Restaurant Marami - de toata jena

TIPĂREȘTE

Am petrecut doar o zi in Sinaia, impreuna cu familia, deci nu ne-am cazat, doar am mancat. La Hotel Marami am ajuns intamplator - ploua afara si era cel mai apropiat restaurant deschis.

Primul lucru pe care l-am remarcat a fost anuntul scris in engleza care trona la receptie - accesul la toaleta costa 2 lei/persoana. Jenant, ospitalitatea ar trebui sa insemne altceva, nu cred ca fara anuntul asta s-ar repezi hoardele de turisti straini sa foloseasca gratis toaleta restaurantului/hotelului si-ar face paguba de apa/hartie igienica! In al doilea rand, la toaleta (femeilor) isi facea veacul o fata (parea mai mica de 14 ani), incaltata cu niste slapi de plastic, care te facea sa te simti... supravegheata. Toaleta era destul de mica (si curata) si fata asta era in permanenta acolo, nu stiu daca era femeia de serviciu, incasatoarea celor 2 lei perceputi unora ca taxa conform anuntului de la intrare (noua nu ne-a cerut nimeni bani, totutsi) sau pazitoarea hartiei igienice, dar ocupa locul, doua cliente nu s-ar fi putut spala pe maini in acelasi timp fara s-o atinga si pe fetita respectiva.

Citind meniul am remarcat intai preturile mari- similare cu unele din centrul vechi al Bucurestiului, apoi lipsa de inspiratie. Cu greu gaseai ceva interesant acolo, majoritatea erau feluri de mancare pe care orice gospodina medie si le-ar permite/ar sti sa le faca acasa. Or, daca mananc la restaurant, as vrea sa pot alege si altceva decat paste cu sunca presata (!!?) si cascaval. Sunca presata in meniul de paste al unui restaurant nu-mi suna a bine deloc.

Cand au venit felurile comandate, mi-am dat dreptate. Supa de pui cu taietei de casa continea cateva franjuri de carne de pui (ca si cum ar fi fost jupite de pe oase, dupa ce au fiert oasele pentru supa) si multi taietei subtiri, rupti aiurea (unii aveau 1/2 de cm lungime, altii 1, 2 sau 4-5 cm) si foarte albi - pareau mai degraba fidea din comert sfaramata in pumn inainte de a o pune in supa, decat taietei de casa, facuti cu ou (ar fi fost mai galbeni) si taiati cu mana in fasii relativ egale. Sa zicem ca au ei o metoda proprie de facut taietei. La felul doi, pulpe de pui la gratar cu ciuperci sotate, soc si groaza: ciupercile erau ciuperci feliate de la conserva, prajite cu niste ceapa, acre. Cih. Ciuperci din conserva nici la cantina din tabara de la Navodari nu cred ca se mai gatesc. Nu mai spun ca, de la un restaurant situat la buza padurii, te astepti la niste ciuperci de padure in meniu. Desertul? Adus cu intarziere si mai rau ca felul doi: papanasii semi-cruzi si fara gust, serviti cu smantana si un gem acru (adunate, nimic din toate acestea nu aveau macar o urma de gust dulce, cum mi-as dorit de la un desert).

M-am felicitat, oricum, ca n-am comandat paste. Au facut-o doua turiste straine, vecinele noastre de masa. Au primit doua mormane informe de paste exagerat-de-mult-fierte, din alea care se fac piure daca le strivesti cu furculita. Desi erau feluri diferite de paste, in ambele farfurii parea ca s-a adaugat si o cantitate serioasa din apa in care au fiert pastele :(.

Nu stiu cum e cazarea, personalul parea amabil, dar bucataria zic eu ca lasa mult de dorit. Stiu restaurante de cartier din Bucuresti cu feluri de mancare mai adecvate unui restaurant si, chiar la feluri simple de mancare, cu gust bun si respect fata de clienti si banii lor. Ciuperci la conserva intr-un restaurant care se respecta, ganditi-va la asta inainte sa comandati!

---

VIZUALIZĂRI: 1994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI