Bucuresti - Stana Regala si retur prin Valea Doftanei

TIPĂREȘTE

salut

Aproape de jumatatea lunii august 2013 ne-am gandit sa facem o plimbare pana la Sinaia, mai exact la Stana Regala.

Am plecat din Bucuresti undeva la ora 8 dimineata si dupa un drum fara peripetii pe DN1, nu pe autostrada care este si mai lunga cu 10 km pana la Ploiesti, am ajuns pe centura Ploiestiului unde de la distanta am vazut cea ce ne caracterizeaza pe noi ca popor, ca natie, o coada. Era o coada la un pod peste ceva pe centura Ploiestiului, se reabilita podul. Am facut dreapta sa ocolim prin oras, si cum se intampla mereu ca de aia este vacanta si nu este perfect, am dat de bariera la calea ferata. Dupa 10 minute de asteptare am intrat in oras si imediat in dreapta un Lidl, unde am intrat pentru a lua cate ceva. Am plecat de la Lidl si am intrat in Ploiesti urmarind indicatoarele cu Brasov care ne-au scos exact unde ne asteptam la Carrfour de la iesirea de pe centura Ploiestiului.

In jur de ora 10.30 am ajuns la Sinaia... toata lumea ocolea Sinaia ce mi sa parut un pic ciudat, am intrat si am dat sa mergem spre capatul Sinaii ca sa urcam la Manastirea Sinaia ca pe acolo citisem ca ar fi drumul spre Stana Regala... toti insa faceau giratoriul ala mic din fata Hotelului International si o lua pe un drum pe care nu am luat-o niciodata in Sinaia... si am fost de multe ori in acest oras... eu am mers inainte si sa vezi si sa nu crezi tot centrul Sinaii era in reabilitare. ne-am intors la giratoriu am luat-o pe acel drum si dupa cateva minute de stradute intortocheate si cateva indicatoare cu Brasov am gasit indicatoare cu Stana Regala si am mers dupa ele... am ajuns spre drumul de Cota 1400 si am mers pe el pana la un moment dat intr-o curba unde citisem pe net ca se facea un drum pietruit.

Ne-am dat seama ca ajunsesem si de acum trebuia sa o luam la pas.

Dupa o scurta gustare... am lasat masina mai cu strangere de inima in acea curba insa dupa 10 minute m-am intors dupa ia... si am intrat pe acel drum pietruit si am parcat-o la umbra unor brazi.

Si am inceput sa tinem cararea pietruita eu sotia si cel mic. Cararea se tine foarte bine si cred ca nu a mai fost reparata cel putin de pe timpul lui nea NICU. Peisajul este de nedescris in cuvinte, padurea racoarea din august si linistea pe alocuri. Acest traseu spre surprinderea noastra este foarte circulat intalnindu-ne cu foarte multi turisti. Dupa un urcus pe sustinut fara multe pauze pentru cel mic am ajuns in cca. 1 ora la Cabana Stana Regala unde nu am poposit decat 5 minute... fiind practic dezamagiti de atmosfera pur comerciala vecina cu japca. o bere autohtona costa 8-9 lei iar una de import mai exact Stella Artois 13 lei. Mi sa parut exagerat pentru o chestie in varf de munte gen terasa ca mai mult de 4-5 mese nu avea. Am plecat spre Stanca Regala si de acolo am putut admira Valea Prahovei in toata splendoarea ei.

Am hotarat sa ne intoarcem in Sinaia deoarece cel mic dadea semne inca de la urcare ca nu mai vrea sa stea pe munte... el repeta obsesiv ca vrea in Grecia (acolo am fost in iunie). Pe drumul de coborare la fel de multi turisti insa cea ce ma mirat foarte mult la un moment dat am vazut o familie chiar cu un carucior de copiii care urca spre Stana.

Am parcat masina in zona Pelesului si am luat-o la pas spre cofetaria aia din curtea Pelesului pentru a bea o bere. Am ajuns si era foarte multa lume nici o masa libera berea Ursus 7 lei. Dupa ce am savurat acea bere si am admirat in voie Pelesul am coborat spre intrare unde am vizionat tarabele cu suveniruri, aceleasi de ani de zile... invechite de timp si vreme... fara nici o idee comerciala noua, aceeasi magneti acelasi mileuri aceleasi tablouri. Ne-am intors inapoi spre locul unde am parcat masina si apoi ne-am indreptat spre Comarnic ca sa mergem pe Valea Doftanei. In Comarnic am intrat pe drumul spre Valea Doftanei in apropierea trecerii aceleia unde se blocheaza traficul. Dupa un drum de cateva zeci de minute prin munti si peisaje de basm am ajuns pe Valea Doftanei care ne-a primit printr-o serie de zece sau douazeci de serpentine foarte stranse. In Valea Doftanei de zapaceala in loc sa o luam spre barajul de la Paltinu' am luat-o invers, insa la un moment dat am cerut ajutorul unui localnic care ne-a indrumat inapoi. Nu mai fusesem in Valea Doftanei din timpul scolii generale inainte de '89 cand faceam excursii cu scoala la Inchisoarea Doftana, locul unde fusese inchis marele conducator. Am mers cativa kilometri pe acest drum si tot asteptam ca dupa fiecare colt de padure sa vedem barajul, sotia chiar facea glume ca nu exista, insa la final am constatat ca exista, este foarte impunator si am facut un popas pe o pajiste intinsa mare cat 2-3 terenuri de fotbal. Aici era baza catorva zeci de corturi campate la liziera padurii sfaraiau gratarele o harmalaie de nedescris de copiii, oamenii din popor si sunet de manele pe alocuri, in zare se vedea cum citiva oameni se balaceau in apa de la barajul de acumulare, ce mai peisaj tipic romanesc de weekend asezonat din plin cu sute daca nu mii de gogoloaie cu resturi fecale de vite. Ce mai superb insa numai natura. Am descins pe minunata campie si am stat vreo ora, am mai fi stat insa cel mic la fel Grecia, Grecia... vazuse apa si ar fi vrut sa arunce cu pietre in ea... insa aici nu erau pietre... cel mult gunoaie... si o apa murdara... maro mai exact.

La plecare am vrut sa gustam un mic si o bere... preturi normale... mic parca 2.5 lei insa berea sigur 5 lei. Insa era coada si am renuntat... am plecat spre Campina am oprit si am admirat 5 minute barajul propiu zis... era atata beton turnat acolo... incat nu stiu daca in ziua de azi ar mai fi posibila o asemenea constructie datorita costurilor. Mi-a placut foarte mult locul barajului, cum padurea cobora cu copacii pana la firul apei... celalalt mal se vedea ca nu fusese atins de civilizatie... era salbatic era superb.

In drum spre Campina plin de bucuresteni si mai ales de prahoveni care erau la gratar la relaxare pe firul apei cea se scurgea din baraj. Am facut popas de vreo ora intr-un loc superb unde se afla o stanca in lateralui raului... acea stanca parca nu apartinea acelui loc fiind de o alta culoare si o alta compozitie fata de restul acelor pietre. Celui mic ia placut nespus sa plimbat pe toate pietrele posibile si imposibile. La plecare am vazut un tunel in aceasta stanca, un localnic mai cu mot a intrat prin tunel... insa acel tunel nu era rutier, noi ne-am continuat drumul spre Campina... prin acel decor superb. Ajunsi la Campina am trecut prin oras si apoi centura Ploiesti si Bucuresti unde am ajuns aproximativ pe la 8 seara. A fost o zii superba de sambata pe care ma gandesc deja sa o reeditez. A trecut intr-o clipita... acum era dimineata si eram pe DN1 la dus... in clipa urmatoare eram pe DN1 la intors.

Bye

---

VIZUALIZĂRI: 2743 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI