De data asta Sinaia ˝mi-a dat papucii˝

TIPĂREȘTE

Crazy Mouse a scris recent un review pe care-l încheie cu ˝Vă recomand să vizitaţi Sinaia în orice anotimp, chiar dacă vremea nu ţine întotdeauna cu voi!˝

În fiecare an, în jur de 1 octombrie mergem 2-3 zile la Sinaia să prindem extraordinarul colorit al frunzelor roşii-ruginii amestecat cu galben brun. Acest spectacol durează cam o săptămână. Mai târziu frunzele obosite de o recuzită cu atâtea veşminte încep să cadă obosite pe pământ. Anul acesta vara prelungindu-se până la începutul lui octombrie, spectacolul s-a amânat şi nu am prins decât o vagă schimbare a tonurilor într-un verde mai decolorat pe o mare de catifea gălbuie. Am mai avut un motiv să mergem la Sinaia, ăla cu proverbul ˝iarna car şi vara sanie˝. Cum anul ăsta se anunţă o iarnă grea şi eu în ultimul timp am picioarele reci (oare de ce? las´c-o să ştiţi şi voi după 80 de ani, întrebaţi-vă bunicile sau mamele) am zis că numai în târgurile din Sinaia am să găsesc nişte papuci călduroşi şi potriviţi. În acelaş timp am profitat să ne plimbâm cât am putut de mult, zilele fiind călduroase şi cu acea lumină aurie pe care numai toamna o are. Am început plimbarea cu târgul de la Peleş, numai că de data asta nu l-am abordat direct dinspre mănăstirea Sinaia sau dinspre castel, ci de pe un drum lăturalnic puţin cunoscut, pe care mai mersesem vara o dată sau de două ori. Din DN1 am intrat pe aleea care duce spre castel şi la 100-200 m am luat-o la stânga spre restaurantul Stăvilar. În spatele restaurantului după ce treci un podeţ intri într-o potecă foarte puţin umblată care trece pe lângă un mic stăvilar, cascade pitice, lespezi mari de piatră, multă vegetaţie. Drumul are puţin urcuş şi mie mi-a luat vreo douăzeci de minute. Poteca s-a terminat chiar în mijlocul târgului de la castel. Artizanat şi nu prea, turcisme şi autohtone, nu am găsit nimic diferit de ceea ce se poate cumpăra la Obor. Nu am rezistat să nu urcăm spre Peleş pe care l-am găsit îmbrăţişat de lumina aurie. Am oprit ˝la tunuri˝, o clădire care face parte din complexul Peleş şi care e păzită de doi cavaleri în armură şi are în faţa ei două tunuri. Clădirea este de ani buni transformată în cafenea şi acolo am mâncat mereu cele mai bune strudele cu mere din viaţa mea. Între timp strudelul a devenit tot mai mic şi preţul tot mai mare. Acum costă 5 lei şi-l mănânci din două înghiţituri (cu 2.5 lei puteţi lua unul dublu la patiseria din Izvor) dar aici pe terasă stând la o masă plăteşti şi perspectiva: castelul care după mine rivalizează cu cel de la Neuschwannstein şi linia munţilor sub cerul albastru. Am coborât în cartierul Opler cu multe vile de vânzare şi după peste jumătate de oră de mers căluţ-căluţ, mai degrabă iavaş-iavaş, am ajuns la târgul dinspre Poiana Ţapului. Fiind vineri, mai toate chioşcurile erau deschise în aşteptare de muşterii. Multă ceramică de Corund, ii scumpe de la 150 lei în sus, kitschuri dar şi papuci. Mi-am cumpărat un fel de ghetuţe de casă din material textil flauşat, căptuşite în interior inclusiv pe talpă cu blăniţă sintetică. Aveau albe şi gri. M-am gândit că cele albe se murdăresc repede aşa că am negociat pentru celelalte. A cerut iniţial 45 lei preţ care mi s-a părut ridicat, a lăsat la 40 şi mi le-a dat la 35. Persoanele interesate pot consulta pozele.

A doua zi am făcut o incursiune în sateliţii Sinaiei şi am început cu cartierul Izvor aflat mai sus decât şoseaua Bucureşti- Ploieşti. Intrarea în cartier se face din DN1 fie pe breteaua spre Moroieni-Târgovişte, fie la vreun kilometru mai sus pe la spital. Într-adevăr la începutul cartierului se află spitalul, bun pentru urgenţe dar Doamne Fereşte în caz de accident la ski sau pe munte, trebuie mers la spitalul de ortopedie din Azuga. Spitalul orăşenesc funcţionează în câteva clădiri de la începutul secolului trecut dar decent întreţinute. Sunt mai multe specialităţi cât şi cabinete cu plată cu medici specialişti şi primari. Strada principală a cartierului este Badea Cârţan. În faţa spitalului sunt recent construite trei blocuri de câte 10 etaje pentru familiile evacuate din locuinţe în urma proceselor de retrocedare. Tot în cartier există o scoală elementară şi un gimnaziu cu numele Principesei Maria. Cartierul propriu-zis construit prin anii 70 pentru salariaţiii de la Mefin este format din câteva zeci de blocuri de patru etaje fără lift. Interesant este că acest cartier nou construit a fost leagănul Sinaiei. În 1695 la construcţia schitului care ulterior a devenit mănăstirea Sinaia au lucrat localnici de pe dealul Izvor. Deşi Izvor nu este foarte depărtat de centrul Sinaiei la care se ajunge cu autobuzul, locuitorii lui preferă să cumpere din cartier unde au tot ce le trebuie la preţuri mai mici. Se găsesc magazine de carne şi pasăre la preţ de producător, farmacii, metalo-chimice, haine, încălţăminte, piaţă agro alimentară etc. Păcat că acest cartier este urât conceput, fără un design căci are şi o privelişte frumoasă spre Bucegi. Pe Calea Moroieni s-au construit mai multe vile şi un condominium dar în afară de pârul Dorului şi de linişte, aici nimic nu sugerează că eşti la poalele Bucegilor pentru că nu ai vedere spre munte ci doar spre culmile domoale alei Baiului. La ieşirea din cartier spre DN1 este o construcţie mamut făcută din două clădiri, din care una finisată şi locuită şi o alta rămasă de ani buni la faza de schelet de beton. Construcţia numită Belle View a aparţinut unei firme turceşti care şi-a început lucrările în 2007 şi ar fi trebuit să le finiseze în 2009. Piscine, garaje subterane, pasarele de legătură între clădiri, restaurant, toate au rămas nefinisate deşi structura de beton este executată. Am depăşit cele două construcţii şi am trecut pe lângă două blocuri de lux care au împrejur un teren amenajat în parc şi loc de joacă pentr copii. Un afiş anunţă că în zonă este Wi Fi gratuit asigurat de primărie. Din acest loc vederea asupra Bucegilor este superbă. Am avut de ales cum să ajungem în celălalt cartier numit Platou Izvor: fie pe multe scări, fie pe şosea. Nici n-are rost să spun ce alternativă am ales.O altă intrare în cartierul Platou Izvor este din DN1 din dreptul bisericii Sf. Apostol Andrei încă în reconstrucţie după incendiul mistuitor din 2006. Îndiferent de drumul ales, la capătul lui se găseşte un cartier bine aspectat ca design cu un centru comercial (mai puţin dotat decât în cartierul Izvor şi fără piaţă agro alimentară), cu blocuri de patru etaje aliniate pe două străzi principale. Alături de câteva ˝plombe˝ vilişoare din anii 80, au fost construite trei blocuri cu apartamente de lux şi mai multe blocuri ANL. În centrul comercial sunt în construcţie câteva blocuri cu locuinţe pentru tineri şi tot aici este capătul celor trei linii de autobuz din Sinaia care au orarul afişat în toate staţiile. Legată de cartier este o stradă cu vile recente. La capătul ei dominând colina este hotelul Mara cu 140 de camere, trei restaurante, 10 săli de conferinţe, piscină acoperită şi cabinete de fizioterapie. Preţul unei camera extrasezon este de 60 eur. De câte ori am ajuns în dreptul Marei am simţit o stare de linişte dată de coamele blânde împădurite din jur. Puţin mai jos pre DN1 se desfăşoară imensul bloc Colina Marei locuit dar care are încă apartamente de vânzare. După atât mers am luat o cafea la Mara, am revenit pe şosea şi apoi pe rampa de deasupra DN1 care duce la blocurile din spatele bisericii Sf. Ilie. Cartierul Sf. Ilie este un cartier destul de central, îngrijit, situat pe cornişă în faţa haltei CFR. Are câteva zeci de blocuri cu patru etaje construite tot pentru salariaţii Mefin prin 1965.Sunt foarte multe flori printre blocuri chiar în acest început de octombrie. În cartier sunt intercalate şi vile cu camere de închiriat, câteva minimarketuri, farmacie, service auto. Locuitorii preferă să se aprovizioneze din supermarketurile din centrul oraşului la care ajung cu autobuzul sau pe jos, distanţa până la ele fiind destul de mică.

Am pornit de la papuci, am mâncat un ştrudel la Peles, am vizitat târgul dinspre Poiana Ţapului şi apoi v-am plimbat prin cartiere, într-o altfel de Sinaie pe care turistul n-o cunoaşte dar în care trăiesc câteva mii de oameni.

---

VIZUALIZĂRI: 3692 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI