ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 31.07.2015
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Râmnicu Sărat
ÎNSCRIS: 09.05.11
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
MAY-2015
DURATA: 1 zile
familie cu copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
97.50%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 6 MIN

O plimbare scurtă la Cota 1400 și la Schitul Sfânta Ana

TIPĂREȘTE URM de aici

La Cota 1400 la Sinaia am urcat de câteva ori de-a lungul timpului, de cele mai multe cu telecabina și o singură dată cu telegondola; niciodată însă cu mașina. Iată că la începutul lunii mai a venit rândul și pentru o astfel de experiență. După ce dimineața am vizitat atât expoziția de trenulețe din Gara Sinaia, cât și Muzeul Rezervației Naturale Bucegi din parcul ”Dimitrie Ghica” (vezi impresii), după-amiază ne-a venit ideea să urcăm puțin pe munte pentru a ne bucura de aerul tare al înălțimilor și de priveliștea grozavă care se deschide de acolo de sus.

Înainte de a intra pe Drumul Cotei, am făcut un scurt popas într-o parcare amenajată în apropierea castelelor Peleș și Pelișor, pentru a ne plimba puțin prin frumoasele grădini de aici. La Peleș am găsit multă lume care aștepta să facă turul cunoscutului obiectiv, însă noi ne-am mulțumit de data aceasta doar să-l admirăm din exterior. Ne-am plimbat pe aleile din apropierea castelului și am studiat cu atenție arhitectura exterioară a obiectivului, aruncând totodată priviri pline de speranță spre crestele montane, unde apăruseră niște nori destul de supărați, dar pe care noi îi doream plecați cât mai repede. În sfârșit, după numeroase fotografii în care am încercat să surprindem tot ceea ce are mai frumos Peleșul la exterior, ne-am îndreptat spre mașină și am pornit către Cota 1400, urmărind în acest sens indicatoarele ivite în cale (drumul spre Cota 1400 este bine semnalizat, astfel că nu ne-am rătăcit niciun moment).

Cei aproximativ șapte kilometri de drum i-am parcurs relativ repede, în vitezele a doua și a treia, iar asfaltul este relativ OK, cu excepția câtorva porțiuni în care apar gropi destul de adânci, unde am fost nevoit să merg foarte încet pentru a nu atinge de jos. De fapt, aproape de final am dat peste cea mai dificilă porțiune, însă am ajuns cu bine la destinație. Chiar dacă era sâmbătă după-amiază, aici nu era deloc aglomerație, astfel că am lăsat mașina pe marginea drumului, la câțiva metri de bariera care delimitează accesul în parcarea Hotelului Cota 1400. Probabil că în plin sezon aglomerația în zonă este mai mare.

Trebuie neapărat să scriu acum (să nu cumva să uit) – când am ieșit din mașină ne-am dat imediat seama că temperatura este semnificativ mai scăzută decât în stațiune. Așa că ne-am echipat corespunzător, îmbrăcând niște geci subțiri pe care le pusesem preventiv la plecare în portbagaj. Bine, poate că atunci era mai frig fiind încă primăvară și fiind relativ înnorat, însă dacă aveți în vedere o astfel de plimbare este bine să fiți pregătiți.

Dacă pe drum am putut admira rareori peisajul întrucât șoseaua a urcat șerpuit prin pădure, odată ce am coborât din mașină situația s-a schimbat total. Sinaia a rămas undeva pe fundul văii, iar abrupturile montane de pe cealaltă parte încă purtau pe umerii golași eșarfe de zăpadă. Totodată, privirea ne-a fost atrasă minute bune de verdele pronunțat al brazilor ce era completat atât de frumos cu verdele crud al pâlcurilor de foioase... După ce am realizat numeroase fotografii pentru a surprinde cât mai bine măreția naturii, am urcat câteva trepte spre zona unde se află stațiile de telecabină și telegondolă de la Cota 1400. Aici sunt indicatoare cu principalele trasee turistice ce pleacă de la Cota 1400: spre Cota 2000,1. 30 – 2.00 ore; spre cabana Valea Dorului, 1.50 – 2.30 ore; spre Sinaia, 1.00 – 1.30 ore.

Ne-am plimbat prin zonă aproximativ 20 de minute și am revenit pe drumul unde se afla parcată mașina noastră, coborând câteva sute de metri. Am observat în ultima curbă strânsă înainte de Cota 1400 un indicator spre Schitul Sfânta Ana. De aici se desprinde spre dreapta din șoseaua principală (pe sensul de urcare) un drum pietruit mai îngust spre obiectiv. Noi ne-am hotărât să parcurgem acest drum pe jos întrucât până la schit mergeam 5 minute (conform indicatorului). Deoarece eram cu juniorul care a vrut să fie dus pe umeri, noi am ajuns la Schitul Sfânta Ana în circa 10 minute de mers lejer. Ceea ce ne-a mai provocat câte un fior pe șira spinării au fost trei indicatoare cu inscripția ”Zonă frecventată de urși” pe care le-am întâlnit; am avut însă noroc și Moș Martin nu ne-a onorat cu prezența sa, iar încurajator a fost și faptul că ne-am mai întâlnit cu alte persoane care veneau de la schit, așadar nu eram singuri pe traseu.

Schitul Sfânta Ana este un lăcaș de cult al cărui început este consemnat în anul 1453, când aici a fost ctitorit într-o grotă un mic paraclis pentru pustnicii din împrejurimi. Ei se adunau o dată pe săptămână la Sfânta Liturghie și la împărtășirea cu Sfintele Taine. Într-o broșură intitulată ”Sfânta Ana” a arhim. Nifon, starețul Mănăstirii Sinaia, acesta vorbește despre ultimul pustnic al locului, Inochentie. Acest Inochentie a venit în anul 1826 la Mănăstirea Sinaia unde a stat până în 1851, timp în care a fost călugărit. După 1851, el s-a stabilit în pustie la Schitul Sfânta Ana, unde a rămas până la moartea sa, în 1877. Nu cobora decât o dată pe săptămână pentru a se aproviziona cu puțină hrană, însă era căutat de mulți dintre cei care veneau la Sinaia pentru blândețea sfaturilor sale.

În ceea ce privește construcția actuală care adăpostește schitul, lucrările au început în anul 1995 pe aceeași stâncă, la câteva sute de metri de locul vechii peșteri care a adăpostit pustnicii din vechime. (Date culese dintr-un scurt istoric afișat la intrarea în lăcașul de cult)

Am intrat într-o curte mică interioară și apoi pe o ușă spre dreapta în bisericuța schitului. Fiind o construcție recentă, totul este nou. Ne-am recules aici pentru câteva minute, iar cel mic s-a odihnit puțin într-o strană. Pe pereți sunt pictați numeroși sfinți, iar catapeteasma este realizată din lemn sculptat și este împodobită cu numeroase icoane.

Înainte de a pleca, am luat câteva lumânări dintr-o cutie aflată pe o masă lângă intrare (pentru care am lăsat banii aici, ele costând un leu bucata) și le-am aprins în locul special amenajat din curte. Întrucât seara își anunța încet-încet apropierea, nu am mai zăbovit și am pornit înapoi spre locul unde aveam mașina, sperând ca nici de această dată să nu ne întâlnim cu vreun urs. Și nu ne-am întâlnit...

Oboseala care se acumulase pe parcursul zilei, dar și răcoarea unei seri de primăvară pe munte ne-au convins că vizita noastră la Sinaia trebuie să se încheie aici. Și așa am făcut, am pornit spre casă, nu înainte de a mai realiza câteva fotografii.

Ajuns la final de review, vă recomand acestă mică drumeție în zona Cotei 1400, fie că alegeți să veniți aici cu mașina, fie că apelați la telecabină sau telegondolă. Avantajul drumului cu mașina constă în faptul că veți avea posibilitatea să aduceți cu voi mai multe lucruri (îmbrăcăminte, mâncare) și, nu în ultimul rând, costurile urcării cu mașina sunt mult mai mici decât la mijloacele de transport pe cablu. Trebuie să recunoaștem că pentru noi a contat atunci și aspectul financiar. Și nu uitați să aveți o pungă pentru a vă strânge eventualele resturi, pentru că în zonă sunt, din păcate, destule peturi aruncate care mai știrbesc din frumusețea locului.

Vă dorim călătorii plăcute în continuare!


[fb]
---
Trimis de Floryn81 in 31.07.15 20:52:43
Validat / Publicat: 31.07.15 23:01:35
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SINAIA.

VIZUALIZĂRI: 26454 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P04 Castelul Peleș văzut din alt unghi.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 39350 PMA (din 43 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

liviu49 [01.09.15 14:06:05] »

Uitandu-ma la varsta declarata (30-40 ani), ma asteptam sa citesc un articol despre o drumetie la Cota 1400, dar nu o plimbare cu masina. Daca la aceasta varsta recomandati urcarea la Cota 1400 din Sinaia cu masina, inseamna ca eu, la varsta mea, sa solicit sa mi se puna la dispozitie un elicopter pentru a putea urca. Lasand la o parte aceasta, poate pt dvs., mica rautate, locurile vizitate sunt intr-adevar frumoase. Imi pare rau ca, mergand la Schitul Sf. Ana, nu ati continuat mersul pana la Poiana Stanii, care este relativ aproape si de unde aveati o panorama speciala asupra Vaii Prahovei.

Chiar daca va suparati pe mine, dvs. si altii care se bucura ca sunt drumuri asfaltate in Bucegi (Piatra Arsa, Padina, Pestera, Dichiu, Cota 1400), cu masina nu veti verdea mai nimic din ce se poate vedea. Numai mergand pe jos veti vedea si, mai ales, veti menaja si pastra natura adevarata, atat cat a mai ramas. Chiar daca varsta, sau sanatatea, nu imi mai permit mersul pe munte asa cum mi-as dori, tot nu renunt, cand am ocazia, la cel putin 2-3 ore de mers pe jos pe munte.

Poate cele scrise de mine va vor deranja, sau poate imi veti da dreptate. Indiferent de ce veti considera, va sugerez sa admirati natura cat mai putin din masina si cat mai mult mergand pe jos.

Vacante placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [06.09.15 01:47:35] »

@liviu49 - Poate sunteți un pic mai critic cu noi pentru că, deși am trecut în caseta tehnică ”familie cu copii”, nu reiese de acolo și vârsta copilului - în cazul juniorului nostru 5 ani, abia împliniți la data respectivă. Și având în vedere faptul că petrecusem deja întreaga zi la Sinaia iar seara se apropia rapid (deja era destul de răcoare), drumețiile montane pe jos cu copilul erau poate ultima opțiune posibilă.

Accept criticile atunci când sunt obiective, însă cred că de data asta nu aveți dreptate! Este însă părerea dvs. și v-o respect.

Scopul review-ului a fost de a prezenta mai mult starea drumului până la 1400 și câteva dintre opțiunile zonei.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
liviu49 [06.09.15 10:36:36] »

"Ajuns la final de review, vă recomand acestă mică drumeție în zona Cotei 1400, fie că alegeți să veniți aici cu mașina, fie că apelați la telecabină sau telegondolă. Avantajul drumului cu mașina constă în faptul că veți avea posibilitatea să aduceți cu voi mai multe lucruri (îmbrăcăminte, mâncare) și, nu în ultimul rând, costurile urcării cu mașina sunt mult mai mici decât la mijloacele de transport pe cablu. "

Acestea sunt afirmatiile dvs, reproduse ad-litteram, in care eu nu gasesc nici-o referire la urcatul pe jos, pe munte.

Nu am facut nici-o referire la varsta copilului, (de care va doresc sa va bucurati mereu), nici la timpul care va presa. Sunt deranjat de faptul ca, la anii pe care ii aveti, sugerati si altora sa mearga cu masina pe munte, ignorand mersul pe jos. Nimic mai pagubos pentru padure, in special, pentru natura in general. Poate cand veti ajunge la anii mei, veti constata, asa cum constat si eu, ca au ramas mai putini pomi, mai putina iarba, mai putina apa, dar mai multa poluare, mai multa natura distrusa.

Daca generatia noastra nu a putut realiza si mai ales a ignorat sfaturile cabanierilor din Bucegi, mai toti la varsta pensionarii, cel putin generatiile care ne urmeaza sa realizeze ca protejarea naturii, in orice mod, chiar daca devine incomod pentru ei, nu este un moft al unor oameni cu parul alb. Nu repetati greselile generatiei mele! Este o cerinta vitala. Generatia mea a apucat sa vada padurile, pajistile, jnepii, paraiele si cascadele in Bucegi. Acum sunt din ce in ce mai putine si s-ar putea ca generatiile viitoare sa le mai vada doar in poze.

In speranta ca voi inteles cum trebuie, inchei urandu-va vacante placute!

izabiza [04.10.15 19:22:32] »

@crazy mouse și @liviu49, am să vă zic precum rabinul - fiecare dintre voi are dreptate, în parte. Pentru că fiecare vorbiți de aspecte diferite ale călătoriilor în zone montane. Unul din perspectiva drumețului, altul din perspectiva călătorului cu mașina.

@liviu49 înțeleg și subscriu la supărarea ta. Munții doar la picior îți dezvăluie adevărata frumusețe. Natura merită păstrată cât mai mult în starea ei... naturală.

@crazy mouse, problema poate că nu apărea dacă spuneai din titlu - o plimbare scurtă cu mașina la... Sau dacă nu scriai spre final vă recomand acestă mică drumeție în zona Cotei 1400 , dat fiind că drumeția se referă prin definiție la călătorie făcută pe jos.

Pot să înțeleg (încerci și tu?) reacția lui @liviu49 când se așteaptă să citească despre explorări la picior și dă de sunet de motor în liniștea muntelui.

Supărarea lui are legătură clară cu o atitudine generală care a dus la distrugeri și pierderi ce nu mai pot fi recuperate. E un fel de apel pentru a salva ce mai poate fi salvat.

Copilul nu e o scuză. Am prieteni care urcă pe munte cu bebelușul în spate, sau în față, pe post de rucsac. Iar cum încep să se țină pe picioare îi târâie după ei pe potecă. Adevărul că doar așa poți trezi dragostea de natură și mișcare copiilor.

Seara și vremea rece - sunt argumente care stau în picioare, dacă nu aveai cum să-ți aranjezi altfel agenda.

În fine, cum spuneam, aveți dreptate fiecare în felul lui. E loc sub soare pentru toată lumea. Nu putem fi toți montagniarzi, nici toți iubitori de plimbări cu mașina, dar putem să găsim toleranță și echilibru din dragoste pentru natură.

Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [04.10.15 22:21:07] »

Apropo de ceea ce spune autorul aici

La Cota 1400 la Sinaia am urcat de câteva ori de-a lungul timpului, de cele mai multe cu telecabina și o singură dată cu telegondola; niciodată însă cu mașina.

aș îndrăzni a-l parafraza cu propriile amintiri:

„la Cota 1400 am urcat de câteva ori (în secolul trecut), adesea cu părinții, cu mașina (mi-amintesc de o iarnă când, coborând spre Sinaia, pe drumul înghețat pe neașteptate peste noapte, mașina a făcut un tête-à-queue dublu la una dintre serpentine de am înlemnit cu toții - din fericire mașina a oprit cu botul spre direcția de mers fără vreo avarie) dar cel mai mult mi s-a întipărit în amintire felul cum urcam și coboram pe jos (sau uneori iarna, pe schiuri) din Sinaia la Cabana de la Cota 1500 (Valea cu Brazi) și invers. Sau de la 1500 la 2000... ce vremuri!” Nu știu dacă azi m-ar mai ține picioarele, dar cu siguranță mi-ar face plăcere.

Așadar, n-aș merge mereu pe presupunerea că un copil va aprecia mereu mersul cu mașina, deși e mai ușor.

Să mai povestesc despre drumurile la bunicii de la țară ai copiilor mei, de unde mereu plecam pe jos, până la gara aflată în vale, cale de vreo 6 km? (copii aveau atunci vreo patru, respectiv 6 ani și încă le place de casa de la țară și merg acolo ori de câte ori au ocazia, deși bunicii li s-au mutat de mult în curtea bisericii).

Zi și eu, nu dau cu parul. Și mai ales nu critic - încerc doar să dau prin exemplul propriu o altă perspectivă.

PS cu telegondola încă nu am fost în România!

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [05.10.15 00:34:46] »

@izabiza - Acum ce să mai zic, poate că am greșit și noi din dorința de a vizita cât mai multe lucruri într-o zi. Oricum, copilul este obișnuit să meargă la plimbare pe jos, ca atare la Bușteni a mers alături de noi până la cascada Urlătoarea și i-a plăcut. Traseul a fost totuși mai scurt ca până la Cota 1400 la Sinaia, plus că și vremea a fost alta (am fost la Bușteni în iulie).

În ceea ce privește distrugerile, am mers doar pe drumul asfaltat, iar gunoaie nu lăsăm niciodată, ci le punem în vreo pungă pe care o aruncăm la întoarcere acolo unde-i e locul.

Oricum, scopul principal al reviewului a fost de a prezenta Schitul Sfânta Ana, despre a cărui existență nu știam înainte de această plimbare. Și se poate observa că la schit am mers pe jos și chiar ne-a plăcut, cu toate că aveam o justificată frică de urși, având în vedere toate indicatoarele care ne avertizau asupra pericolului întâlnirii cu respectivele animale.

@dragoș - Plimbarea cu gondola din Mamaia ni s-a părut mereu o experiență interesantă, ne place chiar mai mult decât cea de la Sinaia.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Floryn81, izabiza, liviu49
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Sinaia și împrejurimile:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.061607837677002 sec
    ecranul dvs: 1 x 1