Sinaia - Perla Carpaților

TIPĂREȘTE

A doua parte a concediului de anul acesta ne-am decis să o petrecem la Sinaia. Mai trecusem prin zonă în drumul spre/de la mare dar niciodată nu am stat suficient pentru a cunoaște bine stațiunea.

Primul lucru care te impresionează la contactul cu Sinaia e prestanța dată de vechimea ei. Centrul stațiunii e plin de clădiri cu o arhitectură deosebită și pe multe edificii poți citi plăcuțe care te informează despre datarea lor, arhitectul care le-a construit sau destinațiile pe care le-au avut de-a lungul timpului.

În anul 1864 familiile boierilor Cantacuzino și Ghica au cedat Eforiei Spitalelor Civile (fondată la București cu scopul de a înființa spitale cu asistență medicală gratuită) o parte din moșiile lor printre care și moșia Furnica cu Mănăstirea Sinaia. Astfel, Eforia și primul său efor prințul Dimitrie Ghica au fost primii fondatori ai orașului. Le-a urmat apoi (în 1866) Principele Carol I al României care când a ajuns la mănăstirea Sinaia s-a implicat în organizarea regiunii. În anul 1874 localitatea a primit numele de Sinaia, de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul său de la cel al Muntelui Sinai. Datorită faptului că a devenit reședința de vară a Casei Regale, în anul 1901, Eforia a conceput-o ca o stațiune de lux pentru vacanțe. Printre aceste clădiri se numără și hotelul ,,Cerbul” aflat chiar în ,,buricul” târgului, vis-à-vis de hotelul Rino Sinaia (aparține de acesta) și lângă parcul central ,,Dimitrie Ghica”.

Nu am să vorbesc despre acest micuț hotel unde am fost cazați pentru că am să-i dedic un review special ci despre parc - un loc liniștitor și plin de istorie unde găsești o mulțime de informații interesante, majoritatea despre istoria locului și hotelurile din apropiere, construite în secolul XIX, multe dintre ele funcționând și azi.

Parcul a fost înființat în anul 1881 iar amenajarea lui s-a făcut sub îndrumarea arhitectului peisagist elvețian, Eder. E locul unde m-am simțit cel mai puternic cuprinsă de istorie, și reprezintă nucleul de bază din care s-a format ulterior stațiunea Sinaia. La tot pasul parcă te aștepți să vezi plimbându-se pe aleile parcului domnii de altădată cu monoclu și jobenurile lor mari și negre sau doamnele în ținută de epocă cu umbreluțele de soare. Aici poți găsi busturile unor personalități care au trăit sau au trecut prin Sinaia, poți admira câțiva stâlpi de iluminat public și băncuțe, adevărate valori istorice, copiii se pot juca în locul special amenajat, iar cei mai curajoși se pot aventura într-o ,,călătorie” cu tiroliana.

La orice oră din zi am fost în parc nu am reușit să găsesc o bancă liberă în apropiera micii fântâni arteziene amenajată, în a cărui centru tronează o frumoasă statuie, un adevărat loc de relaxare pentru cei de toate vârstele. În spate se află impunătorul hotel Caraiman a cărui arhitectură și eleganță îi trădează vechimea. El a fost construit în 1881 în stil clasic românesc iar în perioada 1900-1901 a fost complet renovat, s-au mai construit încă un etaj și mansarda, s-au adăugat balcoanele de lemn iar înfățișarea sa exterioară a fost schimbată. A mai fost modernizat în anul 2005 iar astăzi hotelul Caraiman este un edificiu reprezentativ pentru stațiunea Sinaia.

Deși nu bănuiam că ar exista, în ultimele zile am avut surpriza să văd și două veverițe care s-au apropiat temătoare de copiii ce le ofereau nuci. În parc este și o mică secție a Muzeului județean de științe ale naturii Prahova unde se organizează diferite expoziții (eu am prins-o pe cea de agate). Tot aici, în partea nordică a parcului se află și ,,Casino”-ul din Sinaia un edificiu impunător, elegant, bine întreținut - simbol al stațiunii, construit într-un timp record de numai un an (1912-1913) de prințul Dimitrie Ghica pe locul unde a fost inițial o vilă a prințului (prima vilă construită în stațiune). Unul dintre principalii acționari ai Casino-ului a fost baronul de Marçay - același baron care era acționar al cazinoului din Monte Carlo – motiv pentru care se spune că multe dintre elementele de arhitectură ale acestuia se regăsesc și la Sinaia. În prezent în acest edificiu funcționează Centrul Internațional de Conferințe și totodată este gazda unor diferite evenimente culturale (în perioada când am fost eu erau organizate evenimente artistice dedicate lui George Enescu). Din păcate nu am intrat în interiorul Casinoului, așa că nu pot să scriu nici o impresie despre acesta.

În partea opusă a parcului, chiar la intrare, este un trenuleț care, contra sumei de 8 lei (adulții, 4 lei copiii), te plimbă timp de circa 20 de minute prin stațiune. M-am bucurat când l-am văzut și m-am gândit că e ceva asemănător autobuzului turistic din București pe care l-am văzut la TV dar am fost dezamăgită pentru că nu a existat nici măcar un microfon la care șoferul să te anunțe ce poți vedea pe partea stângă sau dreaptă.

Vis-a vis de intrarea în parc se află o străduță care urcă prin spatele parcului. Chiar la începutul ei se află cofetăria ,,Mandinas”, o cofetărie micuță, atât ca spațiu dar și ca prețuri (3 lei o prăjitură). Mărturisesc că nu am reușit să rezist tentației și cât am stat la Sinaia am vizitat-o zilnic și am mâncat cele mai bune, proaspete și mari prăjituri. Ba chiar am mai luat și la plecare câteva și pentru cei de acasă.

Urcând mai sus pe străduță, treci pe lângă o vilă veche și neîngrijită pe care cu ușurință poți să nu o observi (așa am făcut și eu de câteva ori până mi-a atras atenția o inscripție cam ștearsă aflată la intrare). Conform celor citite, în această vilă a locuit timp de două luni celebrul muzician american Yehudi Menuhin pe vremea când lua lecții de vioară de la George Enescu. Din păcate clădirea nu este amenajată pentru vizitare, nici măcar nu mi-am dat seama exact care este destinația ei în prezent. Este trist când vezi că există atâtea clădiri situate în plin centrul stațiunii care sunt degradate, lăsate în paragină și mi-a fost imposibil să nu mă gândesc la zonele turistice din străinătate, unde fiecare locușor, cât de mic, este bine valorificat.

Urcând puțin mai sus și totodată în spatele parcului, se află Cafeneaua Parcului, o locație micuță și elegantă, cu terasă, care s-a redeschis după mai bine de 100 de ani (vis-a-vis de hotelul Palace). Nu prea erau mulți clienți pe terasă și cum nici nu sunt o amatoare de cafea m-am mulțumit doar să o admir de afară și să-i fac câteva poze.

Dacă mai urci puțin, chiar în capătul străduței ajungi la un sens giratoriu. Pe partea cealaltă se află un cimitir dedicat eroilor căzuți în cele două războaie mondiale și două tunuri, probabil din aceeași perioadă. Chiar lângă cimitir mai există un izvor (astăzi reamenajat cu robinet) pe care este inscripționat anul 1880. De aici în sus, pe la marginea pădurii se află drumul pietruit ce duce la Mănăstirea Sinaia. Am prea multe de spus despre mănăstire așa că am să vorbesc despre ea într-un alt review.

Continuând drumul prin fața mănăstirii, imediat când se termină, faci dreapta (ca și cum ai vrea să mergi să o vezi din spate) și ajungi pe drumul cel plin de tarabe ce duce la Peleș (fosta reşedinţă de vară a regelui Carol I - primul rege al României - construită între anii 1875-1883) și Pelișor. Atenție amatorilor, cele două castele nu sunt deschise lunea iar Pelișorul poate fi vizitat abia de joi (de la ora 12, că atunci deschide!). Noi am fost într-o zi de marți pentru a revedea Pelișorul și am avut surpriza de a fi închis. Noroc că timpul și distanța ne-au permis să revenim. Intrarea în cele două castele se face la ore programate pentru că sunt ghizi care însoțesc grupurile. Un bilet la Pelișor costă 20 de lei iar la Peleș ai trei opțiuni: 20 lei – numai parterul, 50 lei – numai spațiile oficiale de la parter și etajul I iar cu 70 lei tot castelul. Cum mi-am propus în acest articol să vorbesc doar despre Sinaia fără a insista pe un obiectiv turistic anume, nu am să scriu nici despre Peleș ci am să mă limitez la a vă recomanda să-l vizitați dacă aveți ocazia pentru că merită.

Tot în Sinaia, în cartierul Cumpătu, se află Casa memorială George Enescu. Doar atât am să vă spun: e destul de departe de centru (cel puțin 50 de minute de mers pe jos, o bună parte coincide cu drumul spre gară), noi am vrut să mergem cu autobuzul dar am avut surpriza să vedem pe orarul afișat în stație că nu circulă nici unul până la ora 12 (sau 13?) așa că ne-am deplasat cu mașina noastră dar nu ne pare rău. Intrarea costă 6 lei (pensionarii și elevii au reducere) iar la intrare primești un ghid audio care te informează despre tot ce poți vedea în cele șapte camere pe care le vizitezi. Felicitări organizatorilor, deci se pot face lucruri bune și la noi.

Singurul aspect ce nu mi-a plăcut în Sinaia (și, din păcate nu numai în Sinaia) este faptul că nu ai unde să parchezi fără plată. Dar cu toate acestea merită și vă recomand să vă opriți la Sinaia chiar și numai pentru o zi.

---

VIZUALIZĂRI: 3321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI