Casino Sinaia - 100 ani de lumini şi umbre

TIPĂREȘTE

Ne apropiem de sfârşitul anului, zilele parcă zboară... N-am avut răgazul necesar pentru a scrie atât cât aş fi vrut despre ce am mai văzut anul acesta, despre ce mi-a plăcut ori despre ce m-a dezamăgit. Aşa că, în prag de Sărbători, am ales Casinoul Sinaia! Pentru că mi-am dorit sa-l văd, pentru că mi-a plăcut, pentru că îmi doresc să nu îl ocoliţi în excursiile dumneavoastră pe Valea Prahovei.

Anul acesta, după ce doi ani la rând am fost de Paşte în Bulgaria, am hotărât împreună cu familia mea să petrecem vacanţa de 1Mai şi Paşte la Sinaia. Într-o seară, cu puţin timp înaintea zilelor libere, am auzit la radio o ştire despre includerea în circuitul turistic a Casinoului din Sinaia. Pe 27 aprilie 2013 Casinoul şi-a deschis uşile pentru vizitatori iar pe 2 mai i-am fost şi noi oaspeţi.

În copilărie mi se părea că toate drumurile din Sinaia duc spre parcul cu brazi uriaşi şi veveriţe şi că toate aleile parcului duc spre o clădire mare, albă, frumoasă ca un palat.

Clădirea elegantă mă fascina iar uşile grele, veşnic ferecate şi ferestrele închise cu perdele care nu se mişcau niciodată îi dădeau un aer misterios. La fel de misterioase îmi păreau şi fragmentele din poveştile celor mai în vârstă din familie care ajungeau când şi când la urechile noastre, ale copiilor. Poveşti cu regi şi regine, cu prinţi şi prinţese, cu trăsuri şi automobile de epocă, cu tineri de bani gata care-şi pierdeau averile într-o seară, cu doamne elegante care plecau acasă fără diamante şi blănuri... Apoi, discuţii pe un ton şi mai scăzut despre cei care în vremea copilăriei mele, în anii 70-80, veneau pentru aşa-zise acţiuni de protocol la Casino. Întrebările noastre, ale copiilor, nu-şi prea găseau răspunsul... Hotărât lucru, era mai bine să ne vedem de joacă pe aleile umbroase ale parcului care atunci, desigur, nu purta numele Prinţului Ghica.

După 1990 am aflat cele mai multe răspunsuri la întrebările despre clădirea misterioasă şi elegantă din parcul Sinaiei dar încă mulţi ani uşile Casinoului s-au încăpăţânat să rămână închise pentru mine. Ştiam că se organizează multe evenimente la Casino - spectacole, expoziţii, lansări de carte - dar n-a fost să fie... Până într-o iarnă, acum vreo cinci ani, când am păşit pentru prima oară în Casino cu ocazia unui târg de confecţii şi încălţăminte! Mi-aş fi dorit altceva pentru prima noastră întâlnire, poate un concert, poate un bal - a se înţelege o nuntă, un revelion - dar m-am mulţumit cu puţin... Am intrat doar în foaier şi în Sala Oglinzilor, era lume multă, înghesuială! Mi-am cumpărat o poşetă dar am plecat dezamăgită... Ca un copil căruia îi arăţi o ciocolată dar îi spui că trebuie să mănînce doar o bucăţică!

În anii următori s-au deschis pentru public Galeriile Regale, amenajate în anexele Casinoului. De câte ori am venit la Sinaia am admirat operele de artă expuse dar tot nu am ajuns să-mi îndeplinesc dorinţa de vedea pe îndelete sălile principale ale Casinoului.

În 2012 Festivalul Sinaia Forever a avut ca vedetă tocmai Casinoul, sărbătorit de sinăieni şi de turişti cu ocazia împlinirii a 100 ani. Casinoul şi-a primit toţi vizitatorii – şi n-au fost puţini - organizând tururi ghidate gratuite pe toată durata desfăşurării Festivalului. Cum evenimentul a fost anunţat din timp n-ar fi trebuit să lipsesc de la aniversare dar, spre ruşinea mea, m-am trezit prea târziu şi n-am mai găsit camere libere... Doamna Michi mi-a făcut însă o mare bucurie, nu a ratat ocazia şi a vizitat Cazinoul, povestindu-ne apoi şi nouă cu mare generozitate! Sărut mâna, Doamnă!

Deci, după muuuulţi ani de când ne-am cunoscut de la distanţă, după o primă întâlnire care m-a decepţionat, după ce ani la rând am vizitat expozitiile de pictură fără a avea acces în sălile principale ale clădirii, anul acesta am reuşit în sfârşit să vizitez Casinoul! Prima dată înainte de Paşte, a doua oară la începutul lunii noiembrie... Prima oară am fost surprinşi de încăperile fastuoase şi concentraţi la povestirea extrem de bogată în amănunte a doamnei care ne-a fost ghid în timp ce la a doua vizită am acordat mai mare atenţie detaliilor şi am facut mai multe fotografii. În noiembrie am vizitat Casinoul seara, era deja întuneric afară iar interiorul clădirii era luminat feeric, s-au aprins toate candelabrele şi aplicelele din cristal. Clădirea pare mult mai frumoasă luminată ca de bal!

Biletele de acces se cumpără de la intrarea secundară, dinspre Galeriile Regale de Pictură. Pentru turul ghidat complet care include vizitarea Casinoului şi Galeriei Regale preţul întreg al unui bilet este de 15 lei. Copiii, pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi beneficiază de reducere-10 lei. Dacă doriţi să admiraţi doar expoziţiile permanente şi temporare din sălile Galeriei Regale puteţi opta pentru turul parţial - 5 lei preţ întreg, 3 lei – preţ redus.

Turul complet al Casinoului durează aproximativ 45 minute, se intră din oră în oră, cu 15 minute înainte de ora fixă. După vizita noastră de la începutul lunii noiembrie s-a trecut la programul de vizitare de iarnă, astfel încât până în aprilie Casinoul primeşte turiştii de joi până duminică, intre orele 10-17. Eventualele evenimente organizate la Casinou pot modifica acest program de vizitare.

În prezent turul complet cuprinde pe palierul principal al clădirii Foaierul, Sala de Teatru, Cabinetul Baronului de Marcay, Sala Oglinzilor, Cabinetul Verde, Sala Baccara, Sala Prinţul Ghica iar pe palierul secundar sălile ce alcătuiesc Galeria Regală - Carol I, Ferdinand, Regina Maria, Ştefan Luchian, Nicolae Grigorescu.

Turul ghidat începe de la intrarea principală a clădirii. După ce urcaţi scările exterioare veţi pătrunde într-un spaţiu interzis turiştilor zeci de ani. Foaierul, încăperea care face trecerea către toate sălile importante ale Casinoului, este locul în care ghidul prezintă pe larg istoria clădirii. La prima intrare în Casino turistul se va afla cu siguranţă într-o dilemă - să asculte detaliile extrem de interesante din povestea ghidului, să privească uimit superbele încăperi... De la început suntem anunţaţi că putem face fotografii fără a plăti o taxă suplimentară! Bravo, aşa ar trebui să se întâmple şi în alte muzee dar vizitatorii sunt în faţa unei alte provocări! Toată lumea vrea să plece acasă cu cât mai multe fotografii...

Pe scurt, povestea de 100 ani a Casinoului din Sinaia, astăzi monument istoric...

După ce Regele Carol I al României a ales Sinaia ca reşedinţă regală de vară şi a început ridicarea Castelului Peleş interesul investitorilor pentru mica localitate de pe Valea Prahovei a sporit dintr-o dată. Vile elegante, cu o arhitectură deosebită, aparţinând personalităţilor din lumea politică, economică şi artistică a vremii se construiau peste noapte. În 1879 se inaugurează calea ferată Bucureşti-Sinaia. În 1881 se amenajează cu ajutorul arhitectului peisagist elveţian Eder parcul oraşului pe terenul donat de Prinţul Dimitrie Ghica, prim-ministru al României, apropiat al Regelui Carol I. În 1890 primele becuri electrice se aprind în Sinaia, înlocuind vechile lămpi cu gaz, primele fiind iluminate parcul, bulevardul, Hotelul Caraiman şi câteva vile.

Sinaia se transformă rapid dintr-o localitate necunoscută în staţiune de lux cu hoteluri, vile, cazinouri, grădină zoologică, parc de promenadă, băi de hidroterapie, şcoală de călărie, cinematograf, restaurante, magazine de lux, berării şi cofetării.

Iniţiaţiva construirii la Sinaia a unui nou casinou care să poată rivaliza cu cele mai cunoscute edificii de acest gen din Europa aparţine Regelui Carol I. Casinoul urma să se ridice în partea de nord a Parcului, pe locul primei vile din Sinaia care a aparţinut Prinţului Dimitrie Ghica. În mai puţin de jumătate de an au fost construite, după planurile arhitectului Petre Antonescu, Casinoul şi Hotelul Palace. Presa vremii anunţa în luna iulie a anului 1912 inaugurarea la Sinaia a acestor clădiri impunătoare, care şi-ar fi putut găsi locul în oricare dintre capitalele Europei.

Alături de Eforia Spitalelor Civile şi Primăria Sinaia, principalii acţionari ai Casinoului din Sinaia au fost baronii francezi Edmond, Edgar şi Iv de Marcay- acţionari şi la casinourile din Nisa şi Monte Carlo. Pe lista acţionarilor se regăsesc însă şi politicieni şi mari latifundiari români cum ar fi Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit de contemporanii săi Nababul datorită averii sale fabuloase şi Nicolae Lahovary.

Duminică 21 iulie 1912, Casinoul din Sinaia a fost inaugurat printr-un spectacol prezentat de celebrul om de teatru Alexandru Davilla, în prezenţa familiei regale şi a prim ministrului din acea vreme, Titu Maiorescu. Pe scena sălii de teatru a concertat George Enescu iar grandioase focuri de artificii au luminat cerul anunţând deschiderea unuia dintre cele mai luxoase casinouri ale Europei.

Veştile despre inaugurarea Casinoului din staţiunea reşedinţă de vară a Casei Regale a României s-au răspândit rapid. Se spunea că ar fi fost mai frumos decât celebrul Casino din Monte Carlo... Cazul fraţilor Loebel care şi-au pierdut întreaga avere şi s-au sinucis la doar două zile după inaugurare s-a aflat pe prima pagină a ziarelor din Viena.

Regele Carol I şi-a dorit ca Sinaia să aibă un casinou renumit dar nu a întârziat să-şi manifeste nemulţumirea considerând că se pun în joc sume mult prea mari de bani. Cum însă baronii de Marcay erau extrem de generoşi sprijinînd prin donaţii consistente văduvele de război şi orfanii, Regele Carol I, recunoscut prin severitatea sa, a devenit mai indulgent fată de activitatea desfăşurată la Casinoul din Sinaia.

Spre sfârşitul anul 1912 reizbucnesc violent conflictele în Balcani iar până în vara anului următor nu se mai aude nimic despre Casino. După ce lumea se linişteşte pe scena salii de teatru a Casinoului revin cele mai renumite trupe franceze de comedie şi teatru de varietăti. Jucători din România şi din multe ţări europene sunt din ce în ce mai atraşi de mirajul Casinoului din Sinaia.

Revelionul anului 1914 este sărbătorit cu bal mascat, valuri de şampanie şi focuri de artificii dar în scurt timp primul război mondial stinge pentru o vreme luminile Casinoului.

Anii interbelici aduc României o perioadă de prosperitate, în anii 30 încasările Casinoului atingând apogeul. Locuitorii Sinaiei erau obişnuiţi cu prezenţa în oraşul lor a membrilor caselor regale europene, a marilor industriaşi, moşieri şi bancheri, a celor mai renumiţi artişti ai vremii. Doamne elegante, maşini luxoase, petreceri fastuoase erau nelipsite din peisajul micii localităţi prahovene. Europa prosperă an după an, România cunoaşte o înflorire economică, culturală, artistică fără precedent în istorie dar umbrele unui nou conflict militar se profilează ameninţător!

România se pregăteşte de război iar Casinoul din Sinaia este închis în 1941 din ordinul Mareşalului Antonescu. Redeschis în seara de Crăciun a anului 1945, Casinoul îşi trăieşte ultimele clipe de viaţă. Întoarcerea la prosperitatea anilor interbelici este doar o iluzie, un vis dintr-o seară de Crăciun... Lipsit de strălucirea de odinioară, abia respiră până în anul 1947 când Gheorghe Gheorghiu Dej îl închide pe motiv că reprezintă un simbol al decadenţei burgheze. Toate obiectele de valoare din Casinou au fost furate sau distruse... Pentru o scurtă perioadă de timp în clădirea Casinoului îşi desfăşoară activitatea Societatea de Cruce Roşie.

Din 1955 Casinoul a devenit sediu al Casei de Cultură a Sindicatelor din Sinaia. În anii 70 a fost reparat fără a suferi modificări importante apoi a fost destinat unor activităţi de protocol, fiind închis o lungă perioadă de timp atât pentru locuitorii Sinaiei cât şi pentru turişti.

În prezent Casinoul aparţine Consiliului Local al oraşului Sinaia şi este administrat de Societatea Sinaia Forever. Este gazda unor importante evenimente-expoziţii, conferinţe, spectacole de teatru, concerte, prezentări de modă. Sălile fastuoase, decorate de sărbătoare sunt cadrul perfect pentru nunţi ori alte petreceri sclipitoare. Cu ocazia împlinirii vârstei de 100 ani, pe perioada desfăşurării Festivalului Sinaia Forever din septembrie 2012, administratorii Casinoului au hotărât organizarea unor tururi ghidate gratuite prin sălile superbe ale clădirii -monument istoric. Numărul mare de vizitatori şi entuziasmul acestora i-au determinat pe actualii proprietari şi administratori să decidă includerea Casinoului Sinaia în circuitul turistic. De pe 27 aprilie 2013 când şi-a deschis larg uşile pentru toţi cei care doresc să-i admire interiorul elegant şi să-i afle fascinanta poveste până în luna noiembrie 2013 Casinoul a avut peste 8000 vizitatori români şi străini.

Cât timp am ascultat povestirea ghidului am admirat Foaierul- Holul de Întâmpinare-cu o suprafaţă de aproximativ 200 mp, decorat cu tablouri şi oglinzi uriaşe. După ce am urcat câteva trepte în stânga Foaierului, am fost invitaţi în Sala de Teatru. Am luat loc pentru câteva minute, ascultând continuarea poveştii Casinoului din Sinaia. Cu o suprafaţă de 225 mp şi 400 locuri-dintre care 100 la balcon-Sala de Teatru impresionează de la prima vedere prin eleganţa detaliilor arhitecturale. Aflăm că are o acustică foarte bună, aici având loc de-a lungul anilor numeroase concerte susţinute de artişti renumiţi din România şi din străinătate.

Din fericire s-a păstrat pianul pe care a concertat George Enescu în urmă cu 100 ani, în seara inaugurării Casinoului. Sala de teatru arată aproape la fel ca acum un secol doar culorile în care este zugrăvită astăzi diferă, iniţial erau mult mai vii. Au dispărut şi cele două loje regale, amplasate de o parte şi de alta a scenei. Pe motiv că ocupă mult prea mult spaţiu, lojele destinate Regelui Carol I şi Reginei Elisabeta au fost desfiinţate.

Am revenit în Foaierul Casinoului şi am fost conduşi la etajul I al clădirii. Am admirat Sala de Teatru şi de la balcon, cu siguranţă una dintre cele mai elegante din ţara noastră. Aplauzele ar trebui să răsune mult mai des în sala de teatru... Sunt sigură că dacă ar fi spectacole de teatru sau concerte în fiecare săptămână s-ar bucura de mare succes în rândul sinăienilor dar şi al turiştilor. Eu mi-aş dori ca atunci când vin la Sinaia să pot merge seara la un spectacol în sala superbă a Casinoului!

Următoarea încăpere pe care am văzut-o la etaj este Cabinetul Baronul de Marcay. Aici aveau loc adeseori până în zori, la adăpost de privirile indiscrete ale curioşilor, jocuri de cărţi cu miză uriaşă. Cu toate acestea, se discuta mult la evenimentele mondene ale vremii despre sumele mari de bani pe care cei mai bogaţi bancheri şi industriaşi le pierdeau în favoarea Regelui Carol al II-lea.

Ghidul a precizat că această cameră a devenit după renovarea din anii 70, favorita Elenei Ceauşescu. Din această perioadă s-au păstrat mobilierul comandat la Bucureşti, candelabrul din cristal de Mediaş şi covorul de Cisnădie. În acest cabinet au loc în prezent întâlniri oficiale ale reprezentanţilor oraşului Sinaia şi se oficiază, la cerere, cununii civile.

Am fost invitaţi în balconaşul camerei cu vedere spre parcul Casinoului şi spre munte. Până in clipa în care am păşit pentru prima dată în acest balcon n-am sţiut despre existenţa acestui loc minunat, situat în spatele Casinoului. Preveliştea este superbă iar parcul decorat cu statui, în mijlocul căruia se află o fânână arteziană este asemănător teraselor Castelului Peleş.

Am revenit pe palierul etajului I şi am avut răgazul necesar pentru a admira de la înălţime foaierul elegant cu oglinzi sclipitoare. Vizitatorii nu au acces pe terasa Casinoului, ghidul ne-a arătat doar uşa blocată. Singura modificare importantă adusă în timp etajului a fost închiderea arcadei care permitea vizionarea de la balcon a jocului de ruletă din Sala Mare a Casinoului. Aceasta era situată vis-a vis de arcada sub care se află şi astăzi intrarea la balconul Sălii de Teatru.

Ne-au atras atenţia tablourile care decorează pereţii foaierului, casei scărilor, holului etajului I. Am regăsit ca personaj principal al unor picturi chiar Casinoul! Am aflat că toţi pictorii ale căror expoziţii au fost găzduite de Casinou au dăruit în semn de recunoştinţă oraşului Sinaia cel puţin un tablou, astfel încât astăzi Sinaia se poate lăuda cu o pinacotecă de invidiat. Şi ce spaţiu ar putea fi mai potrivit pentru o colecţie de artă decât interiorul somptuos al Casinoului Sinaia...

Am coborât scările largi, elegante revenind la parter, în Holul de Întâmpinare al Casinoului. Am fost conduşi spre Sala Oglinzilor-Sala Mare-cu o suprafaţă de 650 mp, locul unde în perioada de glorie a Casinoului erau amplasate 13 mese de ruletă. Tot mobilierul se schimba o dată la doi ani şi nu s-a mai păstrat nimic până astăzi. Cei peste 100 crupieri erau selectaţi cu atenţie, nu aveau voie să participe la joc şi, teoretic, era interzis să primească bacşiş. Dar, cum regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, mesele de joc aveau mici lăcaşuri secrete în care, seară de seară, cei mai norocoşi jucători lăsau bani pentru crupieri.

Cum intri dinspre foaier, în partea draptă a Sălii Oglinzilor sunt astăzi arcade înalte, susţinute de coloane zvelte ce conferă eleganţă sălii. În spaţiile libere dintre coloane erau iniţial uşile care separau Sala Mare, destinată jocului de ruletă, de cafeneaua Casinoului. Doamne şi domnişoare elegante ce însoţeau domnii aflaţi în sălile de joc savurau pe îndelete o prăjitură alături de o cafea aromată ori o limonadă rece. Era locul rezervat bârfelor despre ultimele evenimente mondene ale vremii dar şi prilejul de aş etala ultimele rochii, blănuri şi pălării abia aduse de la Paris. Cele mai multe dintre doamne se mulţumeau să-şi pereacă timpul la cafenea sperând că domnii pe care-i însoţeau vor avea noroc. Iar euforia câştigului îi făcea desigur generoşi, doamnele având partea lor din câştig, de obicei o bijuterie după a cărei valoare ghiceai cât de norocoşi au fost domnii...

Erau însă şi doamne curajoase care nu se mulţumeau cu bârfele din cafenea şi îşi încercau norocul în sălile de joc. Adeseori îşi pierdeau bijuteriile cu diamante, perlele veritabile ori blănurile de lux atrase de mirajul unui câştig rapid. Nu degeaba se spunea că doritorii de chilipiruri dădeau târcoale Casinoului de unde puteau cumpăra blănuri, ceasuri ori bijuterii la preţuri fără concurenţă!

Astăzi Sala Oglinzilor pare o mare sală de bal, imaginea jocului de ruletă a rămas în amintire... Numele sălii vine de la oglinzile uriaşe care decoreză trei laturi ale încăperii, multiplicând la nesfârşit imaginile şi dând impresia unui spaţiu mult mai mare! Aflat în încăpere te simţi ca Alice în Ţara Minunilor, senzaţia că eşti înconjurat de alte săli identice celei în care te afli fiind doar o iluzie optică.

Multe dintre oglinzi s-au păstrat de la deschiderea Casinoului, de acum 100 ani, dar câteva dintre ele s-au spart de-a lungul timpului şi au fost înlocuite. Toate privirile sunt atrase de corpurile de iluminat din cristal de Mediaş, la fel de frumoase în toate încăperile Casinoului. Aflăm de la ghidul nostru că nu s-a păstrat niciunul dintre candelabrele şi aplicele existente la inaugurarea Casinoului, cele de astăzi fiind comandate la Mediaş, cu ocazia renovării din anii 70. Se spune că ar fi mai frumoase decât cele originale...

Partea de sus a Sălii Oglinzilor este bogat ornamentată, cu medalioane nepictate, decorate cu elemente simbolice, aducătoare de noroc. De altfel, în toate încăperile Casinoului sunt prezente aceste simboluri-capete de berbec, cornul abundenţei şi alte reprezentări mitologice ale norocului şi bogăţiei. În ceea ce priveşte medalioanele, acestea nu au fost niciodată pictate aşa cum sunt cele care decorează Casinoul din Monte Carlo. De altfel, având în vedere că baronii de Marcay erau acţionari principali la ambele casinouri, s-a insistat asupra faptului că superba clădire a Casinoului din Sinaia nu este altceva decât o copie a celebrului Casino din Monte Carlo. În realitate, baronii de Marcay au impus doar câteva câteva elemente împrumutate din arhitectura Casinoului Monte Carlo, cel din Sinaia fiind o construcţie de concepţie românească, semnată de renumitul arhitect Petre Antonescu.

În timp ce admiram Sala Oglinzilor am aflat că la începutul existenţei sale Casinoul din Sinaia a fost încălzit cu ajutorul unei centrale proprii pe lemn. Căldura pătrundea în Sala Mare prin pereţi, instalaţiile fiind mascate de grătare fine, care treceau cu uşurinţă neobservate. Chiar dacă astăzi dispune de o centrală modernă, vechile grătare s-au păstrat, la fel ca şi gurile de aerisire mascate de stucatura din partea superioară a încăperii. Funcţionează şi astăzi difuzoarele ascunse de aplicele de cristal de pe pereţi. Casinoul din Sinaia nu este doar una dintre cele mai frumoase clădiri ale începutului secolului XX, a fost la momentul construirii sale şi o clădire cu dotări dintre cele mai moderne.

Ne-am despărţit cu greu de Sala Oglinzilor, este încăperea care m-a fascinat şi în care aş fi rămas ore întregi fără să mă plictisesc... Am trecut în Salonul Verde-La Salle Privee sau Sala Mică-locul unde erau amplasate doar două mese de ruletă. Aici jucau cei mai bogaţi oaspeţi ai Cazinoului, miza minimă fiind de cel puţin cinci ori mai mare decât în Sala Mare.

Această încăpere-cu ieşire directă spre grădina Casinoului-a devenit după renovarea din anii 70 favorita lui Nicolae Ceauşescu. La fel ca în Cabinetul Baronului de Marcay de la etaj, mobilierul, covorul şi candelabrul din cristal se păstrează neschimbate din anii 70. Se spune că la una dintre petrecerile de Revelion din Sala Mică ar fi fost invitat preşedintele Bulgariei, Todor Jivkov împreună cu fiica sa, Liudmila. Aş fi putut trece peste aceşti ani dar, din păcate, umbrele istoriei noastre s-au aşternut şi peste clădirea elegantă a Casinoului din Sinaia...

Am revenit în Sala Oglinzilor din care am trecut în Sala Baccara denumită şi Sala Ovală datorită formei sale. Această încăpere luminoasă-destinată în vremea de glorie a Casinoului jocului de cărţi, rummy, table -are o suprafaţă de 336 mp, fiind bogat decorată cu aceleaşi simboluri aducătoare de noroc. Şemineul are astăzi rol pur decorativ, nu este funcţional. În perioada de început a Casinoului, pe când exista centrala cu lemne, prin gura mascată de şemineu pătrundea căldură. În armonie deplină cu forma sălii, ferestrele sunt şi ele semiovale. Iniţial în locul acestora erau uşi prin care se ieşea în grădină.

În perioada interbelică împătimiţii jocurilor de noroc urcau împinşi de himera câştigurilor uriaşe în trenurile plăcerii ce plecau în fiecare sâmbătă şi duminică la prânz din gara Bucureşti cu destinaţia Sinaia. Aveau şi timp de o cafea până la ora 16 când se deschideau sălile de joc la Casinou. Desigur, cei mai bogaţi coborau din automobile de lux, elegante şi extrem de costisitoare pe care le mai admirăm şi astăzi la câte o paradă a maşinilor de epocă. Dar nu numai românii erau atraşi de mirajul Casinoului Sinaia. Vecinii noştri din Ungaria coborau cu buzunarele pline pe peronul Gării Sinaia din Expresul de Budapesta care circula fără oprire, cu bilete dus-întors. Pasagerii din acest tren nu aveau nevoie de paşaport la graniţă ştiut fiind că unicul scop al trecerii frontierei în România era petrecerea unei seri la Casinoul Sinaia.

Nu este de mirare că în anii dintre cele două războaie mondiale Casinoul Sinaia-supranumit Casa Diavolului- atinge nivelul de vârf al încasărilor, în multe seri primind un număr impresionant de 800 oaspeţi. Înainte de a-şi încerca norocul în sălile Casinoului cei mai mulţi jucători aruncau câte un bănuţ în fântâna din faţa intrării dar mai cum seamă aveau grijă să dea o raită prin bazarul turcului Benli, amplasat în apropierea Casinoului, pe Strada Octavian Goga de astăzi. Turcul simţise mirosul banilor... Culori, arome şi gusturi orientale adusese Benli la poalele Bucegilor iar toţi oaspeţii Sinaiei îi treceau pragul! Podoabe din aur şi argint, chihlimbar şi jad, dulciuri de la Stambul, şaluri de mătase, narghilele, tutun şi cafea... Turcul scotea bani de la bogaţi şi săraci, maturi şi copii care nu ieşeau din bazar fără a cumpăra ceva după poftă şi după mărimea portofelului... dar şi de la doamnele credule care veniseră la Sinaia cu gândul de a se îmbogăţi la ruletă. Benli ochea câte o doamnă elegantă ce sorbea cu graţie o ceşcuţă de cafea turcească adevărată, preparată la nisip cum numai turcii ştiu face. Îi cerea ceaşca printr-un semn discret apoi îi pasa la fel de discret-în schimbul unei sume de bani- un bilet cu numerele norocoase pentru a le încerca seara la ruletă. A fost destul ca numerele să iasă câştigătoare într-o seară apoi turcul a devenit celebru pentru talentul sau!

Sălile de joc se închideau la ora 21.30 astfel încât cei mai mulţi jucători aveau timp să ia o trăsură din faţa Casinoului şi să ajungă la gară pentru a se întoarce la Bucureşti cu trenul ce pleca la ora 22. Cei cu bani mulţi rămâneau, jocul continuând în cele două săli private până în zorii zilei. În sălile mici ale Casinoului s-au pierdut şi s-au câştigat averi uriaşe, s-au pus la cale mari afaceri, s-au făcut jocurile politice ale vremii...

Musafirii cu dare de mână ai Casinoului nu plecau în aceeaşi seară spre Bucureşti ci rezervau camere la cel mai nou şi elegant hotel din Sinaia, inaugurat odată cu Casinoul, Hotelul Palace. Cum hotelul şi Casinoul sunt amplasate la mică distanţă unul de altul, multă vreme s-a crezut că tunelul secret ce leagă cele două construcţii este doar o legendă dar acesta există cu adevărat. Personalităţi ale vremii, puternici bancheri ori oameni politici soseau adeseori în taină la Casino pentru diverse afaceri sau pur şi simplu pentru plăcerea de a juca. Alteori la capătul tunelului aştepta o amantă mai mult sau mai puţin secretă, care venea neînsoţită la hotel sau la Casino... Domnii care doreau să păstreze discreţia se cazau la hotelul Palace apoi pur şi simplu dispăreau într-o clipă, ajungând rapid prin tunelul bine ventilat şi iluminat la Casino. Sălile private ale acestuia îi puneau la adăpost de curiozitatea mulţimii.

Ultima încăpere care se vizitează pe palierul principal este Sala Prinţul Dimitrie Ghica sau Sala cu Struguri, fostul restaurant al Casinoului. Despărţit printr-o uşă glasvant de Sala Oglinzilor, acest spaţiu este astăzi destinat unor evenimente mai restânse, având o suprafaţă de doar 80 mp. Ghirlanda de struguri şi frunze de viţă de vie ce înconjoară plafonul se păstrează de acum 100 ani dar fresca ce împodobea tavanul având ca personaj principal pe veselul zeu Bachus a fost distrusă la renovarea din anii 70.

Restaurantul Casinoului Sinaia şi-a câştigat rapid o clientelă selectă, fiind aduşi bucătari şi chelneri şcoliţi la cele mai cunoscute localuri din Bucureşti. Orchestre şi cântăreţi renumiţi cântau seară de seară în acest loc, Maria Tănase, Ionescu Gion, Gică Petrescu fiind doar câteva nume celebre...

Din Sala cu Struguri am coborăt scările spre Galeriile Regale, revenind practic în locul de unde am cumpărat biletele de intrare. În Sala de Expoziţii Nicolae Grigorescu-amenajată în spaţiul în care odinioară erau prăvăliile de lux ale Casinoului Sinaia - este expusă permanent Colecţia de tablouri şi desene Prof. Maria şi Augustin Costinescu. Augustin Costinescu a donat oraşului Sinaia peste 100 picturi şi desene din diverse etape ale carierei sale artistice împreună cu câteva sculpturi colecţionate de-a lungul timpului. Ne-au vrăjit peisajele cu un colorit discret-nu lipseşte Balcicul-, expresivitatea balerinelor, arlechinilor şi columbinelor, sălile de bal în care pesonajele graţioase parcă plutesc... Există o nuanţă de galben cunoscută în lumea artistică sub numele de galben Costinescu. Maestrul Augustin Costinescu, numit de criticii de artă bijutierul levantin al culorii, poate fi adeseori întâlnit în miljocul tablourilor sale, în galeria de artă de la Casinoul Sinaia, alături de şevaletul şi vopselele sale, aici fiind şi atelierul sau de lucru. Pe o latură a sălii de expoziţie se află tablouri din colecţia dăruită oraşului Sinaia-multe dintre picturile donate împodobesc pereţii Holului de Întâmpinare al Casinoului-iar pe cealaltă latură sunt expuse tablouri ale maestrului Costinescu destinate vânzării.

În Sală de expoziţie Ştefan Luchian am admirat galeria permanentă a tânărului pictor sibian Bogdan Mihai Radu, Casinoul Sinaia fiind chiar personajul central al unora dintre picturile acestuia. Anul trecut, în luna decembrie, Bogdan Mihai Radu a donat oraşului Sinaia 15 dintre cele mai reprezentative tablouri ale sale. Alături de impresionanta colecţie a maestrului Augustin Costinescu, donaţiile pictorilor Mihail Gavril şi Bogdan Mihai Radu pot fi admirate în permananţă de vizitatorii Galeriei Regale de la Casinoul Sinaia. Cum oraşul Sinaia se poate lăuda deja cu o pinacotecă de mare valoare, una din intenţiile sale de viitor este amenajarea unui muzeu de artă contemporană românească.

În celelalte săli ale Galeriei Regale sunt organizate expoziţii cu caracter temporar ale artiştilor plastici români dar şi din alte ţări. Sălile ce alcătuiesc astăzi Galeria Regală sunt de fapt fostele spaţii anexe ale Casinoului. Doar Sala Nicolae Grigorescu de astăzi era cunoscută turiştilor pe timpuri, aici fiind în anii de glorie ai Casinoului cochete magazine cu obiecte de lux. Cum în ultimii ani Centrul de Conferinţe ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul Casinoului Sinaia s-a aflat adeseori în situaţia de a nu avea suficient spaţiu pentru evenimentele programate s-a hotărât amenajarea spaţiului nefolosit, rezervat pe timpuri garajelor, atelierelor şi cramei. Aceste anexe au fost tranformate în săli care găzduiesc expoziţiile temporare de artă plastică ce se pot transforma, la nevoie, în săli de şedinţe, conferinţe, lansări de carte ori alte evenimente de acest gen.

Turul ghidat se termină după prezentarea GaleriilorRegale iar ghidul se desparte de grupul de turişti pe care i-a însoţit timp de aproape o oră prin sălile splendide ale Casinoului. Povestirile ghidului ne-au purtat gândurile spre vremurile în care Casinoul, feeric luminat, era animat seară de seară de sute de domni şi doamne elegante, împătimiţi ai jocurilor de noroc ori pur şi simplu dornici de o ieşire într-unul dintre cele mai la modă locuri ale vremii, de crupieri, chelneri, garderobiere ori florărese, când viaţa se trăia alert în ritm de charleston şi foxtrot...

Mi-a plăcut că după ce turul ghidat se încheie nimeni nu te zoreşte să părăseşti sălile de expoziţie, desigur nu te poţi întoarce în sălile principale ale Casinoului unde nu este permisă intrarea decât în compania ghidului. Poţi admira în voie operele de artă expuse iar ghidul nu-şi ia rămas bun de la turiştii pe care i-a insoţit înainte de a-i invita la o cafea în Cafeneaua Regală a Casinoului. Se laudă că au cea mai ieftină şi cea mai bună cafea din Sinaia, preparată după reţetele regale. Eu nu am încercat-o încă! Am studiat în schimb oferta cafenelei. Data viitoare, cu siguranţă voi savura o cafea, o ciocolată caldă sau un ceai... Alegerea nu este uşoară! Poţi alege Cafeaua Regelui Ferdinad-cu lapte şi biscuiţi, Cafeaua Regelui Carol I-cu frişcă şi coniac, Cafeaua Reginei Maria-cu miere şi zahăr brun, Cafeaua Reginei Elisabeta-cu frişcă şi ciocolată... Dacă aroma cafelei nu vă tentează, poftiţi la un cappucino imperial sau la o ciocolată regală! Dacă iubiţi ceaiul, vi s-a pregătit Suita de ceaiuri de la Castel care se pot servi fierbinţi ori cu gheaţă, în funcţie de vreme şi dispoziţie. Iasomie, bergamotă, coajă de lămâie şi portocală, petale de trandafir, ghimbir, anason, cuişoare ori migdale... În timp ce citiţi, într-o zi friguroasă de decembrie din apropierea Crăciunului, încercaţi, vă rog,să simţiţi aromele ce te poartă cu gândul la vremuri demult trecute...

Mai sunt puţine zile până când vom trece într-un alt an iar Casinoul Sinaia va serba Revelionul printr-o petrecere nebună, în stilul anilor interbelici. Tema propusă de organizatori este Charleston! Domnii sunt aşteptaţi în smoking sau costum negru iar doamnele sunt îndemnate să poarte ţinute retro şi să scotocească în caseta de bijuterii a bunicii după şiragurile de perle. Mai greu cu dansul, dar vor fi dansatori profesionişti care vor anima ringul pe ritmurile veşnic tinere ale anilor 30.

Pasul mare al includerii Casinoului Sinaia în circuitul turistic a fost făcut! Ar fi păcat ca Sala de Teatru să fie folosită doar de câteva ori pe an. Poate că teatrele din oraşele mari apropiate de Sinaia-Bucureşti, Braşov, Ploieşti-ar fi interesate să colaboreze cu Casinoul Sinaia! Primul meu gând s-a îndreptat spreTeatrul de Opereta din Bucureşti a cărei sală se află în renovare de multă vreme...

Cred că vizitatorii ar fi încântaţi să urmărească un film documentar despre istoria Sinaiei şi a Casinoului proiectat pe un ecran într-una dintre sălile mari sau mai degrabă tot în Sala de Teatru. Liniştea din Casinou este aproape apăsătoare. Cum vechile difuzoare sunt încă funcţionale muzica anilor 30 ar fi un fond sonor binevenit...

Mi-aş fi dorit ca turul ghidat să includă şi Grădina Regală Carol I pe care am admirat-o doar de la balconul Cabinetului Baronului de Marcay. Ghidul ne-a spus că mulţi vizitatori ar dori să admire grădina de aproape dar că în acest caz vizita ar dura prea mult. Ar fi bine ca cei care au plătit biletul pentru turul complet să poată savura, de primăvara până toamna târziu, o cafea sau un ceai din oferta Cafenelei Regale - contra cost, desigur-în decorul de poveste al Grădinii Carol I.

Dar judecând după modul în care este administrat Casinoul Sinaia astăzi, după multitudinea de evenimente organizate, după politeţea şi inteligenţa ghizilor, sunt convinsă că vom avea multe surprize plăcute! Ar putea fi un model şi pentru Casinoul din Constanţa!

Cum am ajuns la sfârşitul povestirii mele, vă invit să vizitaţi Casinoul Sinaia! De altfel, dacă vă plimbaţi prin Parcul Ghica vă va trage de mânecă pancarta aşezată în faţa intrării principale a Casinoului... Scrie - Vizitează-mă azi! Nu veţi fi dezamăgiţi!

Pentru că Moş Crăciun bate la uşă îl voi ruga pentru mine şi pentru ai mei dar şi pentru dumneavoastră şi toţi cei care vă sunt dragi să scoată din desagă sănătate, iubire, armonie, înţelepciune! Un strop de noroc pentru copiii noştri... Restul stă în puterea fiecăruia dintre noi!

La mulţi ani!

Floria

---

VIZUALIZĂRI: 5522 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI