Festivalul sarmalelor de la Praid, 2104

TIPĂREȘTE

In week-end e frig, brr! e-norat, ploua marunt a disperare si a jale

Ma trezesc superbonsumflat, nu e vreme de festivaluri cu sarmale

Ma ia si o durere de cap, nu stiu ce sa mai fac, ma-ndop cu pastile

Dar plec totusi, poate la Praid e senin, festivalul nu tine decat 3 zile

youtube

Anul trecut festivalul nu s-a tinut din lipsa de fonduri. Anul acesta, cel mai „gustat” festival din zona, dupa cel medieval de la Sighisoara si ce al „vaii regilor” de la Ibanesti, a reinceput, si ma asteptam, ca in fiecare an, sa aiba un succes de proportii. Vino lume vinoooo! Exista mai multe tari care prepara sarmale dar sarmale ca la noi, si mai ales, iubitori de sarmale ca pe la noi, nu gasesti nicaieri...

Cand parasesc orasul meu si-o iau razna, asa, spre muntii Calimani, Gurghiului sau ai Harghitei, dupa scurt timp, ma lasa durerea de cap si oboseara iar buna dispozitie imi creste vertiginos, precum taxele, impozitele sau pretul benzinei... stie cineva oare de ce? Asa ca, „am incalecat pe-o sa”, ca sa pot sa va spun povestea mea, dar mi-am luat cu mine si umbrela si pelerina. N-a fost insa nevoie de niciuna, cineva acolo sus ma iubea si a aflat ca voi scrie din nou ceva, pe AFA...

Drumul

Drumul spre „sarmale” incepe cu un scurt popas la Campu Cetatii unde avea loc „Parada baloanelor cu aer cald”, care stiam ca e o parada a baloanelor „fara baloane”. De ce? Pentru ca baloanele cu aer cald se inalta in aer doar la 6 dimineata si la 6 seara, cand aerul din afara baloanelor e foarte rece si e necesara doar o minima incalzire a aerului din balon. Chiar daca vremea era propice pentru zbor si pe la ora 11 dimineata, temperatura aerului nu depasea 14 grade, nici de data aceasta n-am reusit sa vad vreun balon in aer ci doar pe cateva postere de la punctul de informare.

Festivalul sarmalelor de la Praid

De cum ai ajuns la Praid te lovesti de una si aceeasi problema ca si-n alti ani. Lipsa locurilor de parcare. Vei incerca „n” posibilitati, pe stradutele adiacente locului de desfasurare a festivalului si intr-un final vei gasi un loc care sa nu blocheze o alta masina sau intrarea in gospodaria cuiva. Apoi, scapat de aceasta grija, cauti locul de desfasurare al festivalului, care nu e departe de centrul localitatii, e usor de gasit, vei vedea o multime de jandarmi, politisti si multa „lumeee, lumeee, soro lumeee”, plus cateva ante-standuri de produse diverse prin curtile oamenilor.

Intrarea in perimetrul de forma dreptunghiulara si destul de mic al „sarmalelor” se face pe sub o poarta secuiasca. Ritualul e neschimbat. In fiecare zi, intre orele 9 si 14, e concurs, sunt 25-30 de standuri “cu oale” in care se prepara sarmalele... Apoi, juriul incepe degustarea si decide... se dau premii pentru “cea mai buna sarma”, pentru “cea mai mare”, “cea mai mica” sau “cea mai originala sarma”, apoi urmeaza un meci de fotbal cu capatani de varza in loc de minge. Asa a fost pana in urma cu cativa ani.

Anul acesta, atat cat am reusit eu sa raman pe-acolo, vreo 3 ore, festivalul mi s-a parut mai “anemic” chiar daca spectatorii nu au lipsit. A venit multa lume poate si pentru ca vremea era frumoasa si fiecarea dorea sa mai “iasa odata din casa” si sa guste sarmalele inainte ca gerul sa le-nghete “nasul si picioarele”. Anul acesta, au lipsit: firmaVincon Vrancea, sarmalele si vinurile din Balaton, vinurile de Tokaj, Cristi Tabara, mega-standul “Bere Ciuc”, vinurile de Malaga, usturoiul gigant din Croatia, au lipsit “gulasurile” iar celebra “polenta” pe care doar noi romanii si stramosii nostri italieni o apreciaza la adevarata ei valoare, am vazut-o doar la standul “Barladului”, unde, lumea nu prea privea mini-sarmalele moldovenesti ci mai ales mamaliga vartoasa preparata "ad-hoc" si simpaticele “barladite” ce te-mbiau sa servesti cate o sarma. Un alt stand frumos si tanar a fost si cel al “Radio Tg. Mures” care transmitea desfasurarea festivalului “in direct”. In acest an standurile "de vanzare" a sarmalelor, oferite de primaria Praid, erau mai multe si mai bine organizate, totul mergea “struna”, puteai servi repede “meniul stas”, (adica 3 sarmale la 12 lei, intr-o casoleta de plastic, alaturi de o felie de caizer, smantana, 2 felii de paine, un servetel si 2 tacamuri de plastic). Cu casoleta inca fierbinte in mana, te asezai la una din lungile mese din centrul perimetrului sarmalelor si te infruptai din delicatesele targului, acompaniat de muzica si dansurile locului. Nici standurile cu bauturi nu erau prea multe. Nici toaletele ecologice. Gaseai in schimb, o sumedenie de produse pe care astazi le intalnesti in mai toate targurile din tara. Produse manufacturiere din lut, lemn, paie, trestie, papura, lana, picturi pe lemn, kurtos-colaci, clatite cu gem sau dulceata, borcane de miere, porumb fiert, dar si multe “chinezarii”. A aparut pe-aici si un loc de joaca pentru copii. Pe scena in aer liber, mai multe formatii de dansuri secuiesti, se perindau “non-stop”. Comentatorul, plin de verva, vorbea intr-una si recita versete in limba maghiara. Uneori mai scapa si cate o fraza in romaneste, care rezuma cam tot ce-a zis el in ungureste, pana in acel moment. Dansurile si muzica ungureasca sunt antrenante, “saltando e vivace” cum ar zice stramosii nostri latini. Marele meu regret a fost ca n-am auzit nici o manea. Pai se poate, domnilor organizatori, targ international fara manele? Sa nu asculte ei, invitatii nostri de onoare din alte tari (de data asta doar din Ungaria), capodoperele muzicale ale prezentului, devenite aproape definitorii pentru astfel de ocazii? Sa stiti ca la anu’, daca nu bagati manele, nici eu nu mai bag in mine vreo sarma “made in Praid”! N-am vazut insa nici un stand cu produse ale minoritatilor locale...romii. La festivalul medieval din Sighisoara, exista mereu vreo 2-3 standuri cu cazane de tuica, ibrice, caldari, oale de mamaliga sau alte obiecte din metal (inclusiv potcoave aducatoare de noroc), specifice acestei etnii si cu mesterii lor, langa ele. Singura familie de romi ce-am vazut-o la targ, jinduia dupa sarmalele distribuite gratis, la “spartul targului”. La un moment dat, vad un anume loc, unde, daca intindeai un biletel alb, primeai cu generozitate o portie de sarmale si cateva felii de paine... Ce sa fie? Ce sa fie? ... Altruism sau ceva asemanator cu ce-am mai vazut-o eu pe langa urbea mea, nu demult, cand, se distribuia ba un “gulas cu carnaciori”, ba cate o “pulpa de porc sau vitel rotisat”, tot cu biletel sau tabel, caci deh! , se apropie alegerile...

Dar sa revenim la sarmale. Printre animatorii festivalului erau si niste husari grozavi. Ce sunt husarii? ... un ordin de lupta care au apartinut cavaleriei usoare si care a aparut prin Europa cu multe secole in urma (sec. XIII). Cei 3 “muschetari-husari” de la Praid, erau foarte amabili si se lasau fotografiati langa oricine, la cerere. Pe langa husari, si tinerii dansatori in costume secuiesti ros-alb-negre, imprimau si ei inca o pata de culoare sarbatorii. Din pacate, anul acesta aproape toate oalele in care fierbeau sarmalele la foc mocnit, erau acoperite cu cate un capac. Am surprins insa si cateva oale fara capac, mai ales in momentul in care turistii straini, ii rugau pe proprietarii oalelor sa le descopere pentru a face fotografii. Ba chiar unul dintre ei, a asezat cativa ardei iuti peste varza sarmalelor, pentru ca imaginea sa para cat mai colorata. Si in acest an, mi s-a parut ca “sarmalagii” din Ungaria au fost mai numerosi decat cei locali sau cei din restul tarii.

Una peste alta, mie sarbatoarea mi-a placut, sarmalele au fost bune, la pranz a aparut si soarele si turistii au inceput sa curga “valuri, valuri”. Pe la ora 15, perimetrul festivalului era deja o salata de sarmale cu sardele (umane) aflate intr-o intimitate mult prea stransa. Dragostea e o salataaa...

youtube

Atunci am stiut ca trebuie sa “ridic ancora” dar mai intai am trecut pe la Sovata, care nu e departe si unde, la “Ciuperca mica” am servit o excelenta cafea, avand ca “bonus”, Lacul Ursu la picioarele mele.

Acum, incerc sa va trimit cateva poze proaspete cu miros de varza murata...

PS.

Chiar daca Praidul este o zona eminamente unguresca, in salina, la baile sarate sau aici la festivalul sarmalelor, nu exista nici o problema de limba. De ce? Pentru ca in salina “aerul sarat” e incolor, inodor, transparent si mut, el ii vindeca pe toti deopotriva, apa sarata, deasemenea, iar sarmalele? ah! sarmalele, ele sunt primite cu draga inima de orice stomac, indiferent ce limba vorbeste stapanul stomacului. Viata de zi cu zi a unui român din Praid, e insa grea. Structura populatiei aici, in acest loc turistic minunat, cu o salina grozava, cu un strand modern, cu un munte de sare si cu un excelent targ al sarmalelor, e cam asa... aproape 97% dintre locuitori sunt maghiari, 2,7 % sunt romi si restul, (0,3%) sunt de alte nationalutai. (Wikipedia) Simionca Ignat, preotul ortodox din Praid, e preot doar pentru 25 de suflete, dintre care numai vreo 4-5 vin la biserica, dar numai in sezonul cald, iarna nu mai vin nici aceia. E preot si pentru cei peste o suta, o suta si ceva de ortodocsi, care fac zilnic vara tratamente in salina. In cele patru ore petrecute sub pamant, bolnavii evlaviosi trec si pe la capela. "E o capela ecumenica, dar facuta mai mult de forma. Acum a devenit un fel de du-te-vino pe-acolo. Se prezinta in capela piese de teatru, se organizeaza conferinte, la care participantii se imbata si canta. E greu sa fii preot ortodox in Praid” zice Ignat Simionca. Biserica ortodoxa exista aici din 1932. Intre 1947-1986, pe-aici nu a exista nici un preot si romanii si-au pierdut credinta, trecand la alte religii. In acest timp biserica a fost uneori si depozit de cereale. In 1995, preotul Ignat s-a hotarat sa paraseasca Bistrita pentru a se stabili in Praid. "Sunt ca un robot aici, care nu are prieteni, nu are sarbatori, nu are cu cine ciocni un ou rosu de Pasti. Viata de zi cu zi devine imposibila atunci cand tu ii saluti pe concetateni, iar ei nu-ti raspund niciodata. La biblioteca sunt numai carti in ungureste", spune preotul. “Nu am trecut niciodata pe acolo... ” (sursa Internet).

Asadar la Praid e bine sa fii gurmand, turist sau pacient, dar nicidecum preot.

@Web, te rog clipul https://www.youtube.com/watch?v=difLiJ67Dwc

---

VIZUALIZĂRI: 3178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI