Pe urmele pașilor regali – Castelul Peleș

TIPĂREȘTE

Stațiunea montană Sinaia exercită un magnetism puternic asupra turiștilor. Peisajele de pe Valea Prahovei, impunătoarele creste montane, pădurile care oferă viață sau monumentele create de om atrag anual zeci de mii de turiști - oameni dornici de aer curat, de drumeții montane, de relaxare ori de vizite culturale. Bijuteria stațiunii, a Coroanei chiar, este Castelul Peleș – acest monument ne farmecă de la început cu un peisaj de ilustrată, are un aer european, este o operă de artă din toate punctele de vedere (arhitectural, artistic, tehnic). După mai multe plimbări prin curtea acestei reședințe regale, în toate anotimpurile, în această vară a venit vremea unei incursiuni în interiorul castelului.

Regele Carol al II-lea a ales acest loc cu aer ozonat, priveliște minunată, acces facil către Capitală. Regele a dorit să utilizeze în procesul de construcție cât mai multe materiale autohtone, fapt consemnat și în actul îngropat la temelia castelului: pe cât a fost cu putință, materialele de construcție au fost luate numai dupe domeniile Noastre: zidăria a fost făcută din piatră de Prahova, ziduită cu var; piatra cioplită a fost scoasă parte din carierile Piatra-Arsă, parte din carierile Lunca-Mare de lângă mănăstirea Brebu; piatra verde a fost adusă dela Slănic; lemnăria pentru bina a fost tăiată din pădurile Noastre, cărămizile au fost lucrate și arse chiar pe șantier, Țara neproducând fier l-am adus din streinătate. După dorința Noastră s-au întrebuințat numai Români ca zidari și dulgheri, dar sunt aci și mulți meșteșugari din afară.

Am achiziționat un bilet de vizitare doar pentru turul de la parter (20 lei/persoană) care durează în scripte 45 de minute. Pentru a face fotografii în interior se aplică o taxă de 32 lei/aparat foto și ești informat că fotografiile sunt doar pentru uz personal (nu ai voie să le postezi pe Internet ori rețele de socializare). Cu toată vigilența supraveghetorilor (uneori e chiar penibil, dar mă rog ăsta e jobul lor) se pot face fotografii cu telefonul sau chiar cu aparatul foto. Am observat un domn cu un aparat dsrl care plătise taxa foto (și fusese etichetat la propriu) și se „chinuia” să prindă cât mai multe cadre – turul se desfășoară destul de rapid, sunt atât de multe de fotografiat în interior încât a rămas în permanență în urmă și era „mânat” din spate de supraveghetori să înainteze după grup. E greu să faci fotografii reușite în grabă și fără utilizarea blitz-ului ori a trepiedului.

Cele 45 de minute alocate turului de la parter zboară într-o clipă și bănuiesc că în perioadele foarte aglomerate minutele sunt doar în jur de 35. Informațiile oferite de ghidul grupului sunt drăguțe dar se limitează la câteva date generale și menționarea câtorva elemente din fiecare cameră tranzitată. E bine că încă se permite vizitarea reședinței regale, având în vedere problemele de ordin tehnico-administrativ: consolidarea și restaurarea urgentă a monumentului. Etajul 2 a fost închis nu se mai poate vizita, iar prețul de 30 lei plătiți în plus pentru vizionarea celor câteva camere de la etajul 1 este menit a descuraja numărul mare de turiști datorită șubrezeniei construcției. E trist, dar real.

De-a lungul timpului despre Castelul Peleș s-au scris mai multe articole pe AmFostAcolo; e greu să scrii un nou material despre această bijuterie arhitectonică fără a repeta lucruri bine știute.

•În 1871 regele Carol I și regina Elisabeta petrec pentru prima dată vara la Sinaia fiind găzduiți în câteva camere dintr-un corp de chilii ale Mănăstirii Sinaia.

•Întrebat de ce a ales să construiască reședința de vară lângă hotarele țării, regele Carol I a răspuns că nu se știe dacă acest castel nu va ajunge cu timpul chiar în mijlocul Regatului.

•Alexandru Tzigara-Samurcaș redă în „Memoriile” sale meniul unui dejun luat la Castelul Peleș: Ca document al acelui timp, cred nu fără interes a da aci menu-urile dejunurilor de la Castelul Peleș, frumos tipărite pe cartoane cu reprezentări diferite ale minunatei situații a Castelului cu șirul Bucegilor în spate și la poale torentul Peleșului. Iată documentele: „Dejeuner du 27 Juin 1904: Potage a la Rein: Caviar frais et blinis: Escalopes de veau a la jardiniere; Mousse de foie-gras a la Weimer; Oison et poulet rotis; Concombres i la creme: Salade; Gateau et glace aux fraises; Pailles au fromage; Dessert”.

•La Peleș a fost inaugurată în 1884 prima hidrocentrală electrică din România, echipată cu două turbine de 200 cp – se ilumina astfel castelul, terasele exterioare și drumul de acces.

•Sub terasele generoase și rampele de acces spre castel se află o serie de apeducte care drenează solul și adună apele.

•Carol I s-a implicat decisiv în construcția și transformarea în timp a Castelului Peleș petrecând mult timp cu arhitecții și constructorii.

Holul de onoare este prima surpriză din multele ce vor urma: decorațiunile sculptate în lemn de nuc, basoreliefuri, statuete, tapiserii, tablouri – nici nu știi unde să te uiți mai întâi, nu ai timpul efectiv pentru a privi pe îndelete bogăția decorului. Scara de lemn în spirală este fantastică, iar tavanul de sticlă retractabil, împodobit cu vitralii, luminează această fostă curte interioară, transformată în anul 1911. Traversăm Sălile de Arme, admirăm rapid panopliile cu arme de toate felurile, unele nici nu reușim să ni le închipuim în acțiune, „furăm” o fotografie lângă armura completă cal-călăreț. Peste tot pereții sunt împodobiți, ferestrele au vitralii și ancadramente decorate – nici nu știu să numesc în termeni arhitecturali toate decorațiunile existente în camerele castelului. Suntem „trași” de ghid înspre celelalte încăperi, ritmul e alert. Cabinetul de lucru apare grandios în fața ochilor, unde să ne uităm mai întâi? Spre biroul regelui, spre tavanul casetat, spre colțul de audiențe, spre biblioteca cu stâlpi de lemn? Unde, unde? Offff... trebuie să mergem mai departe... Scene din basmele populare românești ni se dezvăluie într-un perete de vitralii din Sala de muzică. O superbă oglindă ne dezvăluie într-o poziție naturală pictura de pe tavan în Sala florentină, o sală de recepție luminată de candelabre uriașe. Sala Maură și Salonul Turcesc ne introduc în atmosfera orientală și hispano-maură: ce culori, ce covoare, ce modele. Mobilier scund caracterizează cele două încăperi, divane, măsuțe, scăunele, obiecte decorative metalice – superb. Aruncăm o privire și în Sufrageria castelului regal, masa centrală nu e pregătită încă pentru cină, dar arta lemnului și a vitraliilor e sublimă. Sala de teatru e atât de realistă, cum ar putea fi altfel? Turul s-a încheiat atât de repede încât nici nu am avut timp să ne minunăm atunci pe loc, după un timp am realizat câte minunății sunt găzduite în reședința regală din Sinaia. Și data viitoare neapărat voi lua bilet și pentru etajul 1.

Alexandru Tzigara-Samurcaș scria: Dacă într-adevăr oamenii se judecă nu numai după portul, dar și după căminele lor, atunci Castelul Peleș singur, iar nu mohorâtul Palat din București, trebuie luat ca normă pentru personalitatea Regelui Carol și a Reginei Carmen Sylva. Acesta era cuibul lor, în care erau fericiți să primească pe toți reprezentanții marii lor familii românești.

Până acum nu am vizitat interiorul Castelului Peleș, dar mă bucur că am făcut acest lucru la o vârstă la care privești altfel lucrurile și înțelegi mult mai multe. Recomand să pătrundeți și în castel, să vizitați și etajul 1, chiar dacă biletele costă câțiva bănuți. Nu se știe cât timp va mai fi deschis pentru public, când va intra într-o restaurare și consolidare necesară urgent... profitați cât se mai poate. Cumpărați o broșură despre Castel, costă doar 10 lei dar conține imagini reușite care vă vor aminti de frumoasa vizită în reședința regală de vară. Data viitoare mi-am propus să văd și interiorul Pelișorului...

---

VIZUALIZĂRI: 2118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI