Eu n-am stat

TIPĂREȘTE

Eu am făcut rezervarea cu 2-3 zile înainte, ghidându-mă după cele citite aici. Aveam de gând să stau 2 nopţi, respectiv 31 martie şi 1 aprilie 2013.

Dar când am ajuns pe acea străduţă strâmtă, care la acea dată mi s-a părut chiar morocănoasă, am căutat repede din priviri locul de parcare, ceea ce era imposibil de descoperit. Casă lângă casă... fară nimic altceva. Nu am putut opri, pentru că în spatele meu se formase un şir de vreo 4-5 maşini.

Aşa că am mers înainte, până am reuşit să trag pe dreapta şi să sun la hotel.

Recepţionera, cu o voce fără nicio nuanţă, mi-a spus că garajul este în casa de vizavi şi că îmi va deschide ea.

Am revenit şi, într-adevăr, am descoperit exact peste drum de pensiune o uşă deschisă, într-o casă, desigur. Am intrat cât am putut de repede, dar oricât m-am străduit, tot a trebuit să fac vreo 3 manevre până să reuşesc să mă strecor din unghiul mic dat de îngustimea străzii. Desigur că am blocat pentru scurt timp traficul. Din nou.

Când am dat să respir uşurată că în sfârşit am ajuns, ochii mi-au căzut pe cearceafurile întinse pe sfoară în curtea interioară, ce mi s-au etalat dinainte-mi, ca bun venit.

Am făcut repede o evaluare a situaţiei şi, gândindu-mă că am venit în Tg Mureş ca să umblu mai mult cu maşina, am concluzionat că nu vreau să fiu mereu la dispoziţia recepţionerei, care să-mi deschidă/închidă uşa garajului.

Aşa că am băgat în marşalier şi... din nou în străduţa îngustă, din nou cu 2 maşini blocate şi cu recepţionera ce stătea pe trotuarul de vizavi din faţa pensiunii - o tânără cu o faţă inexpresivă, fără un gram de zâmbet, aşa cum îi fusese şi vocea la telefon.

Am deschis geamul şi i-am dat de înţeles că nu rămân aici. I-aş fi explicat mai mult, dar deja se strânseseră maşini ce aşteptau după mine.

Mai mult nu pot spune. Nu am intrat în interior, ca să mă bucur de privilegiile celorlalţi, citite mai sus.

---

VIZUALIZĂRI: 2430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI