Timisoara, incantata de cunostinta! Voi reveni!

TIPĂREȘTE

Colega noastra Michi spunea in articolul scris in august 2016, ca "spre rusinea ei nu a vizitat Timisoara in ultimii 65 de ani".

Eu spun ca spre rusinea mea, nu am vizitat in viata mea Timisoara.

Vazand eu ca s-a introdus ruta interna Bucuresti - Timisoara, la Ryanair, am zis ca a sosit momentul sa vad si eu orasul atat de laudat de Michi sau de Tata123, precum si de toti ceilalti care au avut norocul sa cunoasca acest oras. Despre calatoria cu avionul am scris deja.

In acest review eu nu am sa va fac o descriere atat de complexa ca a lui Michi sau a lui tata123. Voi povesti simplu, pentru cei care vor face, eventual, o calatorie la fel de scurta ca a mea. "Ida y vuelta", cum zice Nazarica,

De-acasa, imi propusesem sa urmez traseul lui Michi, insa cand am ajuns la destinatie, mi-am dat seama ca socoteala de-acasa, nu se potriveste cu cea de la fata locului.

In primul rand, am avut mult de asteptat autobuzul expres (linia E4). Am atasat fotografia cu orarul autobuzelor in review-ul anterior. Nu am vrut sa iau un taxi, din principiu, nu din zgarcenie. Am inteles ca ar fi costat 40 de lei pana in oras. Data viitoare, nu as mai proceda asa, adica nu as mai astepta atat de mult intre avion si autobuz. Probabil, as intra in vorba cu cei care asteapta, si le-as propune sa impartim un taxi, de exemplu...

Am cumparat bilete (dus si intors) din interiorul aeroportului. Biletul costa 2,5 ron, parca. Ghiseul respectiv nu poate fi ratat din cauza cozii care se observa cu ochiul liber imediat ce se iese din zona de aterizare, pe stanga. Este o coada comuna: pentru parking si pentru "amarastenii ca mine" care merg cu Expresul. Cineva, in autobuz, dupa ce ca a asteptat atat de mult sa vina autobuzul ala, nu a stiut de unde sa cumpere bilet si a crezut ca se vand la sofer, sau in autobuz. Umbla prin autobuz sa intrebe daca nu-i putem vinde un bilet. A fost amuzanta faza cand o tanara cu prietenul ei (erau calatori de-o zi, ca mine), a zis: "Ba da". Si i-a intins biletele. Omul i-a intins baii. Si tanara zice: "Oooooo, credeam ca sunteti controlorul! ". Biletele cumparate de la ghiseu se introduc intr-un aparat numai in fata (intrarea din fata). In rest sunt aparate pentru cartele magnetice, probabil pentru localnici, sau pentru turistii care cumpara cartele. O doamna din Bucuresti, vrand sa-l ajute pe domnul care a fost luat drept controlor, a apropiat cardul ei magnetic din Bucuresti, dar n-a mers. Evident! Insa m-au amuzat peripetiile domnului "calator clandestin". Cert este ca domnul a scapat, nu l-a amendat nimeni. De la statia urmatoarea, autobuzul s-a aglomerat foarte tare, apoi s-a intors din drum... spre aeroport, insa nici chiar pana la aeroport, si gata! am plecat spre Timisoara.

Din Aeroport, luasem de la Biroul de Informatii o revista: Timisoara, European Capital of Culture 2021, No 2, Autumn 2016: Business & Travel. Revista are o calitate grafica foarte buna, este in limba engleza. La pagina 8, Legenda Transportului Public; paginile 12-13 (adica de mijloc) o excelenta harta a centrului Timisoarei, cu principalele obiective turistice. Am cerut o harta a Timisoarei. Mi s-a dat o harta completa, turistica, la scara 1:14000. Felicitari Timisoara!!! Asta ar trebui sa se intample in orice oras civilizat si care se respecta din Romania. Stiu ca exista GPS, Harti internet, se poate descarca o harta si de-acasa, insa eu ma impac mai bine cu hartile clasice.

Autobuzul ne-a lasat undeva, pe o strada, si am luat-o pe jos spre Bastion. M-am luat si eu dupa multime, ca nu cunosteam orasul... Ajunsa la Bastion, m-am lasat de grupul mai mult sau mai putin turistic din autobuz si am luat-o eu la pas. De la Bastionul Theresia, am ajuns la Castelul Huniade, unde de afla Muzeul Banatului. Atat Bastionul, cat si Castelul Huniade, monumente istorice, au fost renovate, si sunt intr-o stare perfecta.

M-am indreptat spre H. Continental, si am patruns pe str. Eugen de Savoya, lasand pe partea stanga o ghereta unde anuntau ca vand "pleskavita". Mi-am zis ca voi tine minte, si neaparat voi incerca. Dar nu am mai apucat...

Ajunsa in zona Eugeniu de Savoya, am uitat si de vant si de ploaie, si incantata, am inceput sa explorez curtile interioare. Palatul Dejan, mai intai. Stil neoclasic. Porticul extrem de interesant.

Cladiri frumoase, ingrijite, flori la balcoane. Am ajuns si la Casa Georgevits, stil neobaroc.

Mai merg eu, admirand frumoasele cladiri, (si o curiozitate: "O coaja de om"), apoi vad o cladire: "Casa Artelor". In timp ce fotografiam, o doamna imi spune: "Fotografiati cladirea aceasta, care este foarte importanta! ". Ma uit: Academia Romana, Filiala Timisoara, Biblioteca. O cladire verde, la nr. 7, stil Renastere Germana, cu o poarta extrem de interesanta, denumita si Biblioteca Kaplka, prima biblioteca publica de imprumut cu sala de lectura din Imperiul Habsburgic. M-am abtinut sa nu intru.

Continui periplul, din ce in ce mai incantata: patrund in alta curte interioara. Ies, mai ma uit o data la cladirea bibliotecii. Si, ooooohhhhh, ajung la o cladire unde se vedea un minunat personaj inaripat! Aveam sa aflu ca era Palatul Baroc, sau Muzeul de Arta. Si ca eram in Piata Unirii. Mi-am zis: "Bucura-te incet, incet... lasa "cireasa" ultima!!! ". Asa ca am pastrat dreapta, si nu conteneam sa ma minunez. Incet, incet, imi tot ziceam... Cladirea galbena, Domul Romano - Catolic era inchisa. Insa erau toate cladirile acelea minunate, palate frumoase, precum Casele Canonicilor, din secolul XVIII.

Piata Libertatii din Timisoara mi-a placut mai mult ca Plaza Mayor din Madrid. Eu nu am stiut ca avem asemenea locuri. Ajung si la Vicariatul Sarb - Ortodox. Pe colt, o cladire pe care eu am descris-o "in valuri". O cladire care nu era renovata, dar m-a frapat prin asemanarea ei cu stilul lui Gaudí. Am inteles ca a fost o banca acolo, si ca "emailurile" au o poveste interesanta. Niste simboluri. Nu am stiut, dar m-a atras casa.

Raman in zona, si ma uit la ceas. Offff! Cat de repede trecea timpul. Casele de langa Muzeul de Arta, erau asa de frumoase, pareau de turta dulce. Zic, nu mai am timp sa vizitez muzeul. Alta data... Si las cireasa de pe tort intreaga, si ma duc pe strada cu cladirea in valuri.

Ajung intr-o zona cu tramvai. Piata Libertatii. Cercul Militar, Academia de Muzica, Baia turceasca (habar nu am avut ca in Timisoara au fost turci). Statuia Baiatului cu telefonul, despre care am citit numai comentarii negative. Nu m-a impresionat aceasta piata, insa, ulterior, mi s-a spus ca Baiatul a fost imbracat, incaltat... etc. O fi el bataia de joc a timisorenilor, dar daca ajunge ca Turnul Eiffel, de exemplu??? Si ca acolo a fost un parc frumos, cu copaci, etc.

Am zarit din aceasta piata, ceva ce ma interesa. Niste turle care pe mine ma atrag oriunde, in orice loc, in orice tara... La juderia!!! Cartierul evreisc, sinagogile!!! Asadar, m-am indreptat in acea directie... Impresionanta Sinagoga, dar sigur o vor renova. Nu se poate altfel!!! Strada Marasesti.

Apoi am zis ca ar trebui sa ajung si la catedrala ortodoxa, fiindca mi-a fost laudata si recomandata de colegii mei.

Insa, am dat peste Casa Printului Eugen. Asa am aflat ca s-a zidit aceasta casa pe locul unde a fost Poarta Forforoza, cea prin care au intrat trupele austriece care i-au alungat pe turci. Acum aceasta cladire sta sa se darame. Sper sa fie salvata si sa fie tratata cu demnitatea si respectul cuvenit.

Am trecut in viteza pe langa spitalul militar, hotel... si am ajuns la Politehnica. As fi vrut sa vizitez si aceasta cladire, dar... lipsa de timp.

In fata Operei era amenajat targul de Craciun. Cale pietonala. Despre Teatru, nu va zic nimic, fiindca stiti. Mie mi s-a parut o cladire mica, comparativ cu ce vazusem la televizor, insa probabil ca era din cauza targului, a scenei...

Fantana cu Pesti zau ca am ratat-o din punct de vedere emotional. Si nici nu mi-am dat seama ce importanta avea. Deja ma sunase Ana sa ma intrebe unde sunt. Si am stabilit ca mergem sa mancam undeva, si unde sa ne vedem. Dar pe la 14.30

M-am dus la Catedrala. Am vrut sa cumpar niste iconite pentru colegele mele. Nu am reusit. Desi nu era nimeni la coada. Maicuta era ocupata cu chestii de marcheting. Interiorul catedralei mi s-a parut infricosator. Intunecat, vast, gol... Va rog sa nu dati cu pietre!

Am iesit din catedrala si am luat-o la stanga, spre o biserica frumoasa, a Piaristilor. Am inteles ca a fost construita pe locul unei foste moschei. Aici s-a incheiat excursia mea individuala, deoarece a venit A, mai devreme chiar decat isi putea permite sa iasa de la serviciu.

Am mers cu ea, pe jos, pana intr-un cartier elegant, langa parcuri. Am vazut si eu Bega. Erau niste ambarcatiuni, Mi-a explicat Ana ca le-a adus primarul ca sa faca din Bega un canal navigabil, un fel de transport public, un fel de "autobuz", ca sa zic asa.

Ajunsa in cartierul respectiv, Ana, mi-a aratat si "superbul palat cu ingerasi sustinatori de becuri" al tiganilor de vis-á. vis. Nu era chiar asa de iesit din comun.

Am revenit in centru si, cum nu ma mai grabeam, am remarcat in pavaj, pe unde calcam, indicatiile istorice, geografice. Superb! Felicitari!

Am mancat la un restaurant sarbesc, meniul zilei. M-au dus Ana si echipa.

Apoi, m-a dus Ana prin Fabric, cu masina, si mi-a povestit... Mi-a placut atat de mult, insa se intuneca. S-a abatut Ana din drum, si mi-a mai aratat niste curiozitati ale Timisoarei: niste palate tiganesti oribile, pe strada politiei, sau fabrica care da prosperitate Timisoarei, dar care polueaza ingrozitor.

Voi reveni neaparat in Timisoara. Veti vedea cat de repede!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2862 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI