistii aflati in zona sunt mai numerosi.

Construita, dupa unii cercetatori, de catre însusi Negru Voda, legendarul intemeietor al Tarii Romanesti, cetatea a fost cunoscuta si cu alte doua denumiri: Cetatea lui Tepes Voda sau Cetatea lui Negru Voda. Nu se stie exact cine a ridicat-o si de-a lungul anilor a avut mai multi conducatori, dar asta pana cand Vlad Tepes a avut grija sa o refaca, pedepsindu-i pe boierii, tradatorii si infractorii din temnitele din Targoviste prin munca neincetata, pana cand cetatea a redevenit puternica. Cetatea a fost resedinta secundara a domnitorului Vlad Tepes, dar a fost utilizata si in alte scopuri, de la adapostirea domnitorilor, ascunderea visteriei tarii si pana la temnita pentru boierii condamnati. Inconjurata din trei parti de valea raului Arges, cetatea a avut de la inceput un important rol strategic, din ea putand fi controlata circulatia prin cheile Argesului. Facea parte, cu veacuri in urma, dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti.

Cetatea a fost construita direct pe stanca, nivelarea facandu-se cu ajutorul unor barne de stejar. Turnurile sunt semicirculare, cu caramizi dreptunghiulare si cu deschideri pe unde cei care protejau cetatea puteau sa traga. In secolul al XIII-lea, exista doar un turn din piatra bruta, dar in secolul al XIV-lea, fortificatia a imbracat tot varful de stanca cu ziduri groase din piatra sparta captusite in partile superioare cu caramida. Constructia nu putea adaposti decat o garnizoana cu un numar mic de soldati, suficient insa pentru a stingheri miscarile armatei dusmane.

Edificata înainte de anul 1300, fortificatia a avut initial un turn patrat, cu ziduri de piatra groase de peste 2 m, iar ulterior, turnului patrat i-au fost adaugate palisade din lemn, ziduri si bastioane noi.

In forma sa „definitiva”, Cetatea Poenari avea patru turnuri legate intre ele prin drumuri de straja si aparate de ziduri groase. Cel mai mare dintre turnuri, turnul patrat, apara intrarea în cetate si servea ca donjon. Turnurile circulare aveau in interior camere ale caror ziduri erau construite din piatra si captusite cu caramizi. Cetatea comunica cu exteriorul prin galerii care ajungeau pana la poala muntelui.

In partea de nord, cetatea avea o cisterna care asigura apa necesara pentru oamenii si animalele din cetate.

Atat turnul patrat, cat si cele semicilindrice, aveau la baza, in interior, pardoseala din caramida dreptunghiulara.

Cetatea a fost ultimul refugiu al lui Tepes inainte de a pleca in Transilvania. A fost una din fortificatiile care au contribuit la victoria finala a romanilor din anul 1462.

Cetatea a servit drept loc ideal pentru scopurile voievodului Vlad Tepes atunci cand a refacut-o, dar, treptat, si-a pierdut din importanta militara, iar timpul, cutremurele si lipsa de grija a oamenilor au dus la ruinarea ei.

O mare parte din zidul nordic a disparut dupa ce s-a prabusit cu stanca pe care se sprijinea in timpul unui cutremur.

Intre anii 1969 si 1972 s-au efectuat unele lucrari de restaurare, in timpul carora s-au consolidat si inaltat zidurile si s-au construit trepte de acces care permit vizitarea.

Se vorbeste despre construirea unei telegondole sau telecabine care sa urce pana la cetate, ceea ce ar creste numarul de turisti care vor vizita aceasta cetate. De asemenea, un alt aspect care ar trebui avut in vedere este angajarea unui ghid al cetatii.

Posibilitatile de cazare in zona sunt numeroase, in satul Capatanenii Pamanteni aproape fiecare locuinta iti poate oferi gazduire pentru o noapte la preturi foarte convenabile ( pornind de la 50 lei, cu baie in camera sau pe hol si cu acces la bucatarie). Exista si numeroase vile si pensiuni la care poti servi si masa.

Bineinteles, cei care vin aici sunt fascinati de mitul lui Dracula si urca cele 1480 de trepte din piatra in speranta ca vor gasi vampiri sau strigoi ascunsi printre ziduri. Insa acestea sunt numai niste legende, ruinele cetatii vorbind doar despre istorie si dand la iveala un peisaj unic prin salbaticia si frumusetea sa.

Daca va duceti pe Transfagarasan, nu evitati aceasta cetate. Chiar daca drumul poate fi obositor, va veti da seama ca a meritat sa urcati cele 1480 de scari dupa ce veti vedea un peisaj ce va va taia respiratia.

---

VIZUALIZĂRI: 3941 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI