Casino Sinaia - un obiectiv ce merită vizitat!

TIPĂREȘTE

În prezentul articol voi vorbi despre Casino Sinaia, unul dintre cele mai frumoase obiective pe care le-am vizitat anul acesta. La Sinaia am mers de trei ori de prin aprilie încoace, așa că s-ar putea spune că este stațiunea noastră preferată. Fie că am vizitat mănăstirea Sinaia sau că ne-am plimbat prin grădinile de la Peleș, fie că am urcat la Cota 1400 sau chiar la Cota 2000 (ori ne-am avântat pe cărări de munte spre Stâna Regală), fie că am luat stațiunea la pas, nu ne-am plictisit niciodată acolo. Ba chiar planurile pentru viitoarele vacanțe includ o nouă ieșire la Sinaia pe timpul iernii, ca să ne bucurăm de o partidă zdravănă de săniuș. Buun, până atunci, să revin la subiectul acestui articol...

Casino Sinaia este una dintre construcțiile emblematice ale stațiunii, o clădire care a fost realizată în urmă cu peste o sută de ani (în perioada 1912 - 1913). Clădirea cazinoului a fost ridicată pe locul fostei vile a prințului Dimitrie Ghica; drept omagiu, bustul prințului a fost amplasat în fața intrării principale. Construcția a fost realizată după planurile arhitectului Petre Antonescu, iar primul acționar a fost baronul de Marcay (principal acționar în acea perioadă și la cazinoul de la Monte Carlo). Inaugurarea cazinoului a avut loc în anul 1913 cu un spectacol grandios la care a concertat și George Enescu, respectiva seară încheindu-se cu un foc de artificii.

Cazinoul din Sinaia a funcționat în perioada 1913 – 1947, întreruperi apărând în timpul celor două războaie mondiale, atunci când clădirea și-a modificat destinația -forțată de împrejurările excepționale- adăpostind răniți și refugiați.

Perioada de vârf a cazinoului a fost între cele două războaie mondiale – în jurul anului 1930. În acele vremuri, circulau sâmbăta și duminica ”trenurile de plăcere” pe ruta București – Sinaia; la ora 16.00 se deschideau sălile de joc, iar aproximativ 800 de persoane se împrăștiau imediat pe la mesele de joc ori la ruletă. Pentru majoritatea clienților programul se termina la ora 21.30, motivul fiind acela că cei veniți pentru o singură zi (care nu își puteau permite o noapte de cazare) să poată pleca spre București cu trenul de la ora 22.00. În saloanele private rămâneau însă cei foarte înstăriți, aflați printre apropiații proprietarilor, care continuau să mizeze sume foarte mari până târziu în noapte.

Viciul ajungea uneori la cote maxime: după ce se pierdeau sume uriașe, erau luate împrumuturi cu dobânzi foarte mari. Bărbații ajungeau să pună pe masa de joc chiar și ceasurile cu lanț de aur, în timp ce doamnele își jucau bijuteriile sau blănurile. Toată lumea își căuta norocul! Ca superstiție, mulți dintre jucători aruncau câte un bănuț în fântâna aflată la intrare. Există și o istorioară interesantă referitoare la felul în care mai ales doamnele își căutau norocul – nu departe de cazinou se afla bazarul turcului Hagi Benlian (sau Benli, după cum mai era cunoscut). Pe lângă bijuteriile orientale, dulciurile, cafeaua ori țigările oferite spre vânzare, acest Benli susținea că știe să ghicească. El alegea câte o doamnă înstărită care venea în bazarul lui pentru a bea o cafea turcească și la final îi cerea ceșcuța, înmânându-i (contra unei sume de bani) o fițuică pe care erau notate câteva numere norocoase ce trebuiau testate seara la ruletă. S-a întâmplat în unele situații ca numerele alese (între 1 și 9) să fie câștigătoare, așa că faima turcului s-a răspândit rapid printre ”slujitorii viciului”.

Dacă până acum am tot prezentat detalii din perioada de glorie a cazinoului, mai trebuie spus că în 1947 cazinoul a fost închis ca spațiu de desfășurare a jocurilor de noroc. Ulterior a fost utilizat pentru activități umanitare, a adăpostit biblioteca orașului sau a găzduit diverse activități culturale, urmând ca din 1978 și până în 1990 să fie destinat activităților de protocol. În zilele noastre, obiectivul și-a recăpătat strălucirea de odinioară, fiind prezentat celor interesați prin intermediul unor tururi de vizitare cu ghid...

Cam atât cu introducerea, voi prezenta acum vizita noastră la Casino Sinaia! Am pășit agale pe aleile din parcul Ghica, apropiindu-ne încet de obiectivul nostru. După mai multe fotografii din exterior, ne-am îndreptat către intrarea secundară, de acolo începând tururile ghidate. Câteva afișe ne arată că se poate opta fie pentru un tur parțial (adică prin încăperile care compun Galeria Regală: Sala de expoziții Nicolae Grigorescu, Sala Ferdinand, Sala Carol I și Cabinetul Reginei Maria), fie se poate alege turul complet, situație în care se vizitează atât Galeria Regală, cât și Foaierul, Sala de Teatru, Cabinetul Baronului de Marcay, Sala Oglinzilor, Sala Baccara, Cabinetul verde, Grădina interioară și Sala Ghica.

Noi am optat pentru un tur complet de vizitare și a trebuit să mai așteptăm câteva minute, până când ceasul avea să indice ora potrivită (tururile de vizitare începeau din jumătate în jumătate de oră, prima intrare fiind la ora 10.20; noi am ajuns acolo pentru turul de la ora 11.50).

După ce am primit biletele de intrare (15 lei/adult), am ieșit din clădire și ne-am îndreptat spre intrarea principală. Am ajuns în Foaierul clădirii, locul unde în urmă cu peste o sută de ani oaspeților le erau oferite cupele cu șampanie în semn de bun-venit. Acest hol este impozant, fără a fi însă ornat în mod exagerat. Am remarcat imediat scările generoase, dar și decorațiunile arhitecturale sau cele câteva oglinzi de mari dimensiuni. În partea de sus a holului există un balcon circular, de acolo fiind observați participanții și crupierii în timpul jocurilor. Ghida ne-a explicat faptul că acești crupieri erau foarte bine instruiți, însă se spune că primeau bacșișuri, chiar dacă acest lucru le era complet interzis: ei aveau mici ”buzunare” secrete sau unele sertare amplasate sub mesele de joc, locuri în care cei care câștigau sume mari strecurau în mod discret două-trei bancnote.

Din foaier am fost conduși printr-un hol micuț către o încăpere aflată undeva în interiorul clădirii – este vorba despre Cabinetul verde. Datorită amplasării sale discrete, în această încăpere erau amplasate două rulete unde se mizau sume mari de bani; așadar, în acest spațiu aveau acces doar cei potenți financiar, cei care își căutau norocul până târziu în noapte, cu mult după ora închiderii. După anul 1970, această încăpere a devenit ”cabinetul nr. 1” al lui Nicolae Ceaușescu, aici fiind amplasat un birou din lemn masiv, dar și o masă pentru 10 persoane, poziționată central. Pe lângă piesele de mobilier deja amintite, am mai admirat în această încăpere câteva statuete, fotolii, dar și un covor de mari dimensiuni lucrat manual. Pe una dintre ferestrele mari am putut arunca o privire către grădina interioară, spațiu unde am remarcat alei, arbuști ornamentali, dar și o frumoasă fântână arteziană.

Ghida ne-a mai spus că o altă încăpere a cazinoului, respectiv Cabinetul Baronului de Marcay, era folosită la rândul său ca salon privat de jocuri; după renovarea din anul 1970, respectiva încăpere a devenit ”cabinetul nr. 2”, spațiu al Elenei Ceaușescu.

După ce am ascultat explicațiile ghidei, am realizat mai multe fotografii și am fost conduși înapoi către foaierul clădirii. Urma să vizităm Sala de Teatru. De o parte și de alta a intrării în sala de teatru se află două portrete de mari dimensiuni: al Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, ambele lucrări fiind realizate de către pictorul Andrei Damo.

Înainte de a vizita sala, ghida ne-a prezentat câteva informații și ne-a spus că în interior au loc repetiții pentru un anumit spectacol, astfel că ne roagă să nu vorbim atunci când vom intra. Oricum nimeni nu intenționa să vorbească, ascultam cu toții explicațiile oferite. Despre această sală de teatru am reținut faptul că are o acustică deosebită și că are capacitatea de 400 de locuri (100 dintre aceste locuri aflându-se la balcon). Am mai reținut faptul că arhitectul care s-a ocupat de restaurarea clădirii din perioada 1970 a plătit cortina din propriul său buzunar. În sala de teatru am zăbovit vreo câteva minute admirând elementele arhitecturale și bucurându-ne totodată de acordurile celor prezenți pe scenă; pentru o clipă ne-am putut chiar imagina că am călătorit înapoi în timp și că ne aflam în 1913, la concertul de inaugurare...

Următoarea încăpere vizitată a fost Sala Oglinzilor. Acest spațiu este cea mai mare sală din clădire, măsurând 650 de metri pătrați. În această încăpere au fost aduse inițial 13 mese de ruletă, cu timpul numărul acestora crescând la 20 de bucăți. Am putut remarca sistemul de ventilație modern pentru acele timpuri, dar și ornamentele din partea de sus, cu capete de lei și ciorchini de struguri (simboluri pentru putere și abundență). Un alt amănunt interesant este faptul că aplicele de pe pereți ascund în spatele lor difuzoare care sunt funcționabile și în zilele noastre.

Ghida ne-a atras atenția asupra unor coloane înalte aflate în partea dreaptă a sălii și ne-a explicat că, în proiectul inițial, sala de joc era delimitată de cafeneaua cazinoului. Multe dintre doamnele și domnișoarele care-i însoțeau pe domni la mesele de joc preferau să rămână la cafenea pentru a savura o prăjitură și pentru a afla ultimele mondenități. Iar dacă domnii aveau noroc la ruletă, bineînțeles că și doamnele erau fericite, de multe ori ele primind în dar o bijuterie...

În săptămâna în care noi am vizitat Casino Sinaia, în Sala Oglinzilor era organizat un salon de carte și muzică (erau amplasate numeroase standuri cu cd-uri și cărți). Nu am putut admira așadar sala aceasta în toată splendoarea ei, neputând să ne bucurăm de imaginea care se tot multiplică în oglinzile aflate pe trei dintre laturile încăperii. Am ascultat totuși aceste amănunte prezentate de către ghida noastră. Probabil că vom mai vizita acest obiectiv și poate atunci vom avea norocul ca sala oglinzilor să nu fie ocupată...

O altă încăpere foarte frumoasă de la Casino Sinaia este Sala Baccara. Ne-au atras atenția ferestrele alungite și rotunjite în partea de sus, dar și draperiile de culoare verde sau candelabrele de mari dimensiuni. Referitor la piesele de mobilier din această încăpere, dar și la alte piese de mobilier din clădire, ghida ne-a spus că au fost distruse și utilizate ca lemn de foc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Din Sala Baccara am intrat în Sala Prințul Dimitrie Ghica. Încăperea nu este foarte mare (80 de metri pătrați), putându-se organiza în zilele noastre diferite ședințe sau conferințe. În trecut, încăperea a găzduit restaurantul cazinoului, un loc unde bucătari renumiți preparau mâncăruri fine, cu mare trecere în rândul jucătorilor. Sala mai este denumită ” Sala cu struguri” datorită ornamentelor din partea superioară, asemănătoare cu o boltă întinsă de viță-de-vie.

Finalul turului nostru a însemnat o trecere prin încăperile ce compun Galeria Regală. În trecut, respectivele spații găzduiau prăvălii de lux, depozite, cramă sau garaje. În zilele noastre, acolo sunt găzduite expoziții permanente sau temporare ale artiștilor plastici români. Am trecut prin dreptul zecilor de tablouri expuse, remarcând picturi ale lui Bogdan Mihai Radu, Mihai Gavril sau Vitalie Butescu ce prezintă diferite peisaje, locuri sau clădiri emblematice din Sinaia, dar și din alte zone ale țării. Nu voi prezenta mai multe amănunte pentru că nu am cunoștințe solide în acest domeniu, pot spune doar că ne-au plăcut majoritatea lucrărilor expuse.

Pentru cei care doresc să servească o cafea, un suc, o bere sau o băutură fină înainte sau după un tur de vizitare (ori independent de acestea), există varianta de a lua loc la una dintre mesele din Cafeneaua Regală. Noi nu am făcut acest lucru (aveam și alte planuri pentru ziua respectivă), dar am aruncat o privire prin meniu și prețurile nu păreau exagerate (de exemplu, cafeaua Baccara costa 7 lei, iar o limonadă cu mentă și ghimbir era 11 lei). Mi-a plăcut faptul că doamna ghid nu ne-a zorit, ci am putut admira în voie picturile din Galeria Regală chiar și după terminarea turului de vizitare.

Ajuns la finalul articolului, recomand vizitarea acestui obiectiv! Ca surse de documentare pentru prezentul articol, am folosit informațiile prezentate de către ghida noastră, dar și detalii de pe site-ul obiectivului.

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 7014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI